6,901 matches
-
legitim, costând imperiul mari sacrificii. Situația devenea din ce în ce mai sumbră; în timp ce aliații lui Cantacuzino răvășeau teritoriul bizantin, aliații lui Apokaukos jefuiau mari teritorii. Dușan își continua cuceririle în Macedonia; păstra pentru el teritoriile luate de uzurpator și le încorpora regatului său. Țarul bulgarilor oferea prietenia sa în schimbul cedării unui mare număr de regini de la Marița superioară cu Philippopolis și Stanimachos, dar nu-și oferea concursul guvernării care consimțise la această enorme concesie. Momtchilo își întemeiase un principat în sudul Rhodopilor. De aici
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
legi, neschimbându-și decât clasa dominantă. Dușan își dorea inclusiv cucerirea Constantinopolului dar îi lipsea flota. Toate tratativele sale pentru a obține ajutorul Veneției vor rămâne fără rezultat; venețienii nu țineau să înlocuiască imperiul slăbit al Bizanțului printr un puternic țar sârb. Și pe mare, războiul civil aducea imperiului noi pierderi. În 1346, genovezii reluaseră insula Chios, devenind baza principală a companiei comerciale Giustiniani, în mâinile căreia va rămâne până la mijlocul secolului XVI. Teritoriul bizantin se reducea acum la Thracia și
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
februarie 1693 - 28 octombrie 1740) a domnit ca Ducesă de Courland din 1711 până în 1730 și ca Împărăteasă a Rusiei din 1730 până în 1740. Ana a fost fiica lui Ivan al V-lea al Rusiei și nepoată de frate a țarului Petru cel Mare. S-a căsătorit cu Frederick Wilhelm, Duce de Courland în noiembrie 1710 însă în ianuarie 1711, în urma unui atac celebral, soțul ei a murit. După ce țarul Petru al II-lea a murit fără moștenitori, Consiliul Suprem Regal
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
Ivan al V-lea al Rusiei și nepoată de frate a țarului Petru cel Mare. S-a căsătorit cu Frederick Wilhelm, Duce de Courland în noiembrie 1710 însă în ianuarie 1711, în urma unui atac celebral, soțul ei a murit. După ce țarul Petru al II-lea a murit fără moștenitori, Consiliul Suprem Regal, domninat de facțiunile Golițin și Dolgoruky, i-au eliminat de la succesiune pe Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare, și pe nepotul acesteia, Karl Peter Ulrich, pe motiv că atât
Ana a Rusiei () [Corola-website/Science/317670_a_318999]
-
(în limba rusă: Царство Русское, "Țarstvo Russkoe") a fost numele și forma oficială de guvernarea a Rusiei între urcarea pe tron, asumarea titlului de țar de către Ivan cel Groaznic în 1547 și fondarea de către Petru cel Mare a Imperiului Rus în 1721. Anumiți cercetători ruși consideră că propagarea termenului Țaratul Moscovit în Europa Occidentală a fost un rezultat al politicii Poloniei.. La zece ani de la
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Istoria lui Carol al XIII-lea, regele Suediei (1731)”. Termenul este folosit însă și de unii dintre cercetătorii ruși și este considerat de către ei autentic rus. În secolul al XVI-lea, monarhul rus a devenit o figură puternică, autocratică, un „țar”. Prin asumarea acestui titlu, suveranul Moscovei a încercat să sublinieze statutul său de conducător de prim rang, de împărat, egal al Împăratului Bizanțului sau al Hanului. După căsătoria lui Ivan al III-lea cu nepoata ultimului împărati bizantin Sofia Palaiologhina
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
astăzi folosit drept stema Rusiei. La început, termenul bizantin „autocrator” desemna doar statutul de monarh independent, dar, în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, (1533-1584), a ajuns să desemneze conducerea fără restricții. Ivan al IV-lea a fost încoronat ca țar și a fost recunoscut, cel puțin de Biserica Ortodoxă Rusă, drept împărat. Filofei din Pskov a pretins că, de vreme ce orașul Constantinopole a fost cucerit de Imperiul Otoman în 1453, țarul rus era singurul monarh legitim, iar că Moscova a devenit
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
fără restricții. Ivan al IV-lea a fost încoronat ca țar și a fost recunoscut, cel puțin de Biserica Ortodoxă Rusă, drept împărat. Filofei din Pskov a pretins că, de vreme ce orașul Constantinopole a fost cucerit de Imperiul Otoman în 1453, țarul rus era singurul monarh legitim, iar că Moscova a devenit A treia Romă, fiind succesorul de drept al Imperiului Roman și al Constantinopolelui, centrul creștinismului în perioada sa de început. Apogeul puterii autocratice a țarului a fost atins în timpul domniei
