6,208 matches
-
materii prime erau inepuizabile și care nu cereau decât o mână energică, pentru a obține maximum de succes. Concomitent cu acțiunile militare desfășurate pe front, în perioada 1941-1944, statul român a procedat la repatrierea românilor aflați la răsărit de Nistru, împrăștiați de vitregia vremurilor departe de țară, din diverse cauze: deportați de ruși până în 1918, evacuați forțat, din Basarabia și nordul Bucovinei, în timpul ocupației sovietice din 1940-1941 sau plecați, din diverse alte motive, înainte sau după retragerea Armatei Roșii, ca urmare
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
pus capăt zilelor. Într o zi, susține o variantă a legendei, dușmanii i-au incendiat casa (deoarece erau supărați că nu erau considerați demni de a fi admiși în preajma lui Pitagora), iar frații care se aflau în casă s-au împrăștiat în toate direcțiile, încercând să-și salveze viața. Mulțimea i-a măcelărit unul câte unul. Confreria era distrusă. Însuși Pitagora a rupt-o la fugă pentru a scăpa cu viață și poate că ar fi reușit, dacă nu ar fi
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
numere raționale. Care este limita a ceva care devine mai mic și tot mai mic, fără încetare? Zero. Cât de mare este mulțimea numerelor raționale? Nu ocupă nici un spațiu. Este un concept greu de înghițit, dar este adevărat. Chiar dacă sunt împrăștiate în întreg șirul numeric, numerele raționale nu ocupă nici un spațiu. Dacă ar fi să tragem cu o săgeată în șirul numeric, nu ar lovi niciodată un număr rațional. Niciodată. Dar, în comparație cu mulțimea lor, care este nesemnificativ de mică, mulțimea numerelor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
numește renormare. „Este exact ceea ce eu aș cataloga drept un proces țicnit“, scria fizicianul Richard Feynman, chiar dacă a câștigat Premiul Nobel pentru perfecționarea artei renormării. Așa cum perforează foaia netedă de cauciuc a relativității generalizate, zero reușește să și netezească, să împrăștie spre exterior ascuțișul sarcinii electrice a electronului, învăluindu-l într-un nor de ceață. În orice caz, precum electronul, pur teoretic vorbind, în această disciplină toate interacțiunile de tip particulă-particulă implică utilizarea noțiunii de infinit: sunt puncte singulare. Când două
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
de la Universitatea Princeton își imaginau ce s-a întâmplat imediat după Big Bang. Întregul univers trebuie să fi fost extrem de fierbinte și de dens, orbitor de strălucitor. Lumina respectivă nu ar fi dispărut pe măsură ce universul-balon se extindea; s-ar fi împrăștiat peste tot, odată cu țesătura dimensiunii spațiu-timp. După câteva calcule ulterioare, fizicienii de la Princeton și-au dat seama că această lumină provenea din zona spectrală a microundelor, propagându-se din toate direcțiile. Era o radiație cosmică de fond, era geana de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
atenția este o subțire ironie semnalată de presupuneri aparent inocente și relația oximoronică dintre substantiv și epitet ceea ce ar induce ideea unei mistificări a unei legende vii pe care maliția călinesciană o demistifică fără menajamente în continuare, așa cum I. L. Caragiale împrăștia fumul nobiliar ieșit din pipa fiului rătăcitor: Deși cu privirea cultă, rafinată, omul era prea rigid în protocolul mersului său ca să fie un aristocrat pur sînge. În lăsarea în jos a fălcilor sale era o afectare rece. Nu puteai să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
săptămânal, scrieți: „Ce credeți? Dacă cer păreri și informații devin mai informat, mai conștient de ce se întâmplă, mai general în stilul meu și mai eficient în conducere”. +++ +++ Epilog Ideile adevărate, răspunsurile adevărate și adevărata inspirație de care aveți nevoie sunt împrăștiate printre angajații dumneavoastră. +++ Ideea 65. A întoarce cărbunele și patru întrebări esențiale Astăzi, mai mult ca oricând, angajații vor să fie implicați în ceea ce se petrece și să știe ce fac. Doresc să afle dacă progresează, dau înapoi sau dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
mai optimiste așteptări. Dar trebuie să treceți peste orgoliul dumneavoastră pentru a reuși acest lucru.+++ Ideea 122. Singurul lucru care merge atunci când oamenii nu mai funcționează Se știe că trenurile deraiază uneori, iar rezultatul poate fi tragic: locomotive răsturnate, vagoane împrăștiate peste tot și oameni răniți sau uciși. Angajații dumneavoastră sunt în mare parte la fel. Uneori deraiază, o iau pe lângă drum, își pierd interesul la slujbă și chiar în viețile personale. Rolul dumneavoastră (ca factor motivațională este să îi încurajați
[Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
