65,481 matches
-
Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de pe ordinea de zi, activistul de partid roagă membrii de partid să mai rămână spre a se dezbate și ultimul punct de pe ordinea de zi. Și ca să-și dea importanță încheie cu ”așa cum a spus tovarășul Stalin mensana în corpore acasă și vă mulțumes” râsete și voie bună. Mai existau și săteni dornici de a ocupa post de deputat comunal fără să știe ce are de făcut, cazul lui Maneliuc, care imediat ce se așeza pe scaun adormea și la aplauze ori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l privește curioasă. Unde-i maică-ta? în casă. Doarme. Bravo, în ameaza-mare s-o pus pe odihnă!... iese din tindă Marița. Ce vezi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dorești? Cine „iești” ? Și-l privește. Nu te cunosc, de unde vii? Tu, fată mai bine adă niște apă! Fetița ia o cofă și pleacă. De departe! Dacă-ți spun n-ai să înțelegi de unde vin. Da’ vecinii nu-s pe-acasă, că nu se vede nici o mișcare. Da’ ce treabă ai dumneata cu ei? Și-l privește cu mai mult interes. Oi fi eu șpanchie, cu albeață pe un ochi, dar tot văd destul de bine, gândește femeia și-l privește cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sub indicativul „flori”. Pentru a infiera activitatea huliganică de la Timișoara, C.C. în frunte cu conducătorii P.C.R., soții Ceaușescu, convoacă un mare miting la București, adunând muncitorii din intreprinderile bucureștene și minunea s a întâmplat prin aplicarea provebului vechi: „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și din acuzator a devenit acuzat, ca în final soții Ceaușescu, în ziua de Crăciun a anului 1989, să fie executați. Cine s-ar fi gândit că e posibil să se înlăture de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
și a moliftei, fiind chiar și nașă, iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era bolnav, se apela la doforoaie sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
iar la un an făcea tăierea moțului. În anotimpurile muncilor la câmp, de cele mai multe ori, femeiele gravide nășteau în car, pe pământ pe un țol sau alt obiect textil. Când se pleca de acasă, ca semn că nu-i nimeni acasă, se punea mătura în ușă. Când cineva era bolnav, se apela la doforoaie sau se folosea farmacia proprie, dotată cu fel de fel de plante bune pentru ceaiuri. La Sânziene se culegeau flori pentru ceaiuri și leacuri, de Sfântul Andrei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
înaltului Comandament Sovietic. Pe la sfârșitul toamnei și începutul iernii anului 1943, din cauza apropierii frontului, instituțiile ca și o serie de funcționari bugetari au fost evacuațe în sudul țării, Argeș și Oltenia. Mare supărare pentru cei plecați în refugiu, cei rămași acasă, ca și pentru locuitorii din Segarcea, Corbeni, Târgu Jiu și alte localități care au primit refugiați din Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Moldova, recte Hlipiceni. În refugiu au fost și tinerii premilitari spre a nu cădea în mâna sovieticilor. Aceștia s-au deplasat pe jos la plasa Sulița unde s-a format detașamentul cu direcția Botoșani spre a fi îmbarcați în tren. Acasă mamele au rămas cu ochii umezi de lacrimi și astfel viața românilor e tot mai grea, mai nesigură. Majoritatea românilor aveau moralul foarte scăzut din cauza celor trăite și în plus propaganda sovietică transmisă la radio, ziare și chiar prin armata
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța mai discutau și de cele ce se întâmplă în comună, la plasa Sulița și chiar la Botoșani. Într-o zi, Aurica anunță
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
de pe ordinea de zi, activistul de partid roagă membrii de partid să mai rămână spre a se dezbate și ultimul punct de pe ordinea de zi. Și ca să-și dea importanță încheie cu ”așa cum a spus tovarășul Stalin mensana în corpore acasă și vă mulțumes” râsete și voie bună. Mai existau și săteni dornici de a ocupa post de deputat comunal fără să știe ce are de făcut, cazul lui Maneliuc, care imediat ce se așeza pe scaun adormea și la aplauze ori
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sapcă și cu barbă. Omul acesta nu iese în șosea cum fac toți care au urcat pe cărare, ci se așează pe prispa Mariței, uitându-se jur împrejur și după ceva timp întreabă cu voce tare: Nu-i mimeni pe acasă? După care se arată o fetiță de vreo zece ani. Ce vrei nene? întreabă copila și-l privește curioasă. Unde-i maică-ta? în casă. Doarme. Bravo, în ameaza-mare s-o pus pe odihnă!... iese din tindă Marița. Ce vezi
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
dorești? Cine „iești” ? Și-l privește. Nu te cunosc, de unde vii? Tu, fată mai bine adă niște apă! Fetița ia o cofă și pleacă. De departe! Dacă-ți spun n-ai să înțelegi de unde vin. Da’ vecinii nu-s pe-acasă, că nu se vede nici o mișcare. Da’ ce treabă ai dumneata cu ei? Și-l privește cu mai mult interes. Oi fi eu șpanchie, cu albeață pe un ochi, dar tot văd destul de bine, gândește femeia și-l privește cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
sub indicativul „flori”. Pentru a infiera activitatea huliganică de la Timișoara, C.C. în frunte cu conducătorii P.C.R., soții Ceaușescu, convoacă un mare miting la București, adunând muncitorii din intreprinderile bucureștene și minunea s a întâmplat prin aplicarea provebului vechi: „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” și din acuzator a devenit acuzat, ca în final soții Ceaușescu, în ziua de Crăciun a anului 1989, să fie executați. Cine s-ar fi gândit că e posibil să se înlăture de la