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
de Imperiul Otoman în 1453, țarul rus era singurul monarh legitim, iar că Moscova a devenit A treia Romă, fiind succesorul de drept al Imperiului Roman și al Constantinopolelui, centrul creștinismului în perioada sa de început. Apogeul puterii autocratice a țarului a fost atins în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, care a primit supranumele de „cel Groaznic”. Ivan a întărit puterea țarului la un nivel care nu mai fusese atins până la el, o dovadă a riscurilor existente în cazul concentrării
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
drept al Imperiului Roman și al Constantinopolelui, centrul creștinismului în perioada sa de început. Apogeul puterii autocratice a țarului a fost atins în timpul domniei lui Ivan al IV-lea, care a primit supranumele de „cel Groaznic”. Ivan a întărit puterea țarului la un nivel care nu mai fusese atins până la el, o dovadă a riscurilor existente în cazul concentrării nelimitate a puterii în mâinile unui singur om instabil din punct de vedere mintal. Deși la prima vedere țarul părea un individ
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
a întărit puterea țarului la un nivel care nu mai fusese atins până la el, o dovadă a riscurilor existente în cazul concentrării nelimitate a puterii în mâinile unui singur om instabil din punct de vedere mintal. Deși la prima vedere țarul părea un individ inteligent și energic, el suferea de crize de paranoia și depresie, iar domnia lui a fost marcată de acte de extremă violență. Ivan al IV-lea a devenit Mare cneaz al Moscovei în 1533 la vârsta de
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Mare cneaz al Moscovei în 1533 la vârsta de numai trei ani. Două facțiuni boierești și-au disputat controlul asupra regenței până în 1547, când Ivan a preluat frâiele conducerii. Ca o reflectare a noilor ambiții imperiale ale Moscovei, încoronarea ca țar a lui Ivan a fost un eveniment grandios, copiat după procesiunile de încoronarea ale împăraților bizantini. Bazându-se pe sprijinul unui grup de boieri, Ivan și-a început domnia printr-o serie de reforme folositoare. Astfel, au fost promulgat un
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
deceniului al șaselea al secolului al XVI-lea, Ivan al IV-lea a intrat în conflict cu sfătuitorii și boierii. Istoricii nu au reușit să determine care a fost motivele care au determinat acest conflict: politice, personale, religioase, sau altele. Țarul a împărțit Rusia în două sectoare: domeniul său privat, (opricinina) și regatul public (zemșcina). Pentru formarea domeniului său privat, Ivan a ales unele dintre cele mai prospere și importante regiuni ale Rusiei. În aceste regiuni, agenții lui Ivan au atacat
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Ivan a renunțat în cele din urmă la practicile opricininei. Conform unei teorii foarte populare printre ruși, opricinina a fost declanșată de Ivan pentru a asigura mobilizarea tuturor resurselor pentru războaiele sale și pentru înăbușirea opoziției pacifiste. Indiferent de motivele țarului, politica internă și externă a lui Ivan cel Groaznic a avut un efect devastator asupra Rusiei și a dus la o perioadă de lupte sociale și război civil, așa numitele "timpuri tulburi" ("Smutnoie vremya", 1598-1613). Ivan al IV-lea a
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
la o perioadă de lupte sociale și război civil, așa numitele "timpuri tulburi" ("Smutnoie vremya", 1598-1613). Ivan al IV-lea a fost urmat pe tron de fiul său, Fiodor, care era debil mintal. Puterea în stat era deținută de cumnatul țarului, boierul Boris Godunov (cel care a abolit tradiția „zilei lui Iuri (Sfântul Gheorghe)”, singura zi a anului în care țăranii legați de pământ puteau să se mute de la un stăpân la altul). Poate cel mai important eveniment al domniei lui
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
Bisericii Ruse. Fiodor a murit în 1598 fără să lase un moștenitor, ceea ce a dus la stingerea dinastiei Rurikide. Boris Godunov a hotărât atunci convocarea "Zemski Sobor", (adunarea națională a boierilor, clericilor și oamenilor de rând), care l-au proclamat țar. O serie de facțiuni boierești au refuzat însă să accepte această decizie. A urmat o serie de evenimente care a zdruncinat profund Rusia. După o serie de ani secetoși și de foamete în perioada 1601 - 1603, a izbucnit răscoale populare
