7,108 matches
-
participanți, există o tendință de fragmentare a grupului. Participanții își doresc să vorbească, dar nu pot să facă acest lucru deoarece nu există niciodată o pauză suficient de mare în conversație. În astfel de situații, participanții își împărtășesc opiniile în șoaptă cu cei de lângă ei. Acesta este un semnal că grupul este prea mare. Grupurile mici, cu patru sau cinci participanți, oferă mai multe șanse de exprimare a ideilor, dar faptul că grupul este restrâns presupune și un număr mai mic
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
mesei, fiecare dintre ele legat la un reportofon. Înainte ca oamenii să ajungă la interviul de grup, moderatorul trebuie să verifice aparatura, pentru a se asigura că vor fi înregistrate toate comentariile făcute în încăpere, chiar și cele făcute în șoaptă. EXEMPLU Reportofonul este un semn că se ascultă discuția Un grup școlar amplu a organizat o serie de focus grupuri pe tema remunerării profesorilor proporțional cu realizările - un subiect delicat pentru cei mai mulți profesori. În stadiul de planificare, anumite persoane implicate
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
transă, fixa tavanul cu privirea de parcă stătea să cadă pe ea...); așa sunt bărbații, cam porci, ce să aștepți de la ei; dar mi s-a pus pata rău de tot când m-am apropiat de ea și i-am auzit șoaptele repetate obsesiv: „Haaai, că se aaarde șteeeeviaaa“... Așadar, asta făcea ea acolo: îi gătea! De altfel, am și recunoscut mirosurile. Și eu, care trăiam cu prăpăditul ăla crezând că are centura neagră inclusiv în arta culinară... Numai gura era de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Păi... mai ținem serbarea?! Mihai: Nu, n-o mai ținem. (tare) Tocmai, fiindcă nu mai ținem serbarea. (Val îi face un semn spre tavan, de unde ar putea, adică, să se audă iar ciocănituri protest; Mihai reține sugestia și vorbește în șoaptă) Respectă și tu măcar necazurile unor oamenii dacă nu știi să le respecți vîrsta și generozitatea. Maria: Ți-ai găsit! Mihai: (tot în șoaptă) Că dacă mă numeau rector și țineam azi serbarea, ai fi avut și tu degetele unse
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de unde ar putea, adică, să se audă iar ciocănituri protest; Mihai reține sugestia și vorbește în șoaptă) Respectă și tu măcar necazurile unor oamenii dacă nu știi să le respecți vîrsta și generozitatea. Maria: Ți-ai găsit! Mihai: (tot în șoaptă) Că dacă mă numeau rector și țineam azi serbarea, ai fi avut și tu degetele unse cu miere... Și ți le-ai fi lins și mătăluță, cinicule, să te întrebi prea mult cine ți-a împins mîna în borcan... (se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cine ți-a împins mîna în borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din nou tăcerea) Maria: Ei, acum ce dracu mai vor, că doar am vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca țipătul... Maria: Doamne, ăștia nu-s normali! Mihai: Da' din care parte a bătut? Maria: Acum parcă din peretele ăsta... Da' prima dată au bătut ăia de sus... Dracu' să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în borcan... (se aud ciocănituri în peretele din dreapta, mai insistente și ca ritm, și ca intensitate decît primele; se așterne din nou tăcerea) Maria: Ei, acum ce dracu mai vor, că doar am vorbit în șoaptă! Val: Tocmai de aia... Șoapta îngrijorează mai mult ca țipătul... Maria: Doamne, ăștia nu-s normali! Mihai: Da' din care parte a bătut? Maria: Acum parcă din peretele ăsta... Da' prima dată au bătut ăia de sus... Dracu' să-i ia! Mihai: Da' cine-s
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sînt după cortina aia de cîrpă, ai stabilit că nu mai sînt aici! Că ești liber? C-am scăpat de vecini? Nu te-am admirat eu chiar degeaba. Bine, atunci am să vorbesc încet. Maria: Și cînd am vorbit în șoaptă ne-au ciocănit în perete. Alex: Păi atunci ce facem? Că de tăcut chiar că nu-i nici o șansă. Atunci am bubuit în toți pereții! Ce facem? Mihai: Dacă tot ai ghitara aia în mînă..., cîntă... și gata. Alex: Bravo