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
teză a fost găsită de domnul profesor ca "absolut idioată". Autorul a descris cum l-a surprins pe el o ploaie, cum din cauza apei a pierdut niște bani cu care trebuia să cumpere niște salam și cum s-a întors acasă ud și fără salam, " Catastrofa", mi-am spus eu. Profesorul s-a interesat dacă autorul este debil mintal și i-a pus, totuși, cinci. Când a ajuns la teza mea, m-a chemat, cu un aer ipocrit, mieros, la catedră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nici Sonata lunii... Bacovia, când se închidea cu sine însuși, nu se retrăgea să bea o "berică". Fiind atât de critic față de bere, disprețuind această băutură vulgară, o iubesc din cauză că sunt negativist. Și nu rezist modei. * August l-am petrecut acasă, în cazul meu în două locuri din Iași, la Ciric și la Repedea. Am o sensibilitate mai mult geografică decât istorică, ceea ce face să mă simt tot atât de bine într-un peisaj lipsit de încărcătură istorică precum mă simt și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai calme, apar stelele, se lasă o seară de vară, încep să se audă greierii. La Chirițoaia mă împac altfel cu istoria, citind, la întâmplare, aforismele extraordinare ale lui Hipocrat și alternând lectura cu pagini din istoria isihasmului. * Ne întoarcem acasă pe jos. Nu-s totuși nici antiistoric, nici acultural, nici anticultural, m-ar interesa câteva povești despre aceste terenuri aride, malurile Ciricului, aș vrea să știu cine o fi prins pește pe aceste meleaguri, în urmă cu zeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai spărgea, creionul se mai pierdea, sau buretele, dar, cu aceste unelte primitive, au învățat arta scrisului și socotitului foarte multe generații. În fiecare zi aveam grijă de ele și nu îmi pot imagina copilăria mea fără tăbliță. Odată ajunși acasă, după ce hoinăream culegând castane frumoasele castane cafenii, catifelate, căzând cu o delicioasă pocnitură pe trotuar ne scriam primele lecții ale vieții pe tăbliță; eram învățați cu strășnicie că numai copiii leneși nu vin cu temele făcute. Acum ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
învățat în școală, până la tâmpenie, că istoria înșiruie pe ață numele domnitorilor. Dar istoria înseamnă și o schimbare a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale, de nu mai știu cum ajung acasă unii, dacă li se mai întâmplă o beție de noapte. Nici măcar o căruță de fân nu mai rătăcește pe aici. Doar în poezii mai întâlnești așa ceva, cum scrie fostul meu prieten Adi Cusin într-o frumoasă poezie a lui, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
când orașul era ocupat de armata rusă. Lumea din cartier abia călca în vârful picioarelor de frică și se închidea de cum se însera. Dar nenorocirea este nenorocire. Nu se făcuse încă noapte în ziua aceea blestemată, când Ivan a venit acasă beat. Dar beat criță, cu ochii roșii și cu blana zburlită. Nu a mai mieunat să i se deschidă, cum făcea în fiecare seară, ci s-a năpustit ca o brută, direct prin geam. Domnișoarele au încremenit de spaimă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe măicuța, Uite-o colo pe terasă, stă cu boieru la masă, Țiganca de i-a văzut, tot părul din cap și-a smuls, N-a mai vrut nici avuție, Nici un fel de bogăție, Că s-a întors cu ei acasă, Și de-atunci e mai frumoasă..." * Dar pe unde n-am ajuns... pe Strada "La ultimul leu" unde este o crâșmă cu acest nume, un bar desigur, "non stop", o construcție de tinichea, unde este multă zarvă, unde miroase a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pe seama amantului care devine, pe moment, respingător, oribil). Copleșit de scârbă, de o scârbă de sine însuși, Ion, "pierzându-și mințile", lăsând în urmă mirosul de grătar și mireasma de liliac, a rătăcit în neștire până spre dimineață. A ajuns acasă în zori. "Se uita parcă uimit la gardul vopsit în verde. Deschise portița care scârțâi, trist." Ajuns în casă, tânărul bău cu sete apă sălcie dintr-o cană de pe lavoar, se spălă, tremurând, își scoase haina, uzată, o perie, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
filozofic, nu-i așa? Că Ficțiunea și Realitatea nu se exclud, că visul este mai adevărat uneori decât realitatea. Niște chestiuni foarte greu de explicat. Am plecat, am "întins-o" cum se spune, urât, dar foarte exact. * M-am întors acasă. Sunt acum singur, notele acestea, pe care le-am tot pigulit până le-am stricat, nu m-au adus înapoi, la ceea ce a fost autentic într-o vreme când ignoranța mă făcuse mai înțelept decât "înțelepciunea" la care am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
propriei mele istorii. Sunt o colecție de amintiri, impresii, de dorințe satisfăcute sau nu. Și mai ales de vise și iluzii... Seamănă această colecție cu ceea ce încearcă să demonteze și să dezarticuleze analiza? Numai aparent. Am cunoscut psihanaliza la ea acasă. M-am convins că este o tehnică perfect pusă la punct conceptual, dar, totodată, o metodă care extrage piesele componente ale psihicului. Încearcă să le restaureze și să le pună la loc, dar rezultatul seamănă cu o scenetă a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]