64,222 matches
-
în realitate. Totuși, succesul lucrării nu a sporit interesul publicului din Franța pentru lucrările ulterioare ale lui Ruyer. Cercetările sale au continuat însă să fie apreciate în țările anglofone și în Canada. În prezent, Raymond Ruyer est considerat creatorul unei teorii numite "panpsihism" Raymond Ruyer a decedat în 1987 la Nancy. Ultima sa lucrare "L’embryogenèse du monde et le Dieu silencieux" ("Embriogeneza lumii și Dumnezeul tăcut"), terminată în 1983, a rămas în manuscris și nu a fost publicată încă. În
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
Iliadei și Odiseii. Ca și Butler, el era de părere că autorul celor două epopei era o femeie. Ruyer a elaborat o filozofie generală a biologiei. Studiul modului de dezvoltare a formelor de viață l-a condus spre crearea unei teorii a cauzalității biologice, care era în contradicție cu teoriile genetice. O concepție similară fusese susținută și de naturalistul Jean-Baptiste de Lamarck, care explica adaptarea organismelor vii prin "sentimentul interior" al organismului. Ruyer a dezvoltat această concepție arătând că nu există
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
părere că autorul celor două epopei era o femeie. Ruyer a elaborat o filozofie generală a biologiei. Studiul modului de dezvoltare a formelor de viață l-a condus spre crearea unei teorii a cauzalității biologice, care era în contradicție cu teoriile genetice. O concepție similară fusese susținută și de naturalistul Jean-Baptiste de Lamarck, care explica adaptarea organismelor vii prin "sentimentul interior" al organismului. Ruyer a dezvoltat această concepție arătând că nu există o diferență esențială între activitățile care au loc în interiorul
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
reciproce între lucrările lui Raymond Ruyer și cele ale altor filozofi francezi contemporani, în special Maurice Merleau-Ponty et Gilles Deleuze. Ruyer s-a ocupat de analiza ideologiilor politice, dovedind că, foarte adesea, ideologiile sunt prezentate ca și cum s-ar baza pe teorii științifice. Astfel, chiar oameni de știință de valoare au extins pseudoștiință în domenii cu totul inadecuate. De exemplu, pentru a da iluzia unei fundamentări științifice, Platon își îmbrăca ideile cosmologice și politice în forme geometrice sau aritmogeometrice, deși nu există
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
pasiunile umane și instituțiile politice sub forma unor tratate de mecanică sau de geometrie. Lucrările lui Newton au determinat pe mulți gânditori să utilizeze legea atracției universale în studiile sociale, încercând să definească un sistem al lumii etice. După 1859, teoriile lui Darwin au devenit una din justificările științifice ale ideologiilor politice. În mod particular, diferitele forme de socialism au fost prezentate ca teorii fundamentate științific, în speranța că aceasta le-ar conferi o credibilitate sporită. Aceasta este valabil pentru toți
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
utilizeze legea atracției universale în studiile sociale, încercând să definească un sistem al lumii etice. După 1859, teoriile lui Darwin au devenit una din justificările științifice ale ideologiilor politice. În mod particular, diferitele forme de socialism au fost prezentate ca teorii fundamentate științific, în speranța că aceasta le-ar conferi o credibilitate sporită. Aceasta este valabil pentru toți gânditorii socialiști: Fourier, Saint Simon, Proudhon, Marx și Engels. Astfel, Fourier se prezintă ca un Newton al politicii și consideră că a descoperit
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
conferi o credibilitate sporită. Aceasta este valabil pentru toți gânditorii socialiști: Fourier, Saint Simon, Proudhon, Marx și Engels. Astfel, Fourier se prezintă ca un Newton al politicii și consideră că a descoperit principiul armoniei în politică. Saint Simon susține că teoria sa este bazată pe teoria științifică a atracției universale. Engels este de părere că Marx este un Darwin al științelor sociale, și că ar fi descoperit legea evoluției istoriei umane tot așa cum Darwin a descoperit legea evoluției materiei organice. Pentru
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
este valabil pentru toți gânditorii socialiști: Fourier, Saint Simon, Proudhon, Marx și Engels. Astfel, Fourier se prezintă ca un Newton al politicii și consideră că a descoperit principiul armoniei în politică. Saint Simon susține că teoria sa este bazată pe teoria științifică a atracției universale. Engels este de părere că Marx este un Darwin al științelor sociale, și că ar fi descoperit legea evoluției istoriei umane tot așa cum Darwin a descoperit legea evoluției materiei organice. Pentru a consfinți caracterul științific al
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