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acorduri; cîntă din gură acompaniindu-se) Mai trece vremea... (după cîteva măsuri de tango) Ce-ar fi să dansăm? Maria: Numai dansul ne mai lipsea. Mihai: Vecine, mai bine să ne gîndim la o rezolvare. Vecin 1: (răspunde cîntînd, pe șoaptă) Poate că tocmai dansul e o rezolvare... Cine știe! Mihai: Pe dracu'! Vecin 1: Parcă spuneai că ești stăpîn pe situație! Calm! Calm! (după încă vreo două trei măsuri de tango) Tangoul ăsta nu vă spune nimic? Nu vă sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Vezi! Hai, spune care e numele meu: Lenuța, Marusia, Dezdemona... Spune. El 1: Fii serioasă... Ea 2: Dar n-are-a face. Eu știu ce nume am... și încă unul frumos, pe care l-ai spus de atîtea ori atunci cînd... în șoaptă... cu dragoste... (se emoționează și imediat revine) Pe ea cum o cheamă? El 1: (mai mult spre sine) N-are importanță... numele ei a dispărut... ea însăși a dispărut... s-a dizolvat în iubire... Ea e iubire. Atît. Ea 2
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
scrisori, apoi le mototolește și le aruncă; deschide niște sertare, realizează că-i lipsesc manuscrise; intră în panică de parcă cel care le-a luat s-ar afla acum în casă; cu multă precauție formează un număr de telefon) Alo... (în șoaptă) eu sînt... da' vorbește încet... și eu... da... 12. TABLOUL VIII Omagiu lui Bulat Okudjava* (O pompă de benzină; o bară metalică susținută de doi piloni; Ea 1, deja venită, se plimbă calm, privește pompa, apasă pe o manetă care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Ea 1: (cu un început de energie) Eu cred că te-a dereglat pe tine. Și pe mine. Și iubirea noastră. El 1: Te iubesc. Ea 1: Nu înțeleg ce spui! El 1: (după ce privește atent în toate părțile; în șoaptă) Te iubesc. Ea 1: (izbucnind, aruncă basca și ochelarii) Să taci! Să taci! Să nu mai spui vorbele astea. Să nu le mai spui, auzi! Pentru că au murit, înțelegi? Au murit de spaimă și umilință prin toate cotloanele orașului... în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mea, că iubirea nu-ți este conferită ca o decorație, ca o diplomă de onoare, că nu ți-o dă nici un principiu, nici o lege și că, deci, nu ți-o poate retrage. (Ea 2, îi face semn să vorbească în șoaptă, ceea ce și face) Ea era împrejurarea care mă făcea unic, apt de a mă bucura și de a suferi, era speranța fără speranță, căutarea neîntreruptă a ceea ce ai găsit... Și asta a venit tocmai atunci cînd noi, ai spus-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bucăți de trecut, de amintiri somnolente ambalate în staniol coclit. Ăsta era răul cel mare. Și mai mare decît acesta, sentimentul nostru că e bine așa. Te rog să nu spui nimic și mai ales să nu plîngi. (renunțînd la șoaptă; El n, apare la geam; stă liniștit și ascultă) Ultimele linii ale acestui desen chinuit vin una spre alta, iar acolo unde se ciocnesc sînt eu, cel care nu e în stare să renunțe nici la ea, nici la tine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
presată de nevoia unui răspuns) Da... e marți... Doctorul:...Absolut... e marți sigur... Groparul: Ei, atunci eu am plecat... mă așteaptă "cumințeii"... le arăt pe unde trebuie s-o ia spre veșnicie și mă întorc. (intră în cort) Marieta: (în șoaptă) Of, Doamne, cu cine ți-ai găsit și tu să... În sfîrșit! Uite, ți-l prezint pe domnul doctor... veneam spre tine și... ne-am întîlnit... are și el niște morminte prin cimitir... i-am vorbit de tine și... (groparul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de pensia asta nenorocită ca de coada mîței! Și ideea lui Matei mi se pare nemaipomenită. Uite-l că vine. Costache: Eu îți spun că n-o să vrea... Marieta: E, n-o să vrea! (intră Matei) Matei: Unde-i?! Costache: (în șoaptă) În cort... încă mai doarme... Matei: La ora asta?! Băiatul ăsta se mai crede în socialism... Păi dacă o să doarmă atîta și cînd... Ehei, piața liberă nu iartă. Aici, somnul, dacă nu naște chiar monștri..., naște faliți...! Eu mă duc