instanță, în cultură. Explicația cu trimiteri clare către un spațiu dublu semnificativ, biologic și social, pe care C. Rădulescu-Motru o oferă apariției și rolului oamenilor mari este semnul direct al dublei determinări a acestora: dinspre natură și dinspre cultură. Natura împrăștie germenii evoluției în indivizi. Dar inovația acestora exprimă și o stare de necesitate a culturii. Ea onorează "scopul" naturii și idealul cultural, totodată. Acestea două ("scopul" naturii și idealul cultural) sunt semnele de hotar ale semanticii vocației din Puterea sufletească
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și personaje ale istoriei recente, mai ales din anii ’40 și ’50, care fuseseră absente din manuale și din lucrările de referință sau fuseseră prezentate denaturat de către autorii apropiați Partidului. Piese de teatru sau filme, scrise uneori de notorii „colaboraționiști”, împrăștiau în cercuri și mai largi aceste viclene forme de distanțare față de trecut, o parodie de sorginte locală a acestui proces necesar (numit de germani Vergangenheitsbewältigung; în Est, diferența mare constă în distanțarea simultană de mai multe trecuturi). Era neîndoielnic o
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
care pătrunde în peretele duodenal constituie sfincterul Oddi (fig. 12). Plexurile ganglionare se întind în peretele vezicii biliare și a canalelor biliare precum și în interiorul și exteriorul stratului muscular circular de la nivelul sfincterului Oddi. Ganglionii sunt foarte mici și plexurile sunt împrăștiate, în comparație cu cele de la nivel intestinal. Nervii extrinseci însoțesc aceste organe, ambii din plexul hepatic format din ramuri vagale și din ganglioni prevertebrali. 4.3.2. Compoziția chimică a bilei Bila conține apă și reziduu uscat reprezentat de acizi biliari, bilirubină
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Constă dintr-o inspirație obișnuită urmată de o fază de blocare a aerului de către vălul palatin și o expirație explozivă prin cavitatea bucală și fosele nazale. Se îndepărtează factorii iritativi și pe o distanță de aproximativ 5 m se pot împrăștia mici picături de lichid. Sughițul este un reflex de apărare care constă dintr-un inspir scurt și brusc, când glota se închide rapid, ceea ce generează un zgomot caracteristic. Este declanșat de excitarea receptorilor diafragmatici și a unor recptori centrali ceea ce
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
autonomia statelor Bisericii”. Prin generalii săi, Alexander Berthier și Andreea Massena, Napoleon a reușit să-l scoată pe Papă din reședința sa și să-l treacă Alpii stabilindu-i reședința la Valența. În plus, toți cardinalii au fost arestați și împrăștiați în țările Europei, suprimând astfel posibilitatea alegerii unui nou Papă, alegere care nu putea fi făcută decât de colegiul cardinalilor. Astfel papalitatea părea distrusă pentru totdeauna, dar ca de fiecare dată ea a renăscut, pentru că 35 de cardinali reușesc să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de natură învăluită într-un fel de atmosferă inefabilă, într-o intimă aură a sa; - această aură creează un climat savuros de repaos și de fericire calmă; - climatul nou creat este cu atât mai gustat, cu cât el nu se împrăștie, ci se adună într-un spațiu natural restrâns;pastelul evidențiază strânsa legătură dintre om și natură; - natura se constituie ca o dependență umană, dar și invers; de unde și imaginile artistice vor fi senine sau întunecate; - atmosfera poate fi calmă sau
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
hegemoni, maghiarii așezându-se în grosul lor în calvinism, alții în unitarianism, sașii îmbrățișând luteranismul, iar secuii rămânând predominant în cadrele catolicismului. Refractari la a primi propaganda reformată ce folosea în interesul său "diabolica" invenție a tiparniței pentru a-și împrăștia "ereziile", românii au rezistat întru ortodoxie. Aceasta era situația în momentul în care Transilvania a fost asimilată în Imperiul Habsburgic la sfârșitul secolului al XVII-lea. În mozaicul confesional al spațiului transilvănean, catolicismul - religia de stat a imperiului - aproape că
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Ion Budai-Deleanu în De Originibus Populorum Transylvaniae în răspărul tezei exterminării dacilor: "De altfel, dacii, care au rămas după acest război, în parte s-au supus, iar în parte au ales de bunăvoie exilul în locul sclaviei și s-au împrăștiat în regiunile învecinate" (Budai-Deleanu, 1991, p. 84). Totuși, această continuitate etnică a dacilor nu afectează sub nicio formă puritatea latină a românilor. Inconveniența populațională este soluționată prin colonizarea teritoriului deșertat în urma stârpirii dacilor, cu romani aduși din Roma și din
