6,508 matches
-
După cum consemnează cronicarul Nicolae Costin, domnitorul Dragoș Vodă (1351-1353) a construit o biserică de lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legendă că biserică de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă. Un hrisov domnesc din 17 martie 1723 al voievodului Mihai Racoviță confirmă spusele cronicarului: Volovățul este înfrățit cu localitatea franceză din 1994. În anul 2002 comună a obținut locul I pe județ pentru buna gospodărire
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
sens, enigmele sporesc odată cu cele două deshumări ale lui Ștefan cel Mare, pe vremea ocupației habsburgice, când s-a descoperit că voievodul fusese înmormântat pe 13 drugi de fier, cu capul tăiat, sprijinit pe cărămizi, și fără sicriu! Baia mai adăpostește un frumos monument istoric, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorie a lui Petru Rareș, din 1532. Portretul votiv îl reprezintă pe ctitor, Petru Rareș, împreună cu doamna Elena și un fiu, poate Iliaș.
Baia, Suceava () [Corola-website/Science/324975_a_326304]
-
respectă o simetrie când vine vorba despre dispoziția camerelor situate la nivelul doi al clădirii. Construcția este prevăzută cu un subsol care se întinde sub toată casa, fiind o excepție in Gherla, în ceea ce privește clădirea. În prezent Muzeul de istorie Gherla adăpostește peste 19.000 de piese cuprinse în șase colecții. Expoziția permanentă - amenajată în 3 săli - reprezintă prin documentare și materiale arheologice, evoluția societății umane din paleolitic până în secolul al XVIII-lea. Obiectele expuse au fost descoperite la Gherla precum și în
Casa Karácsonyi din Gherla () [Corola-website/Science/324988_a_326317]
-
III-a - zone protejate" și are o suprafață de 35,50 hectare. Aria protejată este inclusă în situl de importanță comunitară - "Lacurile Fărăgău - Glodeni" și reprezintă o zonă naturală (luciu de apă, iazul, eleșteul și terenul ce înconjoară lacul) ce adăpostește o gamă diversă de vegetație higrofilă și faună specifică turbăriilor și lacurilor de câmpie. La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice; printre care: cruciuliță ("Senecio paludorus"), mlăștiniță ("Epipactis palustris"), pufuliță (cu specii de: "Epilobium hursutum" și "Epilobium palustre
Lacul Fărăgău () [Corola-website/Science/324432_a_325761]
-
de stejar cu carpen ("Erythronio-Carpiniori"), Pajiști aluviale din "Cnidion dubii", Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin, Fânețe montane, Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane, Tufărișuri cu specii subarctice de "Salix") ce adăpostesc o gamă diversă de floră și faună specifică lanțului carpatic al Orientalilor. În arealul parcului este întâlnită o gamă diversă plante, dintre care unele foarte rare sau endemice pentru această zonă. Specii floristice : piciorul-cocoșului ("Ranunculus carpaticus"), brebenei ("Dentaria glandulosa"), brustur-negru
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
minutus"), chițcan de pădure ("Sorex araneus"), chițcan de apă ("Neomys fodiens"); Pești cu specii de: scobar ("Chondrostoma nasus"), mreană vânătă ("Barbus meridionalis petenyi"), lipan ("Thymallus thymallus"), clean ("Leuciscus cephalus"), porcușor ("Gobio gobio"), beldiță ("Alburnoides bipunctatus") sau mântuș ("Lota lota"). Parcul adăpostește și asigură condiții de viețuire mai multor păsări protejate (enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice); din speciile: acvilă-țipătoare-mică ("Aquila pomarina"), acvilă-porumbacă-mică ("Hieraaetus pennatus"), potârniche de tundră ("Aegolius
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
Ioan Avram (variante Ioana Avram, Ióna Avram), care întemeiază satul clăcașilor noii moșii la vre-o 10 kilometri nord-est de Filiu, pe drumul mare al Brăilei, lângă cârciuma „La Bordeiul Verde”, loc de popas binecunoscut de pe acest drum. Cârciuma era adăpostită într-un bordei acoperit cu pământ, pe care vara creștea iarba, săpat în movila Bordei-Verde, aflată la ieșirea de sud a actualului sat, pe drumul spre Târlele Filiu, în apropiere de intersecția acestuia cu DJ-211. Originea toponimului este confirmată de
Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/324430_a_325759]
-
mai mare parte a colecției de icoane și de obiecte vechi se găsește pe cele două niveluri care constituie „Muzeu Nou“, recent ridicat și cu o capacitate superioară, în timp ce edificiul vechi - mai mic dar reprezentând primul sediu istoric al Muzeului - adăpostește secțiuni suplimentare ale colecției. Crearea Muzeului se datorează în întregime, din punct de vedere al concepției, preotului Zosim Oancea, susținut pe plan material, de locuitorii din Sibiel și de alți donatori. Ajuns la Sibiel ca preot al satului în ianuarie
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
