65,481 matches
-
de pe lângă Podul Colentina a unui vânător ce deținea o cățea care avea pui de trei luni. Imediat mi s-a pus la dispoziție un echipaj cu girofar doar eram în misiune oficială și am plecat la "adrisant". Nu era nimeni acasă, vecinii informându-ne că "sunt plecați la țară". Cum cățeii se zbenguiau prin curte, plutonierul-șofer a sărit gardul, a înșfăcat unul, l-a pus în portbagajul mașinii și am plecat, scena amintindu-mi de un episod din "101 dalmațieni". Ajunși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și timp de două ore și-a trădat țara". Scurt, fără înregistrări audio sau video, cu "redactantul" așteptând în mașină la 50 de metri distanță de "trădător"... "Omul" a scris "cum i-a dictat mușchiul lui" și sunt convins că "acasă" mâzgăleala lui a fost citită cu atenție. Cu astfel de "lucrări literare" aveam să mă confrunt și eu din partea unui șofer și nu numai, vorba unui cunoscut politician dâmbovițean, "formator" de opinie: "Rămâneți cu mine, că nici nu știți ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să n-o onorăm. Am avut noroc să nu ni se rătăcească bagajele și aveam pentru fiecare vești, corespondență și câte un pachețel de "acasă". În cadrul pregătirii de la Direcția Personal mă interesasem de fiecare în parte ce știa, ce studii avea, ce calificative obținuse în anii anteriori. Fiind ostenit de pe drum, nu aveam acuitatea vizuală necesară pentru a le distinge culoarea reală sau ipotetică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
două fetițe mici. Sărmanii de ei, i-am ajutat cum am putut, rămânând în bune relații și "după"). Le-am mulțumit încă o dată pentru primire, i-am asigurat de bunele mele intenții privind colaborarea, i-am informat asupra discuțiilor avute acasă cu diverși "factori de răspundere" asupra sarcinilor ambasadei, manifestându-mi speranța că fiecare este suficient de bine pregătit profesional pentru a le îndeplini în bune condiții. Am vizitat apoi birourile și spațiile de protocol. Biroul meu era generos și avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Din sutele de colete am reușit să salvăm multe cărți și albume, discuri și filme documentare, pe care le-am folosit ulterior pentru seri culturale, expoziții, donații. Expedierea "efectelor" predecesorului cu "ochi albaștri" a fost de tot hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merită", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces la selecție erau claie peste grămadă oale, tacâmuri, pantofi, haine, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
imaculați, anularea vizitei lui Pinochet a fost ulterior pusă pe seama presiunilor președintelui Jimmy Carter și influentului senator Edward Kennedy. Aeronava prezidențială a aterizat pentru o escală tehnică în Fidji, Pinochet s-a mai oprit în Hong Kong și s-a întors acasă cum se spunea în antichitate nu "cu scut", ci "pe scut", nu victorios, ci într-o situație periculoasă și penibilă, care avea să-l convingă o dată în plus de izolarea sa externă și să-l facă să se ferească pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
această societate, de un milion de dolari anual, va fi în continuare asigurat. M-a informat că în urma discuțiilor la ENAMI a reieșit intenția de privatizare a societății, în cadrul procesului general de privatizare a proprietăților de stat. Instrucțiunile primite de acasă erau să convingem "Partea chiliană" să renunțe la privatizare (ca și cum noi am fi dictat politica statului chilian) și dacă aceasta nu este posibil, să ne orientăm către un nou partener "viabil" (privatizarea urma să se facă prin licitație, noi neputând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dintr-o captură de 300 kilograme pe cap de locuitor așa că... Mi s-a avansat o speranță posibilitatea oferirii pentru flota noastră a unei zone de pescuit în sudul extrem al țării, undeva în arhipelagul Țării de Foc. Am informat "acasă" asupra discuțiilor și "ofertei chiliene", propunând deplasarea unor experți pentru a aprofunda discuțiile. Până la plecarea mea definitivă aceștia