6,555 matches
-
dar nu pot, m-aș ascunde, dar unde, părinte, că-i peste tot un iad, părinte, numai jale și durere, părinte ... Apoi, părinte, l-au adus în sat și l-au înmormântat fără popă și am fost și eu la înmormântare. Parcă-i văd plângând, îi văd ... îi văd părinte ... îi văd. După aia m-am însurat, părinte, m-am pus perceptor, de ăla cu cotele, cu impozitul și i-am stors pe toți de bani. Care nu plătea îl mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lângă focul ei pe cărbuni și apoi aveai castanele calde În buzunar. Spitalul era foarte vechi și foarte frumos - intrai printr-o poartă, traversai o curte și apoi ieșeai pe altă poartă. De obicei din curtea aceea Începeau procesiunile la Înmormântări. Dincolo de spitalul vechi erau pavilioanele noi, din cărămidă, și acolo ne Întâlneam În fiecare după-amiază; eram toți foarte politicoși și curioși În legătură cu problema În cauză, cât stăteam la aparatele care aveau să facă diferența. Doctorul veni lângă aparatul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cald. Soarele topea zăpada de pe schiurile pe care le purtam pe umeri și usca bețele. În vale era primăvară, dar era deja foarte cald. Străbăteam drumul spre Galtur cu schiurile pe umeri și rucsacurile-n spate. Tocmai se Încheia o Înmormântare când trecurăm pe lângă o biserică. În clipa În care preotul trecu pe lângă noi, ieșind din curtea bisericii, Îi spusei „Grüss Gott“. Preotul făcu o plecăciune. — Ciudată treabă și cu preoții ăștia care nu-ți vorbesc niciodată, spuse John. — Te-aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
John. Se uită și el pe meniu. Era somnoros Încă. — Nu beți ceva cu noi? Îl Întrebai pe hangiu. Acesta se așeză la masă. — Țăranii ăștia-s niște animale, spuse. — Pe cel care a plecat l-am văzut la o Înmormântare când veneam Încoace. — Da, o Înmormânta pe nevastă-sa. — Aha. — E un animal. Toți țăranii ăștia-s niște animale. Ce vreți să spuneți? — N-o să vă vină să credeți. N-o să credeți ce-a făcut ăsta. — Povestiți-mi. N-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
murise, pentru că el făcea mereu În arenă ceea ce ei nu reușeau să facă decât arareori. Mergeau cu toții prin ploaie În spatele sicriului; o sută patruzeci și șapte de toreadori l-au condus la cimitirul unde l-au Îngropat, alături de Joselito. După Înmormântare s-au strâns toți În cafenelele ferite de ploaie, și multe poze colorate cu Maera au fost vândute bărbaților care le Înfășurau și le băgau În buzunare. Și acum mă Întind În noaptea aceea ne-am Întins pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niște dimensiuni incredibile și fețele umflate ajung să fie la fel de Întinse și rotunde ca un balon. Ce este surprinzător, pe lângă corpolența lor progresivă, este numărul hârtiilor Împrăștiate În jurul lor. Ultima poziție În care-i aflăm, Înainte de a se pune problema Înmormântării, depinde de locul În care sunt plasate buzunarele uniformei. La uniformele austriecilor, buzunarele pantalonilor erau așezate la spate, așa că morții ajungeau să zacă, În cele din urmă, cu fața În jos, cu cele două buzunare Întoarse pe dos și Înconjurați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mamei e ca un destin, căci se putea nimeri oricare alt judecător, vă rog să-mi dați telefon - Îi Întinsei un cartonaș cu numerele de telefon de la tribunal și de acasă - cînd va muri doamna, căci vreau să vin la Înmormîntare, la cimitir. Asta În memoria fiicei, să văd și mormîntul ei. Și Încă ceva. Tot În memoria fiicei și a prieteniilor care au existat Între noi toți colegii de atunci (mințeam) să-mi dați, cînd o să ne vedem, În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
la cimitir. Asta În memoria fiicei, să văd și mormîntul ei. Și Încă ceva. Tot În memoria fiicei și a prieteniilor care au existat Între noi toți colegii de atunci (mințeam) să-mi dați, cînd o să ne vedem, În ziua Înmormîntării, de pildă, fotografia ei de pe etajeră. S-o am amintire pentru anii de atunci și pentru ziua de azi. - Bine, domnule judecător, așa voi face. Dar de ce nu i-ați spus mamei ei, dimineața, c-ați fost coleg cu fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vă faceți griji. Peste aproape cinci săptămîni, fui chemat la telefon, eram În tribunal. Vocea doamnei, tremurată, Îmi spuse că mama lui Keti murise În seara zilei precedente și că vroia să-mi mai spună ceva, dar nu la telefon. Înmormîntarea avea să aibă loc a doua zi și urma să stabilesc unde să ne Întîlnim. Hotărîi să vin acolo, În chiar după amiaza acelei zile; nu mă cunoștea nimeni decît ea. După-masă m-am dus. Fosta stăpînă a casei odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