în 1965, a restaurat vechea biserică a satului, ridicată în 1765. Urmărind să îmbogățească patrimoniul pentru a înlesni includerea satului într-un itinerar cultural de larg interes, în 1969 Părintele Oancea a îndemnat locuitorii Sibielului să doneze icoanele pe sticlă adăpostite în casele lor pentru a le aduna într-un muzeu de interes public. Astfel s-a constituit prima colecție de icoane (între 150 și 200), găzduită în primul sediu al Muzeului, o veche magazie situată în spatele bisericii și reconstruită complet
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
mare figură de pictor de icoane din zona Făgărașului. Creația sa se caracterizează prin simț de observație, atenție la detalii, gust narativ, ca de exemplu în icoanele cu Sfântul Ilie și istoria evanghelică a Sărmanului Lazăr și a bogatului nemilostiv adăpostite în muzeul din Sibiel. O temă mult răspândită în această zonă este cea a Judecății de Apoi și din această regiune provine una din cele mai importante femei-iconar: Ana Tămaș căsătorită Deji, Muzeul Pr. Zosim Oancea adăpostind câteva din operele
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
a bogatului nemilostiv adăpostite în muzeul din Sibiel. O temă mult răspândită în această zonă este cea a Judecății de Apoi și din această regiune provine una din cele mai importante femei-iconar: Ana Tămaș căsătorită Deji, Muzeul Pr. Zosim Oancea adăpostind câteva din operele sale. Zona Brașovului: În zona vechiului sat Șchei, mai apoi devenit un cartier al orașului Brașov (Șcheii Brașovului), pictura de icoane pe sticlă a dobândit imediat caracteristici stilistice specifice, atingând apogeul producției în a doua jumătate a
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea () [Corola-website/Science/324445_a_325774]
-
Drumul domnesc, dintre Cotnari și Hîrlău, trecea și prin Scobinți. Dovadă este dată de existența unor beciuri, crame, locuințe din piatră și cărămidă din partea de sud a Dealului voievodului. Unii cercetători au afirmat că platoul Dealului lui Vodă ar fi adăpostit chiar o curte domneasca din perioada înfloritoare a marelui domn. Apropierea de drumul vinului a determinat descoperirea unor tezaure numismatice în Scobinți(format, mai ales, din groși polonezi) și în cătunul Zvarici(aici, s-au descoperit ducați moldovenești, cu cap
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Techirghiol, Tatlageac...). În limba greacă λιμένας - "limenas", înseamnă golf sau port. În limba turcă s-a preluat sub foma "Liman". Ca urmare a extinderii otomane la vestul și nordul Mării Negre, denumirea s-a extins la lagunele și lacurile ce puteau adăposti corăbii. Cu ajungerea Lipovenilor la nordul Mării Negre termenul a fost preluat și în limba rusă : лиман - "liman". Din punct de vedere geografic, numele desemnează în mod specific și precis lagunele adesea salmastre, situate la ieșirea unui curs de apă dulce
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
pădurea cu același nume. Plăjile tuturor acestor stațiuni, reputate pentru finețea nisipului lor, sunt de origine cochiliferă. În limanul Siutghiol (al cărui nume înseamnă "lac lăptos" în turcește) există o insulă numită "Ovidiu", despre care legenda locală spune că a adăpostit, în antichitate, vila poetului roman Ovidius, în ultimii săi ani de viață. Denumirile de Mangea și Comorova sunt în general uitate, publicul folosind și pentru limane, denumirile stațiunilor moderne respectiv Costinești și Olimp sau Neptun. Limanuri maritime, cu apă sărată
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
săi ani de viață. Denumirile de Mangea și Comorova sunt în general uitate, publicul folosind și pentru limane, denumirile stațiunilor moderne respectiv Costinești și Olimp sau Neptun. Limanuri maritime, cu apă sărată, sunt Techirghiol, cu nămoluri curative, sau Mangalia, care adăpostește parțial instalații portuare. Limanul Agigea a fost distrus prin deschiderea canalului legând Dunărea de Marea Neagră și prin extinderea portului Constanța, odată cu rezervația din jurul stațiunii de cercetări marine Agigea înființată odinioară de Ioan Borcea. Reportaj Ilegalități
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
creste, șei carstice, grohotișuri, chei, marmite de eroziune, doline, peșteri, izvoare petrifiante cu depuneri de tuf calcaros și travertin), asociate cu mai multe tipuri de habitate (păduri relictare pe substrat calcaros, versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică și fânețe montane) ce adăpostesc o mare diversitate de floră și faună specifică Orientalilor. Depozitele carbonatice generate de izvoarele petrifiante de aici sunt fie de travertin fie de tufuri calcaroase: Declararea inițială a rezervației s-a făcut în 1971 în temeiul hotărârii Consiliului Popular Neamț
Cheile Șugăului () [Corola-website/Science/327469_a_328798]
-
