95,170 matches
-
mai amintească de ea și de accident. Alese un albastru metalizat. Măcar așa putea să-i spună lui Ștefan că și-a ales culoarea mașinii după ochii lui albaștri precum apa mării când este limpede de-i poți străbate cu privirea adâncurile. Mai întâi a făcut o cursă cu ea prin oraș, să vadă cum se comportă și dacă se poate adapta cu ea. Nu a fost nicio problemă, și i-a plăcut cum se simțea în ea, chiar dacă nu mai
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347775_a_349104]
-
fi mâna ce-mi alungă grăbită gândurile întunecate... ori ceea ce se află dincolo de fereastra sufletului îndurerat, sub apăsarea depărtării, când nu vom fi unul lângă celălalt. Eu voi fi gând hoinar, rătăcit în părul tău negru, scânteia ce strălucește în privirea ochilor tăi, de culoarea cerului senin. Voi fi firul de iarbă peste care calci grăbită să întâmpini bucuria zilei, care te umple de speranță. Voi fi bobul de rouă, căzut peste petalele unui boboc de trandafir. Primește-mă, să fiu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
Nu bate oare-n poartă Un suflet rătăcit? Mirată foarte este Că-n visurile nopții Repetitiv,fecioara La fel a auzit! Un nordic stă călare Cu-o umbră de tristețe Vag rătăcind cu gândul Spre-un orizont pierdut Înalță lent privirea Spre-o fantă de lumină: Doi ochi de cer zărește Și brusc,rămâne mut! Cum poate fi aevea Ce-a căutat o viață Zburănd cu-nfrigurare De peste mări și țări Luceferii ce cată-i Zâmbesc de la fereastră Sau muntele îl
POVESTE LA CASTEL de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347832_a_349161]
-
Toamna pictează dealul, aprinzând focul anotimpului”... Ne regăsim în cuvânt, ca într-o scoică - / Mereu căutând perla primei iubiri tăcute,/ Enigmă a Adolescenței. Emil Bucureșteanu este un roznovean, slobozean din județul Neamț, azi profesor de filozofie, pensionar, mângâindu-și cu privirea 13 cărți, dintre care îmi place a cita trei titluri năstrușnice: Student în filozofie. Pagini de dragoste, 2006, Sărutul, 2010 și Cogito, din jurnalul unui comunist, fără an, dar apărută la Editura Timpul din Iași. Cel care spune într-un
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
nou e sărbătoare/ Petale dulci de zarzăr ning cu împăcare.... Timpul cârpește aerul cu fum...Privesc lumina rărindu-se ușor...Prin crengi înalte și spice de argint/ Se-aud plutind fărâme de răcoare.... Pe geamul înstelat cu smalț de gheață/ Privirea-și reazimă melancolia...O, mâna mea aleargă pe hârtie/ În noaptea ca o sală de-așteptare...Saltă, prin spațiul nins, copilăria...Tata e sculptat în poarta așteptării...Din crin în crin iubirea noastră trece...Plutește-n rugăciunea-ntârziată/ sărutul depărtărilor. Liliana
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
se plimbau în cămăși cu mânecă scurtă. Mihai Niculițăe doctor în inginerie civilă și poet de ferestre zidite, de ceruri fluide și de poze de nuntă lângă pomi din curți voivodale. Voi cita poemul-rugăciune TURME CELESTE: Mă persecută și acum privirea tragicilor miei,/ Duși spre tăiere, se uită cu speranță-n ochii mei. Ascunde-i Doamne, în ieslea cea cu paie,/ Să nu-i găsească ucigașii, să îi taie.// Du-i Doamne, la păscut prin cerul nesfârșit,/ Și scapă Doamne, fragila
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
de frumoasă, un înger din fantasmele lui. Avea fața blondă, părul blond, rebel cu bucle aurii, bogate, care-i jucau pe frunte și pe la urechi; gură mică, senzuală, cu obrajii proeminenți îmbujorați, ochii mari, albaștri, de un albastru cristalin, cu priviri ce scânteiau... Pe spate purta o mantie albastră care-o aureola și-o făcea un personaj misterios de roman, o nimfă... Unde mai văzuse el această ființă? Unde i se mai arătase lui acest chip? Poate-n închipuirea lui, poate
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
la Focșani? - A fost bine, iar cele trei săptămâni au trecut foarte repede. Băieții să mai aștepte, nu-i nicio grabă, răspunse Dalia roșie în obraji de emoție când a fost întrebată de vreo idilă pe litoral. Îl fulgeră cu privirea pe Ștefan aflat în fața sa, apoi și-o coborî în farfuria cu mâncare. Orchestra își vedea de programul obișnuit. Ca de obicei la ora douăzeci și unu invită oaspeții la dans, cu toate că și până atunci au existat perechi care s-au avântat
