6,595 matches
-
nu vor atrage hoții. Am urmat întocmai sfaturile acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când debarcase Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gloata s-a împrăștiat, ne-am reluat și noi preumblarea. Piața Miracolelor era la răscrucea mai multor ulițe foarte umblate. Una dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi un loc de trecere consacrat. Acolo se găseau lăptarii, ale căror prăvălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
merge bine. Tot ce se leagă de căsătoria asta, refuz să mă... O palmă. Atât de violentă, că am văzut stele verzi preț de câteva clipe bune. Îndărătul meu, am auzit strigătul înăbușit al Wardei și al lui Mariam care, adăpostite în spatele unei uși, nu scăpaseră nimic din discuție. Tata mi-a apucat falca în mână, strângând cu putere și scuturând-o nervos: — Niciodată să nu-mi mai spui: refuz! Niciodată să nu-mi mai vorbești pe tonul ăsta! Nu știu ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zile și două nopți vântul șuieră necontenit, iar zăpada se îngrămădi, astupând foarte curând intrarea grotei și făcându-ne prizonieri. În a treia zi, niște păstori veniră să degajeze deschizătura, nu cu gând să ne salveze, ci pentru a se adăposti în grotă cât stăteau să mănânce. Nu părură nicidecum bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a castilienilor, observând cu tristețe că soarele islamului se înalță în Orient și apune în Occident Când ne-am luat rămas-bun, Harun m-a condus în propriul său cort, mai puțin larg și mai puțin împodobit, dar care putea totuși adăposti vreo zece persoane și era foarte bine aprovizionat cu răcoritoare și fructe. N-a fost nevoie să pun întrebări pentru ca Iscoditorul să înceapă să răspundă. N-am omorât decât ucigași, n-am jefuit decât hoți. Nici o clipă n-am încetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna Hibei de care mă încleștasem. Murmuram necontenit numele frumoasei mele roabe numide, ca și cum nici o femeie nu-i urmase în inima mea. Vântul își sporea violența, iar soldații din escortă au fost nevoiți să descalece pentru a încerca să se adăpostească. Am făcut la fel, ca și Guicciardini, pe care l-am pierdut curând din vedere. Mi se părea că aud țipete, chemări, urlete. Zăream la răstimpuri câte o siluetă fugară după care încercam să mă iau, dar care, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
propria-i gardă. Dar, în clipa când trecu de poarta Vaticanului, un fulger a brăzdat cerul, urmat de un potop care s-a abătut peste noi cu un vacarm de sfârșit de lume. Surpriza o dată depășită, am fugit să mă adăpostesc sub un portic, curând năpădit de o mare de noroi. Lângă mine, o femeie se jeluia, deplângând acest semn rău. Iar eu, auzind-o, mi-am amintit de potopul de la Granada, pe care-l trăisem prin ochii mamei mele, Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unei legende, cu atât mai mult cu cât, În anii următori, pauperul abate Saunière Începe să se comporte ca un veritabil nabab, permițându-și cheltuieli de-a dreptul exorbitante pentru un biet preot de țară. Concluzia imediată: biserica din Rennes-le-Château adăpostea o comoară pe care norocosul abate și-a Însușit-o fără remușcări. Odată declanșată, se produce și o escaladare de proporții, conjugată cu ramificarea deconcertantă a Întregii nebunii. Modesta biserică rurală este asimilată unui enigmatic templu francmasonic, cele câteva monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
