60,569 matches
-
de munte ("Acer pseudoplatanus"), arțar ("Acer platanoides"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jugastru ("Acer campestre"), mesteacăn ("Betula pendula"), ulm ("Ulmus glabra"), arțar ("Acer platanoides"), salcie albă ("Salix eleagnos"), răchită ("Salix hastata, Salix retusa"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), alun ("Corylus avellana"), scoruș-gecesc ("Sorbus graeca"), păducel ("Crataegus monogyna"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), bârcoace ("Cotoneaster nebrodensis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
Salix retusa"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), smârdar ("Rhododendron myrtifolium"), alun ("Corylus avellana"), scoruș-gecesc ("Sorbus graeca"), păducel ("Crataegus monogyna"), merișor ("Vaccinium vitis-idaea"), bârcoace ("Cotoneaster nebrodensis"), afin ("Vaccinum myrtillus L."), soc negru ("Sambucus nigra"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Rosa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice protejate prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
a Consiliului European" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), capră neagră ("Rupicapra rupicapra"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), jder de copac ("Martes martes"), vidră de râu ("Lutra lutra"), pârșul de alun ("Muscardinus avellanarius"), șoarecele pitic ("Micromys minutus"), chițcanul de
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
pete mari, închise, ce se unesc între ele. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă, înotătoarele pectorale și ventrale sunt ceva mai lungi. Se hrănește
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
Coliboaia, Avenul de sub Pietruța, Peștera Izvorul Tăușoarelor, Peștera-aven ghețarul de sub Zgurăști, Peștera Cetatea Rădesei, Peștera Pojarul Poliței, Peștera Scărișoara, Peștera Huda lui Papară, Vânătările Ponorului, Izbucul de la Cotețul Dobreștilor, Avenul de sub Colții Grindului, Peștera Gaura cu Muscă, Peștera Bolii, Peștera Neagră, Peștera Ghețarul de la Vârtop, Avenul din Piatra Ceții, Peștera Calului, Peștera Bisericuța, Peștera din Dealul Cornului, Peștera Mică de la Vânătare, Peștera Dâlbina, Peștera Corobana lui Gârtău, Peștera V5, Peștera Poarta lui Ionele, Avenul din Șesuri etc. În 1976 coordonează un
Marcian Bleahu () [Corola-website/Science/331489_a_332818]
-
atârnat cu ștreangul la gât timp de 22 ore până și-a dat seama că încercarea sa este inutilă. Apoi încearcă să-i explice doctorului Ferguson că el este într-adevăr Moartea și că a avut prima depresie în timpul Ciumei Negre din Evul Mediu. Ferguson încă nu-l crede, dar Moartea îi spune pur și simplu: Nu este doar numele meu, este ceea ce fac eu." Enervat, Ferguson este de acord cu acesta, dar însă pe un ton batjocoritor. Moarte a decis
One Night at Mercy () [Corola-website/Science/331526_a_332855]
-
zi, în multe dintre închisorile din America cei întemnițați sunt siliți să poarte uniforme de închisoare cu dungi. Un exemplu proeminent este Închisoarea Județeană Mericopa ("eng. Mericopa County Jail") sub administrația lui Joe Arpaio, unde sunt folosite dungile albe și negre. O altă schemă de culori predominantă constă în dungi portocalii și albe. O persoană care poartă acest tip îmbrăcăminte este marcat distinct și poate fi fără greșeală identificat ca un deținut. De-a lungul timpului, oamenii au fost marcați în
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
este dreaptă și situată la mijlocul flancurilor. Înotătoarele dorsală și anală sunt scurte, cu marginile convexe, lipsite de radii țepoase. Înotătoarea caudală adânc bifurcată cu lobi egali, rotunjiți. Coloritul corpului cenușiu sau sur-galben pe spate, laturile argintii cu câte o dungă neagră semilunară pe fiecare solz, iar abdomenul alb. Pe laturile puietului se întinde o dungă subțire cenușiu-argintie, care la adulți dispare. Înotătoarele ventrale, pectorale și anală sunt de culoare galben deschis. Pe înotătoarele dorsală și anală există uneori pete întunecate mici
Murgoi bălțat () [Corola-website/Science/331528_a_332857]
-
Strmolului și Slivei. De la ea gura acesteia, Cerna curge printr-o vale îngustă. Nu departe de satul Belce, Cerna iese prin capătul de nord al miciu Slepansko Pole. Aici Cerna primește din dreapta afluentul Smilevskiot, care pornește de sub Țrn Vrv (Vârful Negru) de deasupra satului Smilevo și adună apele de pe platoul Slepceanskoto și de pe o parte din versantul estic al Biglei. Aici, Cerna este încă un pârâu de munte, dar nu poate fi încă numit râu. Zona aceasta constituie cursul său superior
