6,663 matches
-
asupra lor Înșiși. Nistrul și Tisa, care fac oarecum excepție, adică izvorăsc pe la periferia zonei, sunt tot un fel de frontiere; În acest creuzet, un popor care s’a chemat cândva geto-dac, viețuiește de cel puțin cinci milenii, de la Cucuteni Încoace. În același creuzet s’au topit fără urmă valuri de migratori; biologic vorbind, explicația e simplă: Spre deosebire de autohtonii perfect compatibili cu mediul, mai ales cu apa acestui loc, alogenii au trebuit să piară, ca incompatibili, sau să se transforme, Încetul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În situații limită, contează perpetuarea/salvarea vieții, cu V mare, și mai puțin forma ei. Celebrele celule HeLa, cu care lucrează mii de laboratoare din lume, sunt celule canceroase umane, prelevate prin anii ’30 de la o negresă americană; de atunci Încoace, ele trăiesc În laborator și, adunate, ar da poate de zeci de ori greutatea acelei femei. Si, dacă am lua În discuție și similitudinea comportamentului celulei embrionare cu a celei tumorale, valabilă cel puțin până În momentul diferențierii celulare, adică câteva
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și pe partenerul lui, copacul. Altminteri, avantajul efemer obținut pentru el se va transforma, pe termen lung, În dezavantaj irevocabil pentru mai mulți. Și că, oricum, nu el e buricul pământului, așa cum a fost promovat, de el Însuși, de la Renaștere Încoace. Omul e doar o etapă a evoluției, o parte componentă sau, dacă vreți, o unealtă și nicidecum un stăpân al naturii. Iar răzvrătirea sa nu va rămâne nepedepsită. À propos: a plantat, vreunul dintre acei alergici, alt arbore În locul celui
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
sticlei o utilizare veșnică. Asta, printr’o simplă Întrebare a aceleiași civilizații: și dacă nu mai trebuie spălat recipientul și, evident refolosit? Din motive igienice. Oare? Și astfel au apărut acele “sticle” din polietilentereftalat, atât de comune de câțiva ani Încoace. Dar și cutiile de bere și altele, toate cu unică folosire. Cu alte cuvinte, un nou val de deșeuri. Asta pentru că, se pare, beneficiile civilizației au luat-o Înaintea educației. Uităm, de cele mai multe ori, să citim acele inscripții ori simboluri
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trecute, În drum spre casă, am văzut ceva, de loc singular: o copiliță care ținea cu orice preț să adauge la un buchet de flori de câmp ofilite pe jumătate câteva ramuri de Forsythia, acel arbust care de câteva săptămâni Încoace se ține Încărcat de flori galbene cu câte patru petale. O acțiune pe care adesea o privim cu Înțelegere, numind-o chiar romantică. Dar dacă ea e repetată de oricare trecător? Din acel arbust, care ne Încântă atât privirea, nu
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
În mediul artificial pe care și-l consolidează mereu, nu acceptă Îmbrățișarea naturii nici după moarte, izolându-se Între patru scânduri. De brad. De frumusețea bradului s’a interesat mai târziu. L’a adorat Întâi, iar de prea puțină vreme Încoace ca să se poată scuza cu tradiția, Își Încântă copiii cu o practică cu care tot el i-a Învățat. O practică, căci nu-i pot spune obicei, barbară. Barbară pentru că, dacă Înainte de a deveni o casă bradul a apucat să
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din Răsărit) era însemnat pe spinare o platoșă cu o cruce inițial malteză, apoi latină, obținută prin lungirea liniei verticale, probabil ca semn distinctiv față de alte confrerii, dar și semn apotropaic și de biruință și apărare, de la Constantin cel Mare încoace). Veșmântul oficial al membrilor ordinului era o capă neagră purtată pe fond roșu, simbolizând, poate, chinurile Mântuitorului sau lupta dintre pasiuni și virtuți. în multe mitologii, dragonul este un simbol proteic legat de luptă și schimbare. „Mahâbhârata”, de exemplu, transpune
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Mlaundering en.htm ) De fapt, din moment ce folosirea poștei Statelor Unite pentru a înlesni frauda este un delict penal, inspectorii poștali au acționat timp îndelungat ca agenți de poliție (Clarke și Tigue 1976: 82); în mod asemănător, Fiscul a folosit de mulți ani încoace agenți înarmați pentru a monitoriza disparitățile dintre modul de viață al criminalilor suspectați și venitul lor declarat (Clarke și Tigue 1976: 16). O astfel de activitate este obișnuită și în alte țări unde averea nejustificată este adesea prezentă în procesele
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