nu, subordonează durabilității toate celelalte valori. Raymond Ruyer face anumite previziuni cu privire la viitorul omenirii. Într-o primă analiză Ruyer se ocupă de problemele imigrației în spre țările dezvoltate. El arată că asimilarea imigranților nu se face în mod automat, contrar teoriei americane a unui "melting pot" sau în contradicție cu iluzia atotputerniciei unui sistem educațional. Imigrația duce la convulsiuni care pun în pericol civilizația însăși. În momentul în care sunt prea numeroși, imigranții, adeseori chiar fără a fi conștienți de aceasta
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
o constata. Termenul de "disgenie" a fost introdus de William Bradford Shockley, laureat al Premiului Nobel pentru fizică. Shockley descrie acele sisteme de reproducere biologică care duc la transmiterea cu prioritate a caracteristicilor negative ale indivizilor și care astfel, contrar teoriei selecției naturale, au rezultatul opus de degradare progresivă a calităților speciei. Analizând disgenia din Statele Unite, Shockley a constatat că fenomenul se manifesta atât în cadrul populației de rasă albă cât și al celei de rasă neagră, însă situația în rândul negrilor
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
locuința sa din Paris, lecții de matematică, fizică, medicină, cursuri care s-au răspândit și sub formă scrisă. Ulterior devine medicul personal al lui Ludovic al XIV-lea. În istoria medicinei, numele său rămâne asociat primei transfuzii sanguine. După elaborarea teoriei circulației sanguine de către William Harvey în 1628, începând cu a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în Anglia și Franța s-au efectuat mai multe încercări de realizare a transfuziei sanguine între animale. Pe 15 iunie 1667, Jean-Baptiste Denis
Jean Baptiste Denis () [Corola-website/Science/312759_a_314088]
-
Când se măsoară starea a două particule entanglate, dacă starea uneia din ele este de exemplu cu spinul-sus, starea celeilalte particule este întotdeauna cu spinul-jos, indiferent de distanța dintre ele. Pentru a explica acest gen de rezultate au fost inventate teorii ca teoria variabilelor ascunse. Dar dacă această teorie ar fi valabilă, variabilele ascunse ar trebui să fie într-o stare de „comunicație” oarecum misterioasă, indiferent de distanța dintre particule. Variabilele ascunse ce descriu una din particule ar trebui să se
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
măsoară starea a două particule entanglate, dacă starea uneia din ele este de exemplu cu spinul-sus, starea celeilalte particule este întotdeauna cu spinul-jos, indiferent de distanța dintre ele. Pentru a explica acest gen de rezultate au fost inventate teorii ca teoria variabilelor ascunse. Dar dacă această teorie ar fi valabilă, variabilele ascunse ar trebui să fie într-o stare de „comunicație” oarecum misterioasă, indiferent de distanța dintre particule. Variabilele ascunse ce descriu una din particule ar trebui să se schimbe instantaneu
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
dacă starea uneia din ele este de exemplu cu spinul-sus, starea celeilalte particule este întotdeauna cu spinul-jos, indiferent de distanța dintre ele. Pentru a explica acest gen de rezultate au fost inventate teorii ca teoria variabilelor ascunse. Dar dacă această teorie ar fi valabilă, variabilele ascunse ar trebui să fie într-o stare de „comunicație” oarecum misterioasă, indiferent de distanța dintre particule. Variabilele ascunse ce descriu una din particule ar trebui să se schimbe instantaneu în momentul măsurării proprietăților particulei cuplate
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
așa fel încât măsurarea stării cuantice a uneia dintre ele schimbă instantaneu starea cuantică a celeilalte particule entanglate cu ea. Pe atunci se părea că astfel de corelații non-locale ar putea viola postulatul limitării vitezei luminii (transmiterii de semnale) din Teoria relativității restrânse. Au existat încercări de a explica corelațiile non-locale dintre particule folosind Teoria variabilelor ascunse, unde corelațiile sunt descrise de variabile necunoscute (ascunse). Însă în 1964 John Stewart Bell a demonstrat că nici astfel nu se poate construi o
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
a celeilalte particule entanglate cu ea. Pe atunci se părea că astfel de corelații non-locale ar putea viola postulatul limitării vitezei luminii (transmiterii de semnale) din Teoria relativității restrânse. Au existat încercări de a explica corelațiile non-locale dintre particule folosind Teoria variabilelor ascunse, unde corelațiile sunt descrise de variabile necunoscute (ascunse). Însă în 1964 John Stewart Bell a demonstrat că nici astfel nu se poate construi o teorie locală bună, iar entanglementul, prezis de mecanica cuantică, se poate deosebi experimental de
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