podea ca Înainte După puțin am plecat, condus pînă la poartă de doamna care mă Întîmpinase. În curte, luîndu-mă de braț, cu dezinvoltura femeilor care Îți pot fi mătuși, Îmi vorbi: - Domnule judecător, v-am spus la telefon, dimineață, că Înmormîntarea e mîine, dar că mai am ceva să vă spun, Însă nu la telefon... - Așteptam de la dumneavoastră, cum v-am rugat, fotografia fiicei. - Tocmai despre asta vreau să vă spun. Doamna Perussi, cu o oră Înainte de moarte, m-a rugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
permanent și cînd poștașul cel nou din cartier, un bărbat tînăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a Înmînat telegrama Anei, prin care Îmi anunța moartea tatălui ei și faptul că peste două zile avea să aibă loc Înmormîntarea. A doua zi, spre ceasurile prînzului, căruța de ocazie, luată din gară, mă duse În comună și mă lăsă În fața casei Învățătorului. Urcai treptele „micului cerdac” cum Îl numisem cîndva și În canatul ușii deschise de la antreu mă Întîmpină Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
statură necunoscut acum, cu care se plimbase, prietenește pe uliți, este fostul judecător din comună, plecat În 1946 cînd cu desființarea judecătoriei, că el l-a condus la gară, că de atunci e judecător la oraș, că a venit la Înmormîntarea Învățătorului care l-a găzduit În tinerețe și În familia căruia a fost considerat ca rudă; că... Lung va avea ce să le povestească. Fosta judecătorie era acum „casă de cultură”, un fel de loc de Întîlnire pentru tineri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
făcut) și că dacă dincolo există o lume se va ruga mereu pentru dumneavoastră. Scoase scrisoarea și-mi citi rîndurile respective. Apoi adăugă: Dacă aș fi dat peste scrisoarea asta imediat v-aș fi anunțat de deces ca să veniți la Înmormîntare dacă doreați, dar nici nu m-am gîndit la dumneavoastră; de atunci nu v-am mai văzut niciodată și nici nu știam nimic despre legăturile dumneavoastră cu mătușa; nu mi-a vorbit niciodată... De asta am venit, domnule judecător. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de inimă: Lung a murit; a fost Îngropat. Poate să te superi, că țineai la el, dar soția lui, datorită complexelor ei, m-a oprit; n-a dorit să te «deranjeze»; m-a rugat să nu te anunț decît după Înmormîntare. Iartă-mă; dar cred că Înțelegi că nu mă puteam abate. De altfel, zăpada e destul de mare, drumul acoperit. Cine știe dacă și cum ai fi nimerit În chiar ziua aceea; cu ce să vii de la gară? - s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În lumină. Tu ești departe. Poate vei veni la mormintele lor să te Închini. Te aștept. Odată cu primăvara! Ana”. • A doua zi pusei la poștă o scrisoare prin care Îmi exprimam părerea de rău de a nu fi fost la Înmormîntare. În același plic adăugai două pagini pentru soția lui Lung, Încheind: „N-am să-l uit niciodată. Orice nevoie veți avea și veți crede că voi putea să vă ajut, cereți-mi-o și o voi face cu plăcere”. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
odih nită acum pe pieptul mortului: „Doamne, Doamne! Odihnește după moarte și sufletul nostru în locul unde ai odihnit sufletul lui Lumânărică.” Trupul lui Lumânărică fusese găsit fără sufla re l a poarta casei chiar a unei vădane. Ea îi făcuse înmormântarea. Îngropăciune de om sărac, dar cu Arhiereu! Deosebit de Costache Negruzzi alt amănunt de la anul 1843, asupra lui Lumânărică și a altui asemenea om - Titinaș, are Al.Papadopol - Calimah. În acele zile când murea Lumânărică, tronul Mitropoliei Moldovei era vacant pentru că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
nimeni. Era banul lui Dumnezeu. Iar profitorii se cutremurau, ca de fulgerul lui Dumnezeu, când erau în preajma traistei cu bani a lui Lumânărică. Veșnic grăbit, mereu în lipsă de timp, numai ajut oarele le ducea pe ascuns... Trecuseră ani de la înmormântarea lui Lumânărică și pe la 1852, spune Calimah, în Iași răsări un alt om venit tot din ținutul Tutovei. Un imitator al lui Lumânărică. Era Titinaș. Numele lui era tot Ion. Când trăia Lumânărică îi fusese de ajutor. Acum, întocmai ca
