65,481 matches
-
Haideți cu noi la campingul de la șoseaua națională, să mâncăm o friptură. Invitația era cât se poate de tentantă și era venită la timp. Până la ora prânzului mai era doar o oră și jumătate. Nu mă invitase nimeni la masă, acasă la mine era frig, Mișu era la școală, iar la contabilă nu voiam să merg. În ultimul timp stătea mai mult pe acasă. Ultima dată refuzasem să-i semnez un C.E.C. De fiecare dată când mergea la județ sau la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
timp. Până la ora prânzului mai era doar o oră și jumătate. Nu mă invitase nimeni la masă, acasă la mine era frig, Mișu era la școală, iar la contabilă nu voiam să merg. În ultimul timp stătea mai mult pe acasă. Ultima dată refuzasem să-i semnez un C.E.C. De fiecare dată când mergea la județ sau la oraș cu bilanțul, gențile ei erau atât de pline, încât bietul nea Turuianu abia le putea duce până la mașină. Mi-am amintit ultima
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de data asta, de la țigări. De o parte și de alta a mesei erau „Omida”( „Omul Negru”), de la colegiul de partid, și un bărbat necunoscut. Te așteptăm de două ore, tovarășa secretară. Te rog să raportezi unde ai fost, că acasă nu te-am găsit. Acesta e tovarășul Puiu, instructorul Comitetului Central, care răspunde de județul nostru. Te rog să iei loc. 183 Din mapă a scos două coli de hârtie pe care mi le-a pus în față. „Cu ce-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ajuns în dreptul Căminului Cultural cu o mână pe fruntea transpirată și cu cealaltă pe stomacul care îmi tremura, am început să vomit în șanțul de pe marginea drumului. Din dudul golaș mă privea flămândă o pisică cenușie. Împleticindu-mă, am ajuns acasă. M-am aruncat cu fața în jos pe pat, în camera rece unde mirosea a șoareci și a fitil ars de la lampa de luminat cu sticla afumată. Am hohotit îndelung. În gură aveam un gust amar. Seara, după telejurnal, a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de senzațional. Tăcută, mi-am luat mapa de pe masă. Râsul, care cu doar câteva minute înainte mă stăpânea, a dispărut și locul i-a fost luat de o neliniște și o dorință foarte mare de a ajunge cât mai repede acasă. Aș vrea să plec. E foarte târziu și mâine merg la serviciu. Au mers cu mașina să mă ducă acasă. Când au intrat în sat, neamțul care conducea mașina a stins farurile și a luat-o pe zare. M-au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și locul i-a fost luat de o neliniște și o dorință foarte mare de a ajunge cât mai repede acasă. Aș vrea să plec. E foarte târziu și mâine merg la serviciu. Au mers cu mașina să mă ducă acasă. Când au intrat în sat, neamțul care conducea mașina a stins farurile și a luat-o pe zare. M-au lăsat în liniște în fața casei. Când am coborât, Sofia mi-a pus în mână o sacoșă mare în care erau
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
umplut de etnici căldărari. Căruța cu coviltir care oprise în fața primăriei era plină cu lighene din aluminiu, cazane, castroane, căni din aramă și cazane de țuică, a căror confecționare și comercializare era strict interzisă. Vedeți că v-au lăsat ceva acasă, mi-a șoptit nenea Turuianu la ureche. Dați-le voie să-și vândă marfa, că avem și noi nevoie de cele pe care le lucrează. Sunt cuminți, și dacă le merge vânzarea plătesc și la primărie ceva bani. „Ar trebui
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la primărie ceva bani. „Ar trebui să aibă autorizație”, m-am gândit. Am ieșit pe poarta din spate, care dădea în curtea contabilei, și l-am lăsat pe secretar și pe ceilalți să se descurce cu ei. Când am ajuns acasă, 193 lângă poartă, într-un sac era un cazan mic de țuică, iar lângă el un lighean din aluminiu. Le-am pus în magazie, că oricum nu știam la ce mi-ar putea folosi. Peste câteva zile, într-o sâmbătă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
delegației pentru a intra în hală și a-și face cumpărăturile. Unii care locuiau prin apropiere au stat câteva nopți și au văzut descărcându se lăzi cu bunătăți, iar acum voiau să cumpere și ei ceva să ducă la copii acasă. Când am ajuns acasă, peste câtva timp, aveam să aflu de la sora mea că, după plecarea delegației, oamenii au fost obligați să formeze cozile ceva mai încolo și să stea multe ore până când s-a deschis hala pentru bucureșteni. Când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