simbolul cnezatului Sălașului între secolele XIV-XVII. Incinta este dreptunghiulară, cu laturile de aproximativ 99/35 m, fiind înconjurată de un zid gros de 1-1,10 m. La colțurile incintei, ca și pe laturile ei, au existat odinioară turnuri. Interiorul incintei adăpostea casa de zid a cneazului și o capelă de curte, cu turn-clopotniță, întemeiată cel mai devreme în jurul secolului XVII și transformată ulterior în capelă calvină. Cetatea feudală a fost ridicată în Evul Mediu târziu. Se spune că nobilul din ținutul
Curtea cnezilor Cândreș din Sălașu de Sus () [Corola-website/Science/326925_a_328254]
-
prezent, clădirea este monument istoric de importanță locală, cu codul LMI:GJ-IV-m-B-09479, iar prin decizia 210/1990 a Prefecturii Gorj, a devenit sediul secției de Artă a Bibliotrcii Județene, instituție aflată în subordinea Consiliului Județean Gorj., astfel că în prezent adăpostește Biblioteca de Artă a municipiului Târgu Jiu, care deține sute de tratate și albume de pictură de mare valoare donate de Iosif Keber. După moartea sa, casa a rămas în patrimoniul orașului, cu tot ce se afla în ea. Picturile
Iosif Keber () [Corola-website/Science/326941_a_328270]
-
provizii; disproporția dintre cele două armate era foarte mare. După campanie, țarul a concediat 14 generali (printre care și Ianus), 14 colonei, 22 locotenenți colonei și 165 de căpitani, considerați răspunzători de insuccesul campaniei. După retragerea armatei ruse, mulți moldoveni, adăpostiți în păduri, au continuat să lupte. Pentru a-i face pe aceștia să înceteze lupta, marele vizir a eliberat toți prizonierii care nu fuseseră duși încă în afara teritoriului Moldovei. Deși armata rusă a suferit o înfrângere, campania de la Prut din
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
masă de turci furioși în văzul soldaților francezi, care au fost împiedicați să intervină de comanda ofițerului lor. Refugiații au cătat adăpost oriunde a fost posibil, inclusiv în cartierele locuite de americani sau europeni. Câțiva refugiați au reușit să se adăpostească la American Collegiate Institute, dar în general vesteuropenii și americanii au încecat să le acorde sprijin refugiaților pentru a nu-și periclita relațiile cu liderii Mișcării Naționale Turce. Primul incendiu a izbucnit târziu în seara zilei de 13 septembrie, la
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
și s-a încheiat cu victoria completă pentru egipteni, zdrobind triburile rebele. Ei au urmărit rămășitele armatelor ce au fugit din valea Megiddo, risipiți în munții din jur. Regele de Cades a reușit să-și evite moartea și captivitatea, fiind adăpostit în cetate. O parte a supraviețuitorilor din trupelor hyksosilor au început să se adune. După victorie, egiptenii au asediat orașul cetate Megiddo. Faraonul a supravegheat personal lucrările de asediu, înconjurând cetatea cu un zid construit. El a rămas cu personalul
Bătălia de la Megiddo (1457 î.Hr.) () [Corola-website/Science/326993_a_328322]
-
însoțește în campania împotriva Indiei. După moartea în 323 î.Hr. la Babilon a lui Alexandru, Roxana le ucide pe celelalte soții ale soțului său. De asemenea, aceasta îl naște pe Alexandru al IV-lea Aegus. Mama lui Alexandru, Olympias, le adăpostește pe Roxana și fiul ei în Macedonia, amândoi fiind asasinați în 310 î.Hr. din ordinul lui Casandru, unul dintre diadohi.
Roxana () [Corola-website/Science/326994_a_328323]
-
biblioteca publică suceveană a primit numeroase donații de la o serie de intelectuali bucovineni, ajungându-se ca în 1944 să se dispună de peste 15.000 de volume (cărți, seriale și periodice). În primăvara anului 1944 orașul a fost evacuat, iar biblioteca, adăpostită de impunătoarea clădire a Casei Naționale (astăzi dispărută), a fost închisă, inventarele fiind pierdute. Au urmat șase ani (1944-1950) în care biblioteca nu a funcționat iar fondul de carte a fost „purificat” ideologic, distrus, furat. A fost reînființată în 1950
Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava () [Corola-website/Science/327004_a_328333]
-
conjurații din organizația secretă, Raoul d’Andrésy și Joséphine Balsamo ajung la castelul de Gueures, unde, prin viclenie, Raoul descoperă ascuns în balustrada esplanadei ce domina parcul un braț al sfeșnicului cu șapte brațe. El este salvat de Joséphine și adăpostit pe șalupa „Indiferenta” ce naviga pe Sena. Între cei doi are loc o relație de dragoste pasională. Ajunși la Paris, Raoul și Joséphine îl observă într-o zi pe Beaumagnan ce intra la Teatrul de Varietăți și decid să-l
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
de diferite culori. Mergând la locuința ei din Montmartre, Raoul o salvează pe Brigitte de atacul lui Leonard și astfel află de la Joséphine secretul sfeșnicului. În timpul războiului franco-prusac din 1870, cardinalul de Bonnechose, arhiepiscop de Rouen și senator, s-a adăpostit într-o noapte în castelul Gueures al cavalerului des Aubes. Acesta din urmă, fiind foarte bătrân, i-a dezvăluit înaltului prelat un secret aflat în timpul teroarei iacobine de la preotul Nicolas. Preotul, care urma să fie ucis pe eșafod, era depozitarul
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]