Râul Cerna, Vardar () [Corola-website/Science/336951_a_338280]
-
din Sibiu. Este absolvent al Școlii Naționale de Antrenori București, specializările Karate și Natație și Pentatlon Modern. A început studiul karate-ului în anul 1992 și are categoria de antrenor maestru, iar în anul 2012 a promovat examenul de centură neagră 4 DAN Karate, stilul Shotokan. Pentru rezultatele obținute ca sportiv, a fost premiat de către toate autoritățile din județul Vâlcea (Consiliul Județean Vâlcea, Prefectura Vâlcea, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea, D.J.S.T.Vâlcea, C.S.Chimia Rm.Vâlcea etc.), acesta regăsindu-se în ultimii
Paul Viorel Dinu () [Corola-website/Science/336980_a_338309]
-
povară a fost pusă și asupra acesteia. Mai târziu în anime este dezvăluit că aceasta este persoana extra din clasă. Dublat de: Hiroaki Hirata (Japoneză); David Wald (Engleză), Yoshihiko Hakamaka (live-action) Tatsuji este bibliotecarul școlii care este adesea văzut purtând negru. Acesta îl ajută pe Kouchi să dezlege o parte din mister cu ajutorul registrelor morțiilor din clasă din fiecare an. Pe parcursul anime-ului acesta se dovedește a fi fost diriginte în clasa 3-3 din anul 1972, chiar clasă unde se presupune
AnOther () [Corola-website/Science/336974_a_338303]
-
cu succes atacul Iordaniei și a reunit Ierusalimul. În anul 1971 s-a organizat în cartier o mișcare de protest a tinerilor evrei din familiile din cartier, provenite din țările arabe, mai ales din Africa de Nord, care s-au autodenumit „Panterele negre”. Mișcarea a apărut pe fondul sentimentelor de fustrare, a sărăciei și șomajului în rândurile unei părți a populației evreiești orientale și protesta contra establishmentului dominat de partidele social-democrate și evrei așkenazi. Ulterior mișcarea, care s-a extins într-o anumită
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
Africa de nord, a devenit zonă de graniță, și apoi perioada de după declararea reîntregirii orașului în 1967 și până în anii 1970. timp în care cartierul a purtat stigma sărăciei și delăsării. Este și etapa protestului social, reflectat de mișcarea „Panterelor negre”. În anii 1950-1960 au fost construite în cartier circa 380 clădiri noi, restul de 480 fiind case arabe istorice din perioada precedentă. . În această perioadă o parte din cartier a devenit populată de evrei ultraortodocși. La sfârșitul secolului al XX
Musrara () [Corola-website/Science/336983_a_338312]
-
perioada interbelică de revista "Gândirea", condusă inițial de Cezar Petrescu și apoi de Nichifor Crainic. Poemul dramatic "Icarii de pe Argeș" (1933) este inspirat de legenda Meșterului Manole. Alte drame ale lui Ion Luca prezintă episoade ale istoriei românilor: "Alb și negru" (1933) îi are ca protagoniști pe voievodul Constantin Cantemir, mitropolitul Dosoftei, logofătul Miron Costin ș.a.; "Rachierița" (1934) se petrece în timpul domniei lui Dumitrașcu Cantacuzino; "Leana vrăjitoarea" evocă Războiul pentru independență din 1877-1878; piesa "Dumitra" (1958) se petrece în timpul domniei lui
Ion Luca () [Corola-website/Science/337005_a_338334]
-
Crișuri, urma să includă preluarea stăpânirii defileului de la Vârfurile și ocuparea localităților Beiuș, Sebiș și Radna. Trupele regimentului au atacat alături de cele ale diviziei, pe valea Crișului Alb în defileul de la Vârfurile (Ciuci) și cu Batalionul II pe valea Crișului Negru în zona Vașcău - Beiuș. După eliberarea din 19 aprilie a Beiușului, regimentul a preluat numele localității. Căpitanul Florian Medrea a menționat în compunerea fiecărui batalion al Corpului de Voluntari, câte 4 companii de infanterie și câte 1 de mitralire. Evenimentele
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
cel mai înalt masiv muntos din Carpații Ucrainei. Este situat în estul Carpaților Păduroși. Creasta principală se întinde pe o lungime de circa 40 km între văile râurilor (la vest) și Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice, și se întâlnesc frecvent grohotișuri. O mare parte din masiv servește drept cumpănă a apelor între bazinele hidrografice
