64,222 matches
-
aflat în apropierea Stonehenge-ului de lemn, unde, la asfințit, se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau. Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscută a avansat ipoteza că ar fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la 220 km de Stonehenge). Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de "Stonehenge" se află în Câmpia Salisbury, la 3 km vest de orașul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei. Stonehenge a fost subiectul multor teorii cu privire la originea sa, variind de la arheologie la explicații din mitologie sau paranormale. Mulți istorici au fost influențați în explicațiile lor de poveștile populare supranaturale. Unele legende susțin ca Merlin a pus un uriaș să construiască structura de piatră pentru el
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
precum și obținerea pietrei filozofale. Cu toate acestea, devenit adept al metodei experimentale, începe să combată mai multe concepții și idei eronate ale înaintașilor. Din cele patru elemente considerate ca primordiale, apă, aer, pământ, foc, exclude ultimele două. Van Helmont combate teoria generației spontane, conform căreia viața ar fi apărut în mod spontan din materie anorganică, teorie susținută de Aristotel și continuatorii săi.
Jan Baptista van Helmont () [Corola-website/Science/312522_a_313851]
-
mai multe concepții și idei eronate ale înaintașilor. Din cele patru elemente considerate ca primordiale, apă, aer, pământ, foc, exclude ultimele două. Van Helmont combate teoria generației spontane, conform căreia viața ar fi apărut în mod spontan din materie anorganică, teorie susținută de Aristotel și continuatorii săi.
Jan Baptista van Helmont () [Corola-website/Science/312522_a_313851]
-
Alți comentatori, precum Edward Timms, sunt însă de părere că poziția lui Kraus față de Freud era de fapt mult mai nuanțată decât cea expusă de Szasz, mergând până la o anumită admirație, cu câteva rezerve doar referitoare la aplicarea unora din teoriile freudiene. Karl Kraus a fost un autor foarte controversat al vremii sale, polarizând opiniile în tabere diametral opuse. Această polarizare a fost înlesnită și de imensul său orgoliu. Cei care i-au urmărit cariera și au fost martori ai performanțelor
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
Hugo Marie de Vries (n. 16 februarie 1848 - d. 21 mai 1935) a fost un botanist olandez și unul dintre primii geneticieni. I se atribuie introducerea conceptului de genă, redescoperirea legilor eredității ale lui Gregor Mendel și dezvoltarea teoriei mutațiilor genetice. S-a născut la Haarlem. Tatăl său, Gerrit de Vries, a fost avocat și ministru al Justiției sub domnia regelui Wilhelm al III-lea. Mama sa, Maria Everardina Reuvens, a fost fiica lui Jacob Christiaan Reuvens, primul profesor
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
mecanismului evoluției în salturi. Așadar, de Vries confirmă și dezvoltă evoluționismul lui Darwin. Pentru aceasta s-a bazat și pe Legile lui Mendel care fuseseră uitate și pe care de Vries le-a redescoperit în 1900. Pentru a demonstra această teorie a "pangenelor", care inițial nu a fost luată în considerație, de Vries realizează o serie de încrucișări ale plantei "Oenothera lamarckiana". În locul gradualismului susținut de Darwin, de Vries introduce conceptul de mutație în salturi. Ca reacție la stresul exercitat de
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
Oenothera lamarckiana". În locul gradualismului susținut de Darwin, de Vries introduce conceptul de mutație în salturi. Ca reacție la stresul exercitat de mediul înconjurător, pot apărea mutații radicale la indivizi, chiar în generația care succede, astfel apărând noi specii. Conceptele și teoriile lui de Vries au fost continuate de geneticianul britanic William Bateson (1861-1926) și biologul american Thomas H. Morgan (1866-1945). Ulterior, această dispută dintre teoria graduală și cea a salturilor a fost rezolvată prin apariția, prin anii 30 ai secolului al
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
apărea mutații radicale la indivizi, chiar în generația care succede, astfel apărând noi specii. Conceptele și teoriile lui de Vries au fost continuate de geneticianul britanic William Bateson (1861-1926) și biologul american Thomas H. Morgan (1866-1945). Ulterior, această dispută dintre teoria graduală și cea a salturilor a fost rezolvată prin apariția, prin anii 30 ai secolului al XX-lea, a teoriei sintetice a evoluției sau neodarwinismul, valabil până astăzi.