Macedoniei, care făcuse odinioară parte din imperiile bulgar și bizantin. Serbia. Sîrbii, un popor slav, au ajuns în Balcani în secolul al șaptelea. Au fost convertiți la creștinism în a doua jumătate a secolului al nouălea și sînt de atunci încoace ortodocși. Între secolele al optulea și al doisprezecelea, cea mai mare parte a lor au locuit în teritorii aflate sub dominație bulgară sau bizantină. După 1018, cînd Imperiul Bizantin a anihilat independența Bulgariei, căpeteniile sîrbilor au ajuns să dețină o
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acțiuni directe. Liderii locali i-au atacat pe rezidenții turci, acțiuni care au devenit tot mai răspîndite spre sfîrșitul lunii martie. La 2 aprilie a izbucnit în Mani o revoltă în toată puterea cuvîntului. Actul simbolic a fost de atunci încoace sărbătorit ca marcînd începutul revoluției, fapt care s-a produs în ziua de 6 aprilie. La data aceasta, potrivit credinței populare, episcopul Germanos al Patrasului a ridicat stindardul revoltei la mînăstirea Aghia Lavra. Au izbucnit apoi răscoale în toate regiunile
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
birocratic întregul fapt. Cu o ureche nu mai auzeam aproape deloc, sunete hârșâite, șterse, iar din cealaltă îmi curgea un fel de rugină scârboasă, un sânge gros, n-am cum să știu exact ce putea să fie. De o vreme-ncoace, la intervale regulate, puroiul, buboiul plesnea și simțeam sângele gâlgâind acolo pe unde bănuiam că se află ciocănelul, scărița, trompa lui Eustache. Din cauza asta m-am și internat. Deocamdată e suficient că știți atât. Întotdeauna mi-au displăcut cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că pot vedea spinarea unei virgule și spun că asta e scriitorul, un alpinist pe cocoașa unei consoane, dar probabil n-o să am timp de escaladă dintr-aceasta. Scriu. Asta e tot ce mi se întâmplă relevant de o vreme încoace. Ce să vă mai zic? Sunt un tip luat de multe ori la preț de matineu. Și asta deja începe să mă enerveze. N-am un statut, ca să mă exprim iar, funcționărește, nimeni nu știe de unde să mă ia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cuvinte schimbate. Când un inspector școlar, care iarăși abia mă cunoștea din câteva notițe despre inteligența la copii, Îmi oferea o catedră, fără de care astăzi nu m aș putea prevala măcar de mizerul meu statut civil de pensionar. Când până Încoace, târziu, prin 1930, eram chemat la un post de conducere Într-o specialitate necunoscută mie, dar unde aveam să-i descurc pe specialiștii cei atât de Încur căreți. Când până mai acum, de curând, mă puteam Încă fuduli că n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sunt lucruri, te rog să mă crezi!, nu numai esențiale pentru „bunul meșteșug al vieții noastre“, dar și memorabile În amin tirea brutală și fanfaroană a unuia ca mine și a câtorva alții ca mine, introduși de patruzeci de ani Încoace În tainele grăta rului nostru național, unde oficiez Încă, cu briceagul meu de o singură limbă, ascuțit pe buza farfuriei și care nici azi nu-mi lipsește din buzunar. Dar, după ce ajungeai la toate astea, mai rămâneau Încă unele specialități
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și nici de ce să se rușineze: pulpele ei netede și pre lungi, coapsele ei Înguste, sânii impertinenți ca două cupe și cu sfârcurile tari ca aluna, rotunjimile ei pietroase oricum le-ai privi și pipăi de aproape; și, ce mai Încoace, Încolo, aceleași abandonuri ale ei totale, vehemente și intemperate, ca acum exact treizeci de ani. Cât privește pe redactorii noștri universitari, aceștia se pri cepeau să adauge la modestia lor de savanți pe aceea a unei alegeri modeste de colaboratoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bucureștilor și de acolo În bordel. O lăudabilă inițiativă a unor cucoane cu dispozițiuni largi sufletești, filantropice, instalase, mai acum zece-cincisprezece ani, În Gara de Nord un post de observație discretă a fetelor sin gu ratice care coboară din tren și privesc Încoace și Încolo, neștiind Încotro s-o apuce. Sunt la o răscruce a vieții și sufletu lui lor vagabond din fire, pândit de toți diavolii cu zâmbete amabile și promițătoare. și sunt ușor de identificat aceste can didate la prostituție, pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În stare să le deie unui de timpuriu răpo sat fost director general al tea trelor, care, Îmi spunea femeia, Își smulgea În spasmuri de moarte sărăcăcioasele și spălăcitele lui fire de păr din cap, sub sărutările ei specioase. ...Până Încoace, târziu, afecțiunea mea nestingherită pentru Întreg neamul femeilor, sau interesul psihologic față de natura lor vagabondă, sau, mai de-a dreptul, gustul divers și pitoresc, dar nedepravat, al sexualității mele (un lucru de care m-am feli citat toată viața, fiindcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