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea răsăriteană se întinde către sud-est. Pe ambele părți ale Muntelui Negru separă văi adânci — șaua Polonină (înălțime de până la 1550 m). Partea de vest are o altitudine relativă de 300 m; înspre est — creasta monotonă și masivă cu vârfuri înalte, de peste 1900 m și 2000 m (Hovârla — 2061 m, în alt
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
în alt sistem de coordonate — 2058 m), — 1998 m, — 2016 m, — 2022 m), iar șaua dintre ele nu coboară sub 1750 m Din creasta principală se ramifică pinteni laterali relativ scurți. În contrast cu lanțurile muntoase aproape drepte (resturile unei ), marginea Muntelui Negru este tăiată de văi înguste și abrupte, cu căderi de până la 1000 m. Aceasta este o caracteristică a Muntelui Negru, care îl deosebește de alte părți ale Carpaților, prin faptul că este mai afectat de glaciațiune. În trecut, limita zăpezilor
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
1750 m Din creasta principală se ramifică pinteni laterali relativ scurți. În contrast cu lanțurile muntoase aproape drepte (resturile unei ), marginea Muntelui Negru este tăiată de văi înguste și abrupte, cu căderi de până la 1000 m. Aceasta este o caracteristică a Muntelui Negru, care îl deosebește de alte părți ale Carpaților, prin faptul că este mai afectat de glaciațiune. În trecut, limita zăpezilor veșnice se afla la o altitudine de 1300-1400 m și s-au format ghețari (în valea Prutului ghețari atingeau o
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
au rămas căldări — circuri glaciare, cu maluri abrupte, de multe ori cu margini stâncoase și deschideri largi, uneori umplând lacuri (sub Gutinul Tomnatic se află ); văile au declinații inegale (uneori cascade, de exemplu ), și morene laterale și terminale. Marginea Muntelui Negru este acoperită cu păduri. La marginea de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600 m); în marginea de sud este foarte răspândit fagul, care, preponderent, creează limita
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
de nord în dealurile de la poalele masivului, cresc păduri de fag (până la 1300 m), și mai sus — brad (exclusiv până la 1600 m); în marginea de sud este foarte răspândit fagul, care, preponderent, creează limita superioară a pădurii. În peisajul Muntelui Negru, limita superioară a pădurii atinge cele mai înalte culmi (acoperă complet dealurile de pe partea sudică, pe la altitudinea de 1680 m, pe — 1680 m, curent, — 1660 m, — 1625 m, — 1600 m). Linia trece de la un vârf la altul, ridicându-se pe
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
m). Linia trece de la un vârf la altul, ridicându-se pe pante abrupte (Brescul, Danțer, Șpîți) și scăzând pe cele mai domoale (, Hovârla), are un pronunțat caracter antropogenic. O mică fluctuație de înălțime contribuie la aspectul masiv al crestei Muntelui Negru. La nord-est, pe abruptul Zapalovîci înălțimea medie a pădurii este de 1450-1500 m, iar la sud — 1500-1550 m. A. Środoń a stabilit, pe baza a peste 250 de măsurători, că diferența între nivelurile maxim și minim al limitei pădurii ajunge
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
m, iar la sud — 1500-1550 m. A. Środoń a stabilit, pe baza a peste 250 de măsurători, că diferența între nivelurile maxim și minim al limitei pădurii ajunge la 60 m (1570 m, la sud, 1510 la nord). Pe Muntele Negru, limita superioară a pădurii este formată din molizi, și infuzat cu cedri și brazi. Coniferele sunt omniprezente. Complexele naturale cu păduri de brad din zona limitei superioare a pădurii ocupă aproximativ 95% din suprafață. Mai sus — de până la 1800 m
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
ienuperi și de , iar peste 1800 m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui Negru — în Transcarpatia, în văile Tisei Negre (Frasin) și Albe (Bogdan), în partea de nord a crestei fiind satele Bîstreț și Dzembonea. Terenurile arabile ocupă doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
m — pășuni alpine, care ating cele mai înalte culmi, uneori ajungând în zone pietroase. Există mai multe plante endemice. Populația locală este predominant formată din etnici huțuli. Sunt locuite zonele mai joase ale Muntelui Negru — în Transcarpatia, în văile Tisei Negre (Frasin) și Albe (Bogdan), în partea de nord a crestei fiind satele Bîstreț și Dzembonea. Terenurile arabile ocupă doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]