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și juridice, afirmând prin dispoziția traducerii poeziilor lui Mihai Eminescu în limbile străine, cultul său pentru cea mai st rălu cită nepieritoare a poeziei românești. Drept recunoștință Academia l-a legat de dânsa, conferindu i titlul de membru onorariu.” Solemnitatea înmormântării s-a desfășurat a doua zi, 9 ianuarie 1932, iar Academia a fost reprezenta tă d e secretarul ei general G.Țițeica. Iată textul cuvântării rostite: „Întristată Adunare, Când secerea fatală a morții nemiloase taie p e ne așteptate firul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care dna Haman giu spunea că ar fi fost cumpărat cu banii dsale. Se mai arăta că dna Hamangiu declarase că depune la Academie suma numită, în schimb va pretinde anul de doliu. Ea mai cere a și cheltuielile de înmormântare în schimbul automobilului, cheltuieli la restituirea cărora Academia rămânea obligată în calitate de legatară universală. Andrei Rădulescu atrăgea atenția asupra câtim ei p e care o putea da Academia, mai ales că fondul testamentar avea o situație foarte grea, existând posibilitatea chiar a
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
la automobilul aparținând succesiunii Hamangiu, dar care se afla în posesia dnei Hamangiu. Vorbitorul reamintea că dna Hamangiu declarase că va da suma amintită dar va preti nde din anul de doliu, iar în schimbul automobilului va cere Academiei cheltuielile de înmormântare. Examinând situația, comisia își exprima opinia ca Academia să lase dnei, fără nici o pretenție automobilul dar suma de 400.530 lei să fie vărsată la fondul succesiunii, dată fiind situația precară a fondului; în sc himb, Academia să achite dnei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
întâlnească la sinagoga lor, să petreacă împreună, bând și mâncând, veselindu-se. Așa se încheia atunci ziua Ispășirii! Alte relatări despre viața social-economică a populației evreiești în special, despre școală și știința de carte, despre obiceiurile la nunți, naștere și înmormântări, despre viața religioasă, fac din referirile celor doi misi onar i scoțieni o cronică a vremurilor care au fost. O dovadă că românii n-au fost niciodată singuri (a se vedea studiul „Doi mi sion ari scoțieni în Țările Române
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
O să scadă și gazul, și electrica, și agentul cald, și gunoiul. O să vă scadem și media de viață pentru a vă bucura mai intens, mai din plin de tinerețe și de servicile firmei pe care o conduc: La S.Labou - înmormântări tradiționale. Asociația Groparilor Profesioniști vă va oferi cupoane pentru locuri de veci. Vinderea și revinderea cupoanelor dar și a gropilor va relansa bursa de mărfuri,dezvoltarea unor noi afaceri între care cea a cimitirelor particulare. Nu-i așa că vă bucurați
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sau un leș de polonez? F Mai degrabă un leș de cadavru. Nu v-am spus că e grav? P Sigur că e grav, că e rigid, adică nu zâmbește. În general, un mort care zâmbește strică caracterul sărbătoresc al înmormântării, nu? F Da. P Dumneata ai chef de vorbă și noi întârziem cu procesul - verbal care trebuie scris...Deci: numele. F Nu cunosc. P Sunteți amnezică? F Nu. Soră. P Păi, fiind și soră, ar trebui, obligatoriu, să știți. F
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
io n-am lux. Am numai o luxație. Aaa! Aaaaaa... Mă doare, mor. Never mor. Foarte bine. Daaaa ? Contribui la susținerea sindicatului groparilor profesioniști și de elită. ăștia nici propria soacră n-o îngroapă pe gratis.Știi cât costă o înmormântare? Munca pentru trei vieți, evident cu sâm băta și duminica nelucrătoare. De unde știi? Din experiență. Sunt un fel de Mc. Claude Nemuritorul. Și urându-vi-se de existență ați venit la doctor să vă eutanasieze. Exact. La câți a ajutat
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai pune niciodată să-nvăț chimie, algebră, botanică. Fizică. La fel de tare vor plînge și fetele de la uman, Îndeosebi bruneta subțire, cu ochelari și fustă posomorîtă, dar ce sîni. Cape Canaveral. Care i se zguduiau de lacrimi numai ce-mi imaginam Înmormîntarea. Profesorii mă vor lăuda În cor, suspinînd cu batistele fleașcă În mîna dreaptă, cea care ținuse creta, cu stînga ținînd sicriul. Sau coliva. Sau ce se ține. Literele de pe crucea mea vor deveni fluorescente, semn al unui destin ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]