țâșnit de pe pat și, timp de câteva minute, m-am Învârtit surescitat prin dormitor. Tibet... India... Amazonia... Pirinei... Iar la sfârșit, aruncat neglijent, Kapala - orașul unde inițiații plasează capitala Sfântului Regat Shamballa, legendarul ținut subpământean În care s-ar fi adăpostit supraviețuitorii de pe Atlantida sau, după alți autori, ultimul refugiu al Cavalerilor Templieri, depozitul sacru al misterelor, al secretelor și al revelațiilor ce alcătuiesc tezaurul Înțelepciunii budiste, banca de date a tainicelor Învățături ale științelor oculte. Shambhala sau Agartha, tărâmul ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În rest... Mai mult ca să-mi verific o convingere decât cu speranța că m-aș putea Înșela, am Încercat să accesez liftul. Era blocat. La fel ca ușile acelor birouri, dormitoare, săli de ședință, laboratoare sau ce vor mai fi adăpostit incintele aliniate de-a lungul coridoarelor. N-aveau inscripționată vreo indicație privitoare la rostul și menirea lor, așa cum, nu știu de ce, În naivitatea mea interesată, mă așteptam. Doar câte o cifră, ca la camerele de hotel. Inutil să adaug că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
spirituală a unui singur suveran pontif iudeo-creștin. Liderii Ordinului nu doar Întrezăreau scopul măreț al unității lumii, ci și intenționau să unească practic statele Europei cu cele ale Orientului printr-o pace universală. Pentru ei, Pământul Sfânt era locul care adăpostea mormântul unui profet, nicidecum al unei divinități, și ar vrut să facă din Întreaga lume un Pământ Sfânt, prin restaurarea tradiției creștine inițiale și reunificarea celor trei religii ale lui Dumnezeu. În numele Ordinului Templului, câțiva vizionari, călugări războinici, au imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de tonaj greu. Uși-porțile alea arătau la fel. - Sunt o sută șaizeci și una de Încăperi, a spus Eveline, Împrumutând scorțoasă tonul blazat al ghizilor care prezintă a mia oară unui grup de vizitatori un obiectiv turistic. Cele mai multe dintre ele adăpostesc hârtii. Tone de hârtii - printuri ale textelor scoase zilnic de pe internet - mă refer la cele considerate utile, care iau drumul laboratorului de analize. Mi-ar fi greu să mă pronunț la ce folosesc și de ce sunt păstrate alături de cărți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
s-a părut, i-am șoptit cât puteam de Încet. Nu e nimeni... - Ba da, aud pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
simplu, dacă În toată această Învălmășeală bizară ceva mai era simplu și, mai ales, pur... Dacă ar fi fost să merg cu sinceritatea până la capăt, ar fi trebuit să recunosc că, pentru conștiința mea - ce minunat sună acest cuvânt! -, aveam adăpostită În mânecă o carte salvatoare. De dată foarte recentă, Însă extrem de bine-venită. Nu doar conaționalitatea și, hai să zicem, simpatia pentru Eveline m-au făcut să revin cuminte În camera mea și să reiau exercițiile de dicție ori cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau mai puțin inspirată care extrăgea din rafturi ciudatele dosare. Două detalii mi-au atras atenția. Ai observat, probabil, că am vorbit tot timpul despre texte, nu despre cărți, volume, ediții. Nu Întâmplător: nici unul nu era tipărit. Arhiva-depozit a Centrului adăpostea o imensă bibliotecă de manuscrise! Cealaltă constatare insolită am datorat-o norocului de a fi nimerit câteva lucrări ce purtau semnătura unor istorici a căror operă o cunoșteam foarte bine. Cel puțin așa credeam. Am fost nevoit să admit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știa. ...Dumnezeule mare, Eveline? Era, oare, posibil? Uite că era! Tot răul spre bine Însă: aflat sub efectul amețitor al neașteptatei revelații, mi-a fost mai ușor să diger surpriza năucitoare pe care mi-a rezervat-o deschiderea copertelor-casetă care adăposteau Statutul Centrului. Cui pe cui se scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o foarte atent pe Eva, Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