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întemeierea statului, prin "atingerea cu bulgarii", a alterat sufletul latin al limbii române. O mare victorie s-a repurtat odată cu reintroducerea limbii române în locul celei slavone în secolul al XVII-lea. "Ivindu-se d-asupra horizontului rumânesc o lumină care împrăștie negura limbei slavone, limba rumânească se-desrobi, se ridică la cinstea ce i se-cuvine, și întemeidu-se o tipografie rumânească, rumânii începură mai mult a fi rumâni cunoscându-și drepturile naționalității" (Aaron, 1835, p. xiv). Independența românității se dobândi așadar și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Aaron este învăluit într-o aureolă de sacralitate, poporul român își are obârșia în coloniștii romani, de la care moștenește până astăzi, în ciuda prefacerilor, "întipăriri neșterse" (Aaron, 1835, p. viii). După ce romanii victorioși "deșertară Dacia de lăcuitori împuținând numărul lor ori împrăștiindu-i într-alte părți" (Aaron, 1835, pp. 7-8), Traian a colonizat pământul dacic intrat în stăpânirea romană cu "mulțime nenumărată de lăcuitori romani din Italia" (Aaron, 1835, p. 8). Pe lângă localizarea ariei de recrutare a coloniștilor strict la peninsula italică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Melidon, 1874, p. VIII). Iar școlile normale, cele menite să formeze viitorii învățători, au rostul de a fi "pepiniere profesorale" de "sacerdoți culturali" (Michailescu, 1888, pp. 158, 157). Ei vor fi cei care vor "aprinde lumina în lanternă" și vor împrăștia cuvântul noii evanghelii naționale. Educația, chiar dacă trebuie păstrată pe fundațiile moralității ortodoxe, nu mai poate rămâne în apanajul bisericii și al clericilor. Este nevoie de profesioniști în pedagogia națiunii: "popa nu maĭ póte fi dascăl, pentru acelaș cuvênt care face
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care se revoltă la fite-ce lovitură (Delavrancea, 192-, pp. 16-17). Nu ne putem decât imagina, printr-un exercițiu de empatie istorică, ce impact emoțional trebuie să fi avut astfel de cuvinte în mintea impresionabilă a copiilor către care oratorul își împrăștia emisiunea discursivă. Intenția emitentului era, fără îndoială, aceea de a transfigura, de a produce o epifanie colectivă, care să le reveleze intern celor care s-au cuminecat din cuvintele profetului orator necesitatea sacrificării întru împlinirea "tainei misiunii noastre istorice pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un focar al creștinătății și un felinar al civilizării popoarelor. Goții, avarii și celelalte popoare germanice fuseseră deja creștinate de către românii de dincoace de Dunăre, iar sămânța creștinismului fu împrăștiată printre bulgari tot de către românii stabiliți dincolo de Dunăre. O jumătate de secol mai târziu, la cealaltă extremitate a perioadei pe care am delimitat-o, N. Iorga consacra, prin autoritatea sa, apostolatul creștin întreprins de români în Balcani: "Mulți învățați care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aglomerate teritorial în sud-estul Transilvaniei, unde secole de-a rândul, începând cu momentul pătrunderii ideilor reformate în arcul carpatic, orașe precum Sibiu sau Brașov, înzestrate cu tradiții tipografice încă din secolul al XVI-lea, au devenit centre de iradiere culturală, împrăștiind în universul rural înăuntrul cărora se aflau unde de cultură. În Transilvania, spațiu de conviețuire multietnic prin excelență, se poate observa cel mai frapant diferențele în rata de alfabetizare numeroaselor naționalități conlocuitoare (români, maghiari, sași, secui, evrei, rromi etc.), comparând
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care se menționează explicit existența unui guvern românesc după retragerea aureliană, iar mai apoi, a "Statelor României" în timpul împăratului Constantin cel Mare (Heliade Rădulescu, 1861, p. 42). Permanența politică românească se manifestă mai degrabă printr-o statalitate difuză și împrăștiată în cnezate și voievodate. În aceste forme de organizare politică locală este depusă și perpetuată istoric statalitatea românească. Cu greu poate fi găsită o afirmație explicită care să enunțe continuitatea istorică a statului românesc, de genul celor făcute de Heliade
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
monarhic al României. Regalitatea română, dinastia Hohenzollern-Sigmaringen sau încarnările lor umane nu sunt tratate, nici măcar fugitiv, în nicio secțiune a lucrării de Istoria RPR. Mențiuni disparate la Casa regală, la Carol I ori la Carol II apar cu totul răzleț, împrăștiate în cuprinderea lucrării. Fără excepție, toate referirile la Carol I sunt negative, acesta fiind de la bun început adus de coaliția burghezo-moșierească "pentru a înnăbuși lupta poporului, pentru a împiedica desăvârșirea revoluției burghezo-democratice și a subordona România intereselor capitalului străin cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]