inepții goale de sens și răspundere și cât timp și câtă hârtie irosită! Câte speranțe și iluzii deșarte și câte false grandori dezumflate! Le simt și astăzi gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de o sută de ani Încoace, nu a cucerit Într-o măsură atât de universală majorita tea tineretului și chiar a oamenilor maturi așa cum au fost aceștia cuceriți, de treizeci de ani Încoace, de Maiestatea Sa spor tul, despotul incontestabil al vieții noastre moderne - și peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gustul amar. Nici un curent filozofic, literar sau religios, de o sută de ani Încoace, nu a cucerit Într-o măsură atât de universală majorita tea tineretului și chiar a oamenilor maturi așa cum au fost aceștia cuceriți, de treizeci de ani Încoace, de Maiestatea Sa spor tul, despotul incontestabil al vieții noastre moderne - și peste acea parte din viața noastră modernă rămasă Încă cea mai de preț: timpul liber al omului. Sfârșesc aceste așa-zise reflecții În halat și În papuci, grămădite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
România este condusă de o clasă politică jalnică și odioasă, descendentă direct din nomenclatura comunistă ceaușistă și dejistă. În vreme ce foștii activiști și foștii securiști au acaparat în bună măsură economicul, politicul, mass-media, în care proliferează cancerigen de douăzeci de ani încoace, odraslele lor își fac doctorate prin Occident și se pregătesc pentru cariere la fel de strălucite și de urât-mirositoare ca și părinții și bunicii lor. Cine le va face vreodată dreptate lui Tudor Greceanu și soției sale Lia, ori tatălui ei, Ioan
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu are cum să se întoarcă așa, cu încălțările distruse, acasă. Aaa, exclamă iar nea Tomiță. Se pare că povestea noastră l-a convins: fața i se înseninează și parcă descopăr chiar o urmă de zâmbet pe buzele sale. Veniți încoace să vedem ce se poate face, ne încurajează el. 2 TC "2" \l 1 Necazul cu ghetele „încununează“ o serie de ghinioane care a început în primele zile de toamnă: atunci m-am suit în mărul din curtea casei (care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
îl înnebunea pur și simplu. Într-adevăr, dorea să se implice el personal în cercetarea banditului. Avea în față dosarul său și al familiei sale: era vorba de băiatul profesorului de matematică. Voise să-l aducă și pe taică-său încoace, să intre și ăla în malaxor: ăla deja era la dracu-n praznic, o-ncasa acolo. Așa că tovarășul Cameniță trebuia să se mulțumească doar cu băiatul lui - lasă, o să vadă ăsta pe dracu înzecit, și pentru taică-său. Era informat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
i-a cerut el pe ton mai degrabă molcom, în joacă. Mama tăcea, ca și cum uitase să vorbească. Forțându-se să nu arate că de fapt muierea îndărătnică îl scosese din sărite, tovarășul Cameniță a continuat să o împingă pe mama încoace și-ncolo, iar când ajungea în dreptul lui o izbea cu pumnul său greu ca o măciucă de fier unde nimerea, în stomac sau în spate sau în cap. Mama tăcea în continuare. Nu țipa, nu se văicărea. Parcă n-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
bacul, punctul de trecere a frontierei: era mișcare, era freamăt, ieșeau biștari, dintr-una, din alta, nu conta, erau și fetițe bune la produs, nu stăteai pe sec, explicația?, pe-acolo se rânduiau nonstop tirurile cu mărfuri care se perindau încoace, încolo, prin Balcani, Grecia, Turcia, Orient, era meserie, ce mai, te loveai de lovele, aveai cu ce să-ți potolești burta... Traiul ăsta dulce a ținut vreo două-trei săptămâni sau o lună, cei trei nu știau prea bine, ei nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în timpul nopții. M-am abonat și la “Mesagerul”... Lemne a zis că o să-mi deie fratele, dar el tot nu se poate apleca, tot cu ficatul. Dar încă umblă. El a lucrat 20 de ani în Kamceatka, s a retras încoace și vine, numai el și fata de la Gherman. Nina, Iura sunt departe. Iaca, singură, când mai veniți așa tot mai mă bucur!” O întreb dacă a mai vizitat-o cineva și-mi spune, cu un adânc oftat, că nu: “Cine
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]