metri, din care mai mult de jumătate iese prin acoperișul casei de cult. Stâlpul are un rol de căpetenie în ceremonii, pentru că el conferă casei o structură cosmică. În cântecele rituale, casa este numită "lumea noastră", iar candidații la inițiere adăpostiți în această casă rostesc: "Sînt în Centrul Lumii... Sânt aproape de Stâlpul Lumii" etc.4 Asimilarea Stâlpului cosmic cu stâlpul sacru și a casei de cult cu Universul se întîlnește și la populația nad'a din insula Flores. Stâlpul de sacrificiu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele din urmă, se instalează gemând și Își introduce pumnii În manșonul meschin, din pluș. La Îndemnul suculentului plescăit din buze al vizitiului, cei doi cai negri, Zoika și Zinca, Își Încordează picioarele, dau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
camera mea În care Îți plăcea să te cuibărești fiindcă acolo era cald și te simțeai În siguranță!“ Camera Mademoisellei - atât cea de la țară cât și cea de la oraș -, era pentru mine un loc straniu - un fel de seră ce adăpostea o plantă cu frunze groase, impregnată cu un miros greu, de urină. Deși când eram mici era situată alături de camera noastră, nu părea să aparțină casei noastre plăcute, bine aerisite. În ceața aceea bolnăvicioasă, duhnind, printre alte efluvii mai dense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dinspre sud-est, În care m-am născut eu și la nișa din zid, la diademele cu scânteieri colorate, care constituiseră o recompensă adecvată pentru fluturele Swallowtail pe care-l prinsese odată pentru mine. În jur de ora opt seara, holul adăpostea o grămadă de mantale și galoși. În sala de ședințe a comitetului, de lângă bibliotecă, la o masă lungă acoperită cu postav (pe care fuseseră așezate acele creioane frumos ascuțite), tata și colegii lui se adunau pentru a discuta o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
11 1 Pentru a reconstitui vara anului 1914, când m-a cuprins prima furie paralizantă de a face versuri, Îmi este de-ajuns să vizualizez un anumit pavilion. Acolo, flăcăul slăbănog de cincisprezece ani, care eram eu atunci, s-a adăpostit În timpul unei furtuni, una dintre numeroasele care izbucniseră În acel iulie. De regulă, pavilionul apare În visele mele, cu totul independent de subiectul lor, care poate fi, bineînțeles, oricare, de la abducție până la zoolatrie. Pavilionul plutește În aer - ca să zicem așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a ajuns la concluzia că zeița nu vedea cu ochi buni păsările marine și le-a Înlocuit cu iguane, broaște-țestoase uriașe, ba pînă și cu o focă enormă, pe care a dus-o În cîrcă vreo trei kilometri de la golful adăpostit de vînt, dar chiar și așa, totul a fost zadarnic și singurul lucru pe care a reușit să-l facă a fost să Împută mai multe zile la rînd intrarea În cea mai mare dintre peșterile sale. De ce anume avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și a-i Împrăștia conținutul pe perdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
teama de a cădea lat cînd făcea un pas mai mare. Își luă o scurtă pauză de odihnă pentru a se bucura de cea dintîi izbîndă după atîta amar de vreme, apoi, cu greutate, se Îndreptă spre ascunzătoarea În care adăpostise o parte din hrana care-i revenea și o secure rudimentară, făcută din mînerul luat de la o sapă, fîșii groase de piele de iguană și o piatră mare și grea pe care o ascuțise cu răbdare ore Întregi, furate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
prin urmare, la mijlocul nopții, se lovi de stîncă și se hotărî să rămînă În așteptare pînă la răsăritul soarelui. Zorii Îl surprinseră la vreo șase mile de coastă, dar, cu toate că ridică În mare grabă pînza și navigă direct spre golful adăpostit de vînt, fiind de-acum avertizat, Oberlus Îl descoperi, pricină pentru care Își adună iarăși prizonierii, Închizîndu-i Încă o dată În grota de lîngă faleză. Vreme de cinci zile, oamenii lui Arístides Rivero străbătură insula pas cu pas, constatînd că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]