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
au fost continuate de geneticianul britanic William Bateson (1861-1926) și biologul american Thomas H. Morgan (1866-1945). Ulterior, această dispută dintre teoria graduală și cea a salturilor a fost rezolvată prin apariția, prin anii 30 ai secolului al XX-lea, a teoriei sintetice a evoluției sau neodarwinismul, valabil până astăzi.
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
fără a fi nevoie de trăirea experienței în intervalul de timp care survine (cel puțin nu într-un ritm normal). Deși călătoria într-un singur sens în viitor este argumentată ca fiind posibilă datorită atât fenomenului de dilatare temporală din teoria relativității restrânse (exemplificată prin paradoxul gemenilor), cât și fenomenului de dilatare temporală gravitațională din teoria relativității generale, momentan nu se știe dacă legile fizicii permit călătoria înapoi în timp. Cu toate acestea, călătoria în timp a consituit intriga multor scenarii
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
nu într-un ritm normal). Deși călătoria într-un singur sens în viitor este argumentată ca fiind posibilă datorită atât fenomenului de dilatare temporală din teoria relativității restrânse (exemplificată prin paradoxul gemenilor), cât și fenomenului de dilatare temporală gravitațională din teoria relativității generale, momentan nu se știe dacă legile fizicii permit călătoria înapoi în timp. Cu toate acestea, călătoria în timp a consituit intriga multor scenarii în ficțiune încă de la începutul secolului al 19-lea. Unele interpretări ale călătoriei în timp
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
călătoriei în timp. Un cilindru Tipler, numit, de asemenea, o mașină a timpului Tipler, este un obiect ipotetic care face posibilă călătoria în trecut (teoretic). Această abordare este concepută să funcționeze pe baza cunoștințelor noastre curente din fizică, în special teoria relativității generale. Dar rezultatele de mai târziu au arătat că un cilindru Tipler ar putea permite călătoria în timp numai dacă lungimea lui este infinită. Cilindru Tipler a fost descoperit ca o soluție la ecuațiile relativității generale de Willem Jacob
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
la viteze medii, niciodată la viteze mari. Nu au existat centre de testare eficientă a roților, iar o testare completă și în toate situațiile nu a fost efectuată. Încrederea în acest sistem a fost pusă pe seama proprietăților metalelor și a teoriei. Nu au fost testate nici în condiții de uzură, iar timp de câțiva ani, aceste roți s-au dovedit chiar eficiente în reducerea vibrațiilor. Institutului Fraunhofer i s-a cerut să afle cauzele accidentului. Ulterior s-a dezvăluit că institutul
Accidentul feroviar de la Eschede () [Corola-website/Science/312556_a_313885]
-
de bază pentru Shri Vidya sunt textual: ai.m klii.m sau.h, hai.m hklii.m hsau.m, hsai.m hsklii.m hsau.m. Acest text a fost transliterat după manuscris, l-am citat pentru a veni în sprijinul teoriei care afirma că, în timp, unele versuri devin "corupte" de la o transcriere la alta. Pentru cei care se apropie de tradiție este important să consulte mai multe surse, pentru a evita preluarea unor bija mantra greșite tocmai datorită coruperii textului
Parabija () [Corola-website/Science/312574_a_313903]
-
folosite de către oamenii din Eurasia, în paleolitic. Însă mici diferențe există în tehnica de prelucrare a acestora, semnificația acestor diferențe fiind interpretată diferit de către oamenii de știință, rezultând păreri contrare referitoare la relațiile Japoniei cu continentul, în paleolitic. Una din teorii interpretează noul tip de unelte ca un produs al dezvoltării, propunând astfel ideea că Japonia a format o cultură aparte, cu toate că nu a fost izolată de continent. O altă școală de gândire vede această inovație, în domeniul fabricării uneltelor, ca
Japonia antică () [Corola-website/Science/312620_a_313949]
-
Claude Elwood Shannon () a fost un matematician și inginer electrotehnist american, "părintele teoriei informației". Shannon este celebru pentru că a fondat teoria informației printr-o lucrare de referință publicată în 1948. El este considerat, de asemenea, fondatorul teoriei proiectării circuitelor digitale și calculatoarelor numerice încă din 1937, când, la vârsta de 21 de ani
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