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
legat, musculos, un brunet cu niște ochi albaștri ca limpezimea mării liniștite, un bărbat deosebit de frumos. Când te privea te puteai reflecta în ochii lui, numai că nu întotdeauna te simțeai comod ca femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
femeie. Te studia și te pătrundea cu privirea de îți înfrângea orice voință. Putea să te domine dacă asta dorea și întotdeauna obținea ce dorea de la o femeie. Te simțeai despuiată în fața lui când își propunea să te seducă din priviri. Odată acceptată invitația, Valentin s-a înființat din doi pași lângă scaunul Gloriei, ajutând-o să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe Dalia. Se schimbase ceva în comportamentul său de când devenise femeie
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
să se ridice și să-și tragă scaunul de sub ea. Ștefan o privea insistent pe Dalia. Se schimbase ceva în comportamentul său de când devenise femeie? Era aceeași fată dezinvoltă, plină de temperament, uneori chiar obraznică? Nu-i observa decât o privire melancolică ce-l urmărea. Fata se gândea la ce va rămâne în urmă după plecarea ei. Va lăsa un gol sau doar o scurtă amintire picantă? Nu știa ce să spună despre cum a primit el această întâlnire a lor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
Credeam că nu mai vrei să dansezi pe litoral, să nu mai fii strânsă în brațe de vreun bărbat. - De alt bărbat poate ai vrut să spui, după ce am fost așa de plăcut strânsă de tine, răspunse ea zâmbind cu privirea pierdută în gol. - Chiar, nici nu am avut timp să mai discutăm. Sper că pleci cu amintiri plăcute de la mare. - Ștefan! îi spuse ea privindu-l direct în ochi de data aceasta, vorbindu-i foarte serios. Aș dori să ții
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347754_a_349083]
-
DE-A VIAȚA PRIN OM Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1208 din 22 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului în roata carului ca o pană de vultur cuvântul atinge centrul punctul primește impulsul rostogolit de umbre ajunge în privirile omului ca o pană de vultur cuvânt zborul așterne trup de poartă deschisă în gândirea fără limite ca un grafic construit de un copil când râde mișcarea carului rămâne pasăre închisă în colivia așteptărilor mereu amânat finalul dansează cu umbrele
JOC DE-A VIAŢA PRIN OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347867_a_349196]
-
cu vântul în păr dar cu melancolia în sân. Când cântă, activează o atracție rară în glas, dar și în prezența ei scenică. E iubită de spectatori, tulbură gândul lor, cu o clipă de cântec, o clipă de reflex al privirii, o clipă de zâmbet. Iubește, la rându-i spectatorii, iubește cântecul, își adoră copiii! Iubește să fie elegantă, să fie demnă, să fie dârză. Nu cade! Întâlnește drumuri de urcat și le urcă! Este o artistă fermecătoare care, deși e
VASILICA TĂTARU. OGLINDĂ CU PĂRŢILE DRAGOSTEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347868_a_349197]
-
seama că erau dependenți de alcool sau droguri. În afară de câțiva spanioli mai toți erau emigranți ajunși la periferia societății ce încă mai luptau pentru o bucată de pâine și un loc unde să-și pună capul. Stând acolo între ei privirile mi-au fost atrase de unul ce stătea mai rezervat, era un tanar ce avea în jur de treizeci de ani, scund de statura, îmbrăcat într-o geaca mare groasă avea cu el o geantă neagră, fata lui era puțin
LUMEA CELOR DE JOS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347837_a_349166]
-
Poezie parte din setul de 15 poezii participante pentru calificarea în Antologia Sărutul iubirii! Calificare obținută la care am renunțat! Cerc în rostogolire un altul în el prin ele zărim orizonturi sărim afară prin raze săgeți roșii ce curg îmbracă priviri rezemați de gânduri tot răul golim în ape sub poduri în zid prăvălit pe mormanul de pietre în praf și nisip în văile morții păcate străvezii sunt locurile voastre cu ușile căscate priviți ce sunteți vă prind două brațe ce
SĂRUTUL ÎN ROUĂ ŞI PICURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347913_a_349242]
-