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
capăt... și stă în cort... cu soiosul ăsta de gropar... Alt ratat! Matei: Eu mă duc să-l scol... Mai am o groază de treburi! (pe lîngă gardul cimitirului, intră Octav) Marieta: Ei, na! Noi credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de aur. Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Matei: (după o pauză în care se privește în jur, înfricoșați) Măi Octave, tu nu numai că gîndești prea mult, dar tu și vorbești prea mult... și prea tare... Octav: Bine, atunci să vorbesc pe scurt și în șoaptă... (în șoaptă) E drept ca după o revoluție să vină la putere cei care au profitat de coșmarul comunist, care au trăit, foarte bine, Nea Matei, și care la o siestă mai semnau cîte o sentință două la zeci și zeci de
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la Marakesh, care a fost impresionată. Mai avea moș Ilie Chițu pepeni și vie în grădină din care, de asemenea, noi copiii ne înfruptam fără nici o sfială pentru că el ne considera aproape ca și copiii lui. Tatăl meu vorbea în șoaptă uneori cu moș Ilie Chițu, despre băiatul lui, Neculai, care făcuse pușcărie politică datorită unui jurământ făcut partizanilor anticomuniști din munții Vrancei. Elevii de liceu din Panciu, Focșani și de la Liceul Dimitrie Sturza din Tecuci au făcut un jurământ la
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
afară din învățământ profesori de toate gradele și cu precădere din învățământul universitar. Arestările politice au devenit la ordinea zilei. In această perioadă tecucenii aflau în fiecare dimineață numărul celor arestați de pe stradă sau din casele lor comentând timorați în șoaptă acea vânătoare de vrăjitoare. Din acest pahar amar și otrăvit au trebuit să bea mii de cetățeni din localitățile fostului județ Tecuci. Astfel aceștia au îngroșat rândurile gulagului românesc la închisorile de la Aiud, Jilava, Sighet dar mai ales prin lagărele
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
consecința unui timp desfășurat în flux continuu, circular, în care oamenii apar și dispar învăluiți într-o lumină difuză, unde sentimentul de liniște creează mediul propice comunicării cu strămoșii: "Ce liniște-i aici de aceea poate/ Când sărut iarba aud șoapte/ Venind demult/ Aceste păduri care se întorc din iarnă cântând/ Leagănă în arbori întreaga mea viață". Insistăm asupra acestui volum, pentru că el constituie un pas înainte în diversificarea poeziei, în întoarcerea ei la vechile unelte. Începe acum să se îmbogățească
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poezia este dominată de două prezențe care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dominată de două prezențe care apar obsesiv: femeia și îngerul, ce se interpătrund în unele poeme. Singurele amintiri frumoase ale poetului sunt legate de o dragoste rămasă undeva în timp; evocarea ei ne amintește de Radu Stanca: "O șoaptă, o șoaptă cu buze de crin/ bună seara, bună seara/ prințul din stele se cutremură/ te iubesc Ofelia eu sunt amurgul!" Poetul solitar este născut de cer și însetat eminescian de repaus; el va opri timpul, pentru a trăi clipe ce au
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ștefan și oamenii se desprind din istorie și se contopesc cu peisajul, și el istorizant. Configurația materială e sumară și ceea ce atrage este memoria concepută prin digresiunile și raportările spirituale într-o lume de fantastic discret. Iarba este plină de șoapte, pădurile se întorc în iarnă, pădurile sunt negre, oamenii cântă și doboară copacii. Figura centrală a istoriei, așa cum o imaginează Baconsky, este Ștefan cel Mare, ale cărui săgeți "mai caută încă inimi dușmane". Alteori, prezența domnitorului îi este semnalată de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]