n-au apărut, iar după evenimentele din decembrie 1989 flota noastră a dispărut în "Triunghiul Bermudelor", zonă binecunoscută de căpitani, lupi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fiecare cu povestea și of-ul său. Mi s-au întipărit în memorie trei cazuri speciale: Alcalay, Cuza, Herdan. La câteva luni de la sosirea la Santiago, umblam prin centrul orașului în căutarea unei librării. Fusesem invitat cu soția la N. acasă și știam că "doamna" e o "intelectuală" și mă gândeam să-i ofer în afară de un volum "Eminescu" în spaniolă și alte cărți "subțiri". Am văzut o librărie, am intrat și fiind cu soția am început să ne consultăm în românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
director de muzeu putând fi un colonel sau general! Recepțiile de zilele naționale erau fastuoase, de multe ori organizate datorită climei blânde în grădinile încărcate de flori, iar mesele prezentau "toată flora și fauna" țării de reședință, plus delicatese "de acasă". Uneori, acțiunile surprindeau prin originalitate lor, ca, de exemplu, recepția de la Ambasada Franței, care, în subsolul imens al clădirii, a pregătit pe patru mese la fel de imense două butoaie cu vin, unul roșu și altul alb, și un hectar de brânzeturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu au fost ocupate. Călătoria la Montevideo mă bucura, oferindu-mi posibilitatea de a cunoaște o nouă capitală sud-americană. Deplasarea a durat 4 zile, perioadă în care am participat la lucrări, am cules materiale pentru a le trimite celor de acasă și am avut discuții cu delegați din diverse țări. Am avut în acest context o întrevedere cu ministrul de externe al Republicii Surinam, care s-a arătat interesat de a cunoaște România și căruia, pe baza aprobărilor centralei MAE, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
să mă facă peste 18 ani locatar, ca ambasador, pentru aproape 7 ani! În iulie 1981, am solicitat aprobarea de a veni în concediu. În anii aceia, pentru a economisi valută, salariații MAE trimiși în misiuni în afara Europei puteau veni acasă în concediu doar o dată la doi ani, așa că, fiind în al doilea an, aveam dreptul. Mi s-a răspuns că, având în vedere "iminența" privatizării societății mixte miniere româno-chiliene de la Copiapo, eram solicitat "să mai rămân". Discutasem cu cei de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
legătură ce nu ținea cont de ideologie, meridiane și paralele și ne simțeam într-un fel membri ai aceleiași familii, supuși acelorași provocări și încercări. Cele mai speciale au fost întâlnirile cu românii din Santiago. Eram invitați de toți, ba acasă, ba la restaurante și nu mai pridideau cu oftaturile și uneori chiar cu lacrimile. Cu mulți din ei am rămas în legătura până și în ziua de azi, revăzându-ne la București sau la Santiago, scriindu-ne scrisori kilometrice sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
afaceri din cadrul Ambasadei RS România din Chile, Săvescu Alin, informăm următoarele: Alin Săvescu și soția acestuia au întreținut relații particulare cu cetățenii chilieni de origine română Nicolas și Sandu, de care au fost invitați în repetate rânduri la restaurant sau acasă la aceștia.( NB: Bravo lor, dacă au reușit să-și apropie persoane din rândul emigrației, aceasta fiind una din sarcinile unui diplomat român. Ceilalți "diplomați ai ambasadei" nu beneficiau de atare relații, întrucât nu le cultivaseră și, prin felul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Cooperativei apreciază că promotorul disensiunilor și neînțelegerilor dintre membrii "Institutului din Salcia" ar fi nu șeful Institutului, ci șoferul! Pentru a pune lucrurile la punct, șeful misiunii, într-o instituție serioasă cum este MAE, ar fi trebuit să-l expedieze acasă pe șofer pentru exces de zel în mânuirea paharelor, dar același lucru ar fi trebuit să-l facă și în cazul atașatului comercial, și el un "împătimit" deși într-un fel acționa "paharul" la șofer, 2 metri și 1oo kg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