Orb dacă sunt din dragoste și mut Vederea mi-a rămas de-a pururi trează, Inima, știu, nu se dă cu-mprumut, Nici sufletul nu se amanetează... STĂ MAMA LA GEAM Stă mama la geam și se uită prelung, Cu privirea până dincolo de departe, Zările, toate, nu-i mai ajung, Cât aer de ele o mai desparte? Stă mama la geam, cu un fel de batistă Ștergându-și o lacrimă, secată demult, Mă uit cu durere la fața ei tristă, Respiră
POEME DE VARĂ 2012 de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347919_a_349248]
-
greu, El scotea apă din piatră, Mândru de copii și vatră. Ieri s-a dus și Nea Mihai, A plecat tăcut spre Rai. A plecat îngândurat C-avea încă de arat. A plecat, vorbea tăcând, Când stingheri priveam plângând Din priviri ne-a mângâiat, De păcate ne-a iertat. A plecat un om, senin, Părea preotul divin Predicând spre înserat, Dar zâmbea îndurerat. A plecat din efemer, În periplul lui stingher, Năzuind spre înălțimi S-a-nsoțit cu heruvimi. - A plecat un om
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]
-
Lui Constantin Brâncuși Atât de singur și prea departe de patria iubită, Stă sculptorul pe gânduri cu inima-i zdrobită... Ca unda spumei repezi ce-n mare se afundă Când orologiul vieții dă ultima secundă. E trist... și-a lui privire se-nalță spre zenit; În suflet, ce furtună!... Un gând l-a răscolit: „De plec în veșnicie și-mi las pe frații mei... Tu, Creator, mă lasă să fiu mereu cu ei!” „Of!... clopotul iar bate, resemnat ascult... Cine se
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
adevărat, că seamănă la chip cu Mireille Mathieu. Coafura îi liniază de o asemănătoare frumusețe, și rară, fruntea albită de o lumină necăzută de undeva ci revarsată de sub gene, lin. Armonia și unda opalescentă a feței, maiestatea frunții și lucirea privirii o aseamănă, într-adevăr, pe Dida Drăgan cu Mireille Mathieu, însă, de frumoasă, Dida Drăgan e frumoasă ca Dida Drăgan! E un izvor de senin vast, de soare, de discreție și deopotrivă spirit de răspuns ce-ar îmblânzi și un
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
vast, de soare, de discreție și deopotrivă spirit de răspuns ce-ar îmblânzi și un cuvânt aspru, de bunătate ce edifică îngerul din ea, de eleganța castelanelor purtate în catifele brune... e o artistă cu un chip ce arde în privire o proprie frumusețe, e o artistă atât de larg dăruită celor ce-i iubesc pe artiști, încât toată mișcarea ei scenică tinde să îmbrățișeze întreg publicul. Fapt surprinzător: îi iubește pe toți! Și e iubită de toți! E o artistă
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
e greu, pentru că sunt autentice. Aceste cântece au talia trecută prin inelul sufletesc al artistei, sunt cântece care nu marginile corpului caută ci adâncurile lui sufletești! Totul este adorabil într-un spectacol cu Dida Drăgan! E artista care nu stăvilește privirile spectatorilor într-o singură parte, ci le avântă în libertate asupra a tot: mișcarea scenică a artistei, frumusețea artistei în lupta câștigată cu orice-ar încerca să o schimbe, vocea formidabilă, melodia, textul cântecelor...! Chiar și șlagărele de altădată ale
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
pe pocnetul orei, La harpă se pornea o melodie lină. Răspândind mareea golului de aer Ploaia îndulcea timpul dintre sonete Din când în când bolta se umplea de vaier Absorbea pământul, văzduhul de sete ... Mirarea mea era o insulă întinsă, Privirea-mi micșora adâncul, pas cu pas. Toarsă-n lacrimi -atmosfera era ninsă-, Sufletul o pasăre fără de popas... Nu pot să scap de ceea ce mi-e scris Deși, același cer aș vrea să-l văd din nou Și,.. ruptă de pământul
FASCINAŢIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347931_a_349260]
-
găsit în cimitir unde le-am aprins o lumânare. Ghidul ne descria, de pe creasta barajului, zonele învecinate. Mi-a atras atenția o biserică ce se vedea în zare și, precipitat, fără voie, am exprimat: „Nu era acolo!” Ghidul, urmărindu-mi privirea s-a întors mirat spre mine:” De unde știți? Eu am apucat-o acolo! Dar știu că un întreg sat a fost mutat, puțin înainte de război. Barajul s-a construit după. Ați fost aici înainte de război? Ce vârstă aveați atunci?” Spre
DEJA VU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347924_a_349253]
-
și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-ai vădit ca rug arzând fără să ardă, am înțeles că locu-i sfânt și-i tabú omul
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]