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
și a claselor de mijloc. Unii istorici au făcut speculații cu privire la implicarea lui Boris Godunov în această criză. Falsul Dmitrie I a intrat în Moscova în 1605 și, după asasinarea fiului lui Godunov, Fiodor al II-lea, a fost încoronat țar al Rusiei. După aceasta, Rusia a intrat într-o perioadă de haos, cunoscută și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
intrat în Moscova în 1605 și, după asasinarea fiului lui Godunov, Fiodor al II-lea, a fost încoronat țar al Rusiei. După aceasta, Rusia a intrat într-o perioadă de haos, cunoscută și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
fost încoronat țar al Rusiei. După aceasta, Rusia a intrat într-o perioadă de haos, cunoscută și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această perioadă tulbure, toate încercările facțiunilor boierești se
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
și ca „Timpurile tulburi” (Смутное Время). În ciuda abuzurilor țarului împotriva boierilor, a creșterii nemulțumirii târgoveților și a iobăgirii treptate a țărănimii, lupta împotriva puterii țarului era dusă cu jumătate de măsură. Rușii nemulțumiți nu aveau practic nicio alternativă la autocrația țarului și tot ce puteau face era să se alăture aventurierilor care încercau să ocupe tronul. În această perioadă tulbure, toate încercările facțiunilor boierești se limitau la încercarea de obținere a unei oarecare influențe asupra autocratului aflat la putere, sau la
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
complicate de mașinațiunile complicate ale facțiunilor boierești rivale, intervenția puterilor vecine, Polonia și Suedia și numeroase răscoale populare. Falsul Dimitrie I a fost detronat și garnizoana poloneză care îl apăra a fost alungată, iar boierul Vasili Șuișki s-a proclamat țar în 1606. Vasili a încercat să-și asigure tronul aliindu-se cu suedezii, ceea ce a dus în cele din urmă la izbucnirea Războiului ingrian. În conflictele interne au intervenit din nou polonezii, care l-au sprijinit pe un alt impostor
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
tronul aliindu-se cu suedezii, ceea ce a dus în cele din urmă la izbucnirea Războiului ingrian. În conflictele interne au intervenit din nou polonezii, care l-au sprijinit pe un alt impostor, Falsul Dimitrie al II-lea, s-a proclamat țar și a înființat o curte paralelă în satul Tușino în perioada 1608 - 1610. În 1609, Polonia a intervenit în mod oficial în treburile interne ale Rusiei, reușind să cucerească Kremlinul și să îl captureze pe Șuișki. În 1610, una dintre
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
reușind să cucerească Kremlinul și să îl captureze pe Șuișki. În 1610, una dintre facțiunile boierești a semnat un tratat cu polonezii prin care îl recunoșteau pe Władysław al IV-lea Vasa, fiul regelui polonez Sigismund al III-lea, drept țar. Suedezii l-au sprijinit în schimb în 1611 pe un alt impostor, Falsul Dimitrie al III-lea, care însă a fost capturat rapid și executat de ruși. Implicarea polonezilor în afacerile Rusiei a dus în cele din urmă la renașterea
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
de bogata familie Stroganov, binecuvântată de Biserica Ortodoxă Rusă și condusă de cnezul Dmitri Pojarski și negustorul Kuzma Minin. Această armată a reușit în urma unor lupte grele să-i alunge pe polonezi din Kremlin. Boierul Mihail Romanov a fost proclamat țar în 1613 de către Zemski Sobor, marcând astfel începutul domniei de 300 de ani a dinastiei Romanov. Sarcina imediată a noii dinastii era reinstaurarea ordinii. Din fericire pentru Rusia, marii săi inamici, Polonia și Suedia, erau angajați într-un conflict care
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
din mâinile lituanienilor în 1632, Rusia a semnat un nou tratat de pace cu polono-lituanienii în 1634. Regele Poloniei Władysław al IV-lea Vasa, al cărui tată, Sigismund al III-lea Vasa fusese ales de o facțiune a boierilor ruși țar al Rusiei în așa-numitele „timpuri tulburi”, a renunțat la toate pretențiile sale la tronul rus, ca o precondiție a semnării tratatului de pace. Autocrația a rezistat turbulențelor „timpurilor tulburi” și conducerii slabe sau corupte a țarilor în primul rând
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]