relativității restrânse. Au existat încercări de a explica corelațiile non-locale dintre particule folosind Teoria variabilelor ascunse, unde corelațiile sunt descrise de variabile necunoscute (ascunse). Însă în 1964 John Stewart Bell a demonstrat că nici astfel nu se poate construi o teorie locală bună, iar entanglementul, prezis de mecanica cuantică, se poate deosebi experimental de teoriile cu parametri locali ascunși. Rezultatele experimentelor ce au urmat au dovedit natura non-locală a mecanicii cuantice, cu toate că în experimente au fost și mici inexactități. Corelarea non-locală
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
variabilelor ascunse, unde corelațiile sunt descrise de variabile necunoscute (ascunse). Însă în 1964 John Stewart Bell a demonstrat că nici astfel nu se poate construi o teorie locală bună, iar entanglementul, prezis de mecanica cuantică, se poate deosebi experimental de teoriile cu parametri locali ascunși. Rezultatele experimentelor ce au urmat au dovedit natura non-locală a mecanicii cuantice, cu toate că în experimente au fost și mici inexactități. Corelarea non-locală duce la o interacțiune interesantă cu Teoria relativității restrânse, care afirmă că informația nu
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
mecanica cuantică, se poate deosebi experimental de teoriile cu parametri locali ascunși. Rezultatele experimentelor ce au urmat au dovedit natura non-locală a mecanicii cuantice, cu toate că în experimente au fost și mici inexactități. Corelarea non-locală duce la o interacțiune interesantă cu Teoria relativității restrânse, care afirmă că informația nu se poate transmite dintr-un loc în altul mai repede decât cu viteza luminii. Deși există sisteme cuantice entanglate care se află la mare distanță unul de altul, transmiterea instantanee a informației nu
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
alterat de Alice prin măsurători locale în sistemul A. Aceasta rămâne neschimbat chiar dacă sistemele A și B sunt spațial separate. Este fundamentul paradoxului EPR. Aici cauzalitatea se păstreză, pentru alte argumente vezi no communication theorem. Entanglementul are multe aplicații în Teoria informației cuantice. Entanglementul poate fi privit ca o sursă pentru comunicații cuantice, codarea superdensă și teleportarea cuantică. Teoria care se ocupă de aceste aplicații se numește „teoria entanglementului”. Alte aplicații ale entanglementului sunt:
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
spațial separate. Este fundamentul paradoxului EPR. Aici cauzalitatea se păstreză, pentru alte argumente vezi no communication theorem. Entanglementul are multe aplicații în Teoria informației cuantice. Entanglementul poate fi privit ca o sursă pentru comunicații cuantice, codarea superdensă și teleportarea cuantică. Teoria care se ocupă de aceste aplicații se numește „teoria entanglementului”. Alte aplicații ale entanglementului sunt:
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
păstreză, pentru alte argumente vezi no communication theorem. Entanglementul are multe aplicații în Teoria informației cuantice. Entanglementul poate fi privit ca o sursă pentru comunicații cuantice, codarea superdensă și teleportarea cuantică. Teoria care se ocupă de aceste aplicații se numește „teoria entanglementului”. Alte aplicații ale entanglementului sunt:
Inseparabilitate cuantică () [Corola-website/Science/312769_a_314098]
-
10. Pohilă, Vlad. Cel mai rezistent monument al satului Șomărești: [pref.] // Preutu, Agripina, Preutu Vasile. Satul Șoimărești [jud. Neamț, România]. Cinci veacuri de existență demnă: [monografie]. - Chișinău: Prometeu, 2006. - P. 5-10. Pohilă, Vlad. Despre “dificil, dar nu și imposibil”: istorie, teorie, practică: [rec. la monografia “Traducere din perspectivă semiotică” de prof. univ. dr. hab. Irina Condrea. - Chișinău; 2006] / Vlad Pohilă // BiblioPolis. - 2006. - Nr. 3. - P. 103 - 110; Limba Română. - 2007. - Nr. 1-3. - P. 180-187. Pohilă, Vlad. Mircea Vulcănescu, o dimensiune frapantă
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
scoțian din secolul al XIX-lea, David Livingstone, credea că din Congo ia naștere Nilul sau Nigerul. Dar relatările înspăimântătoare despre canibalii care ar fi trăit în adâncimile junglei l-au împiedicat până și pe bravul Livingstone să-și verifice teoriile. Abia în 1876-1877, exploratorul american de origine galeza Henry Morton Stanley s-a aventurat pe cursul fluviului și i-a stabilit adevărată identitate. Cursul superior al fluviului Congo, cunoscut sub numele de răul Lualaba, este doar parțial navigabil. Inițial acesta
Congo (fluviu) () [Corola-website/Science/312782_a_314111]
-
un canal prin Istmul Corint. Prima propunere a fost cea a tiranului Periander în secolul al VII-lea î.Hr.. El a abandonat proiectul datorită dificultăților tehnice, mulțumind-se să construiască doar un drum de transbordare numit "diolkos". Conform unei alte teorii, Periander nu ar fi construit canalul deoarece s-ar fi temut ca această construcție ar fi lipsit Corintul de rolul său principal de antrepozit al diferitelor bunuri. "Diolkos" există și astăzi alături de canalul construit în perioada modernă. Diadohul Demetrius I
Canalul Corint () [Corola-website/Science/312793_a_314122]