-l facă și în cazul atașatului comercial, și el un "împătimit" deși într-un fel acționa "paharul" la șofer, 2 metri și 1oo kg și altfel la atașatul comercial, 1,65m și 55 kg neto! Și dacă-l mai trimiteam acasă și pe atașatul cultural pentru indolență crasă și neprofesionalism, cu cine-l mai "combăteam" pe Pinochet? Bașca faptul că mi-aș fi pus în cap toți generalii, coloneii, maiorii... de la UM..., UM..., UM..., unde cei în cauză figurau ca "referenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
incluzându-mă și pe mine la câștig, în loc de singularul... "a" câștigat!) Și acum o găselniță de tot hazul a lui Don Basilio de la Institutul din Salcia: Întrucât Săvescu și soția erau invitați, la sfârșit de săptămână, de membri ai emigrației, acasă la aceștia sau la restaurant, uneori deplasarea efectuându-se cu mașinile acestora având ca motiv că după orele de program și mai ales la sfârșit de săptămână șoferul ambasadei era deja "în Nirvana", deci "nefolosibil", șoferul a raportat "colectorilor" că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și, dacă șoferul era cu mine, de ce trebuia să mai sar și gardul? Așa, numai ca să mă dau "mare" în fata "făgărășenilor"? Mai răsfirat, băieți, mai răsfirat! La sfârșit de septembrie 1981, după doi ani petrecuți în Chile, ne întorceam acasă. La aeroport, în afară de reprezentanții "colectivului" de la ambasadă (care probabil doreau să fie siguri că "am decolat"), ne-am despărțit și de un grup de prieteni chilieni și români, cu oftările, lacrimile și promisiunile de revedere de rigoare. La urcarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Vreme trece, vreme vine! Călătoria de la Rio de Janeiro la Madrid n-a avut nimic în comun cu cea de la Santiago la Rio nici steward cu papion, nici șampanie, nici caviar..., dar toate astea nu mai aveau nici o importanță, mergeam ACASĂ! Am decolat la ora 22,30 și urma să ajungem la Madrid la ora 10,00. Așadar un drum lung, traversând oceanul și apoi zburând pe lângă coastele Africii până la Gibraltar. Citisem cu ani în urmă cărțile lui Saint Exupéry "Curierul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
excursionist bănuit" din greșeală, aș fi fost "terminat", după '89 aș fi fost declarat erou și decorat post-mortem, cum se practică în zilele noastre, cu Ordinul "Steaua României", iar soția ar fi primit pensie de revoluționar? Aș! Drumul de la aeroport "acasă" m-a readus la realitate. Fac parte din categoria analiștilor rapizi (nu pripiți) care, vorba unui antropolog, "dați-mi un os și vă reconstitui tot animalul", reușesc să tragă concluzii valabile fără prea multă tevatură științifică. Aeroportul era gri, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
est" în "homo homini lupus est"! Că cei de la "Cooperativă" n-au înțeles nimic din "Cazul Săvescu" și după înapoierea "excursionistului" la Ceahlău, "patria mumă", o dovedesc cele 150 de pagini de rapoarte, informări, note ale Dosarului, redactate după sosirea "acasă", care se adaugă celor 200 de pagini anterioare. Una dintre acestea poartă data de 19.10.1981, deci doar câteva zile după revenirea în țară: MINISTERUL DE INTERNE DEPARTAMENTUL SECURITĂȚII STATULUI UM 0544 Nr. 201/536/0041500 UNITATEA MILITARĂ 0625
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
imunitate parlamentară? Ai copii, nepoți, le-ai povestit vreodată cu ce te-ai ocupat până la Revoluție? Ai avut vreodată noaptea coșmaruri? Dacă Săvescu, un mărunt "aparatcik" nu a "excursionat" și s-a întors "de bună voie și nesilit de nimeni" acasă, acolo unde, ca un naiv, credea că îi e locul, de ce matale, cel cu frunze de laur la chipiu, n-ai pus stavilă, n-ai întrerupt șirul anchetelor și urmăririlor? Pierdeați un "obiect al muncii" voastre abjecte și vă pierdeați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era bolnav, se apela la doforoaie sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era bolnav, se apela la doforoaie sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori pentru ceaiuri și leacuri, de Sfântul Andrei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]