Claude Elwood Shannon () a fost un matematician și inginer electrotehnist american, "părintele teoriei informației". Shannon este celebru pentru că a fondat teoria informației printr-o lucrare de referință publicată în 1948. El este considerat, de asemenea, fondatorul teoriei proiectării circuitelor digitale și calculatoarelor numerice încă din 1937, când, la vârsta de 21 de ani, fiind student la masterat la MIT, a scris
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
Claude Elwood Shannon () a fost un matematician și inginer electrotehnist american, "părintele teoriei informației". Shannon este celebru pentru că a fondat teoria informației printr-o lucrare de referință publicată în 1948. El este considerat, de asemenea, fondatorul teoriei proiectării circuitelor digitale și calculatoarelor numerice încă din 1937, când, la vârsta de 21 de ani, fiind student la masterat la MIT, a scris o teză prin care demonstra că, cu ajutorul aplicațiilor electrice ale algebrei booleene, se poate construi și
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
primit Premiul Institutului American al Inginerilor Americani în 1940. Howard Gardner, de la Universitatea Harvard, a numit teza lui Shannon "poate cea mai importantă și mai celebră teză de masterat a secolului." Victor Șestakov, de la Universitatea de Stat Moscova, propusese o teorie a comutatoarelor electrice, bazată pe logica booleană cu puțin timp înaintea lui Shannon, în 1935, dar prima publicare a rezultatelor lui Șestakov a avut loc în 1941, după publicarea tezei lui Shannon. În această lucrare, Shannon a demonstrat că algebra
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
influenți, cum ar fi Hermann Weyl și John von Neumann, și să se întâlnească și cu Albert Einstein. Shannon a lucrat liber în mai multe discipline, după care a început să își formeze ideile ce aveau să se cristalizeze în teoria informației. Shannon a lucrat apoi la Laboratoarele Bell la sisteme de control a tragerilor și criptografie în timpul celui de-al doilea război mondial, sub un contract cu secțiunea D-2 (secțiunea sistemelor de control) a Comitetului Național de Cercetări în
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
special de "transmisie, manipulare și utilizare a informației", cu alte cuvinte a modelat problema în termeni de prelucrarea datelor și a semnalelor prevăzând venire epocii informației. Shannon a fost puternic influențat de această lucrare. În 1948, Shannon a publicat "O teorie matematică a comunicațiilor" (în ), un articol în două părți, în numerele din iulie și octombrie ale revistei "Bell System Technical Journal". Acest articol s-a concentrat pe problema celei mai bune codificări posibile a informației pe care vrea să o
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
din iulie și octombrie ale revistei "Bell System Technical Journal". Acest articol s-a concentrat pe problema celei mai bune codificări posibile a informației pe care vrea să o transmită cineva. În această lucrare fundamentală, el a folosit unelte ale teoriei probabilității, dezvoltate de Norbert Wiener, care erau, la acea vreme, în stadiul incipient al dezvoltării aplicațiilor în teoria comunicațiilor. Shannon a dezvoltat noțiunea de entropie informațională ca măsură a incertitudinii dintr-un mesaj, inventând prin aceasta domeniul teoriei informației. Cartea
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
mai bune codificări posibile a informației pe care vrea să o transmită cineva. În această lucrare fundamentală, el a folosit unelte ale teoriei probabilității, dezvoltate de Norbert Wiener, care erau, la acea vreme, în stadiul incipient al dezvoltării aplicațiilor în teoria comunicațiilor. Shannon a dezvoltat noțiunea de entropie informațională ca măsură a incertitudinii dintr-un mesaj, inventând prin aceasta domeniul teoriei informației. Cartea, scrisă în colaborare cu Warren Weaver, și intitulată " Teoria matematică a comunicațiilor" (în ), reia articolul lui Shannon din
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
unelte ale teoriei probabilității, dezvoltate de Norbert Wiener, care erau, la acea vreme, în stadiul incipient al dezvoltării aplicațiilor în teoria comunicațiilor. Shannon a dezvoltat noțiunea de entropie informațională ca măsură a incertitudinii dintr-un mesaj, inventând prin aceasta domeniul teoriei informației. Cartea, scrisă în colaborare cu Warren Weaver, și intitulată " Teoria matematică a comunicațiilor" (în ), reia articolul lui Shannon din 1948 și popularizarea lui Weaver, variantă accesibilă non-specialiștilor. Conceptele lui Shannon au fost și ele popularizate în lucrarea lui John
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]