în hală și a-și face cumpărăturile. Unii care locuiau prin apropiere au stat câteva nopți și au văzut descărcându se lăzi cu bunătăți, iar acum voiau să cumpere și ei ceva să ducă la copii acasă. Când am ajuns acasă, peste câtva timp, aveam să aflu de la sora mea că, după plecarea delegației, oamenii au fost obligați să formeze cozile ceva mai încolo și să stea multe ore până când s-a deschis hala pentru bucureșteni. Când au intrat cu miile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a mai putut da copilul înapoi. Celălalt „revoluționar”, Andrei, cumnatul inginerului șef de la C.A.P., era un tânăr obraznic, adeseori reclamat de săteni că fură mult, motiv pentru care, dând curs reclamațiilor făcute de către vecinii „binevoitori”, l-am surprins aducând acasă, seară de seară, la terminarea lucrului, cantități mai de cereale. Ceva mai mult decât se cuvenea. 212 Cel de-al treilea era un tractorist înalt și ciolănos, nebărbierit, pe care nu îl cunoșteam decât foarte puțin, deoarece ieșise de la închisoare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
fi bine să-mi duc într-un loc sigur copilul, care între timp venise la mine în birou condus de casierul primăriei. Trimiteți-l la cineva de încredere, dacă aveți la cine! Bine ar fi să plece cât mai repede acasă la oraș. Ar putea să-i facă cineva rău. Încercați să plecați și dumneavoastră cât mai repede până ce se mai potolesc cei trei bețivi. Nu știam ce să fac, unde să mă duc, cum să-mi anunț soțul că mi-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
comună. 215 Pe drum mi-a ieșit în cale nenea Culai, socrul neamțului. Acesta plângea de neliniște și de teamă că ar putea să mi se întâmple ceva rău. L-am rugat să l ia pe fiul meu la el acasă, în satul acela izolat unde oamenii nu prea înțelegeau ce se întâmplă, și să aibă grijă de el până ce voi putea să plec la oraș. Încotro să mă îndrept? Am ajuns acasă la locuința din sat. M-am repezit la
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să l ia pe fiul meu la el acasă, în satul acela izolat unde oamenii nu prea înțelegeau ce se întâmplă, și să aibă grijă de el până ce voi putea să plec la oraș. Încotro să mă îndrept? Am ajuns acasă la locuința din sat. M-am repezit la telefon pentru a-mi anunța soțul să vină să mă ia. Era singurul lucru pe care mi-l doream în clipa aceea. De obicei răspundea o centralistă(care asculta toate convorbirile mele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
acum ; Doar astfel vei fi o verigă Din lanțul puternicei firi, Ce luptă, și cântă, și strigă Dreptatea ETERNEI UNIRI. Andrei Ciurunga Vecinul Ți-am dat mulțimea fagilor, umbroasă, și n-am scrâșnit când ai băgat securea. Aveam destule fluiere acasă s-ajungă pân-o crește iar pădurea. Mi-ai vrut apoi și fluierele - bunul atâtor veacuri. Ți le-am dat, vecine. Le-ai numărat șă nu lipsească unul - dar cântecele au rămas În mine. Prof. Cristea Sandu Timoc Timișoara Mulțumind
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
fostele eleve de la liceul Regina Maria și Prințesa Dadiani, sărbătoreau la 21 noiembrie hramul capelei Școlii Eparhiale. La biserica Precupeții Noi Pr. N. Cozma (decedat 1996), profesoara Veronica Banda premiantă perpetuă, corul care ajunsese la 150 persoane, reînviau tradițiile de acasă, amintirea anilor de școală. Au trecut peste 50 ani și la biserica Precupeții Noi și astăzi la ziua de hram, eparhialistele care au mai rămas continuă cu aceeași nostalgie tradiția Întâlnirilor. Promoția 1917 a Seminarului Teologic din Chișinău s-a
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
români stabiliți cu familiile și angajați la munci sezoniere se află În localitățile Lleida, Tarrogana și Zaragoza la 150 km de Barcelona. Legăturile lor cu țara se mențin prin preoții care Îi vizitează de sărbători și le aduc știri de acasă. Franța. Emigrația din secolele trecute foarte numeroasă, este reprezentată de români din a doua și a treia generație. Există biserici și capele românești, asociații, biblioteci, secții de limbă română pe lângă catedre universitare, edituri și presă. Paul Dimitriu originar din Galați
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
secolul XV-XVI mulți Morlaci de pe țărmul adriatic al Croației au emigrat În Împrejurimile Vienei. Până În anul 1920 Învățământul a funcționat În limba maghiară iar ulterior În limba germană. Ocupația acestor locuitori În 70% este agricultura. Limba maternă este folosită numai acasă. Neavând școli nu au scriere În limba națională. Cea mai veche mențiune despre existența lor este denumirea Începând cu anul 1614 a satului Olah. În 1650 a fost emisă o ordonanță cu caracter administrativ adresată coloniștilor valahi. Un alt document
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și mi l-a trântit în brațe cu un ton foarte categoric: "ia-l și fă borș cu el!" Dosarul cu pricina era o "compilație" de 12 dosare, de circa 350 de pagini. Simțeam că îmi frige degetele și, întors acasă, l-am devorat o noapte întreagă, zorii prinzându-mă căutând funie și săpun să mă spânzur, neputând accepta, ca om, că și eu, alături de amic și de mulți alții, am putut suporta atâtea mizerii, umilințe și atacuri la adresa demnității umane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
profesor universitar, bun organizator, exigent cu el însuși și cu ceilalți. Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne întâlnim dimineața la 8, discutăm ce avem de făcut în ziua respectivă, citim comunicările de acasă și după aceea nu vreau să te mai văd prin ambasadă"!, indicații pe care aveam să le urmez ad litteram și pe care aveam să le impun colaboratorilor mei mai târziu, ca șef de misiune. Ambasada era suficient de bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă era un pas înainte și, cu câteva schimbări de decor impuse de soție și petele de culoare obținute cu lucrurile special aduse de acasă, am început să ne simțim bine. Pankov Parkstrasse 23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Aici Ambasada deținea două corpuri de clădiri alăturate, unul sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt cu un singur etaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
avându-i în distribuție pe Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Mariana Mihuț... Și aici replicile se traduceau la cască, iar programul de sală prezenta un rezumat al piesei. De reținut că "nenea Iancu" era la Berlin într-un fel la el acasă, petrecându-și ultimii ani de viață în capitala Germaniei și având în Pankow, cartierul ambasadei, o biblioteca foarte frumoasă care-i purta numele și căreia îi donam, cu diverse ocazii, seturi de cărți românești. Aflaserăm cu câteva zile înainte de sosirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
care era pe lista MAE, pe cota mea, la Bruxelles. În această situație, a căzut toată ambasada și a rămas numai ambasadorul. Pentru că belgienii i-au declarat "persona non grata" pe toți. (NB: Dacă belgienii i-au trimis pe toți "acasă", înseamnă că toți erau "cooperatori", nu așa cum arată tov. Machiavelli mai sus, 5 cu ochi albaștri și 3 cu ochi căprui. Pe ambasador nu l-au expediat, deși și el era posesor de ochi "bleu", întrucât s-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
discuții la nivel înalt între parteneri români și străini, de care majoritatea colegilor nu aveau parte. Trebuie menționat în același timp că mereu eram în pericol de a ne "rupe gâtul", cei pe care îi însoțeam odată întorși la ei acasă putând pune pe seama și în gura noastră și unele afirmații și comentarii inventate sau răstălmăcite. Eram exact în situația cunoscutului actor francez Yves Montand din filmul "Salariul groazei", unde acesta fusese angajat să șofeze pe o mare distanță o cisternă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-o pe Lipscani 2 metri pe un metru! Aveam să aflu pentru ce-i trebuie: la Hala din Piața Unirii a umplut "sarcofagul" cu leuștean, mărar, pătrunjel, cimbru..., produse destinate mamei, mătușilor, verișoarelor, soacrei, prietenelor, pentru care aceste minunății "de acasă" valorau aur. Mi-a plăcut gestul său, gândind, ca diplomat, că agricultura ecologică poate constitui o punte între țări și popoare! Vizita în România a președintelui sirian Hafez el Assad, mare prieten al lui Ceaușescu. Printre alte proiecte de cooperare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]