6,732 matches
-
în mod neașteptat. Apoi, și bunica începuse să-l pri vească altfel. Din cînd în cînd se mai mira că Daniel se făcuse ditamai bărbatul, el, care fusese crescut de cînd era atî tica în brațele ei, și zicea cu admirație că se cunoaște că e din neam, fiindcă are nasul Bădeștilor. Iată-i deci stînd cuminți unul lîngă altul pe patul din sufragerie și vorbind despre ale lor. După ce termina cu povestea, bunica îi dădea băiatului învățăminte foarte folositoare pentru
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ne-au alinat sufletele, ne-au redat liniștea în momentele grele și ne-au vegheat lectura și timidele încercări literare. Intrarea pe domeniul așezământului de la Șendriceni era străjuită de o monumentală poartă, durată și sculptată în stil maramureșean, care provoca admirație și impunea respect pentru instituția în care te introducea. Imediat ce treceai de poarta-emblemă, în stânga se afla cișmeaua cu apă limpede și rece, care ne potolea setea, ne răcorea și ne da noi forțe pentru hârjoane și jocuri, pentru muncă. Da
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
să-și vadă feciorul, domn universitar, la aceeași instituție academică de învățământ agricol pe care, nu cu mult timp în urmă, o absolvise. Atitudinea tânărului trăda satisfacția, mândria chiar, de a-și etala obârșia țărănească, alături de mama sa. În plus, admirația privitorilor față de originalul cuplu era vădită și cvasiunanimă... Traista rămâne un simbol al țăranului român din trecutul nu prea îndepărtat. Ea aduce în încețoșatul prezent imaginea aureolată a utilizatorului ei - iubitorul de pământ și făuritorul de veșnicie la sat. Din
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
trăitor într-o casă mică, dar cochetă, dintr-un cartier mărginaș al orașului. Căsuța împrejumuită de cerdac pe trei laturi, amplasată ceva mai în interiorul proprietății pentru a fi ferită de praf și de zgomot are fața spre sud și stârnește admirația trecătorilor prin iarba de un verde crud ce pavează curtea, prin coloritul viu și armonios al florilor și arbuștilor ornamentali ce răsar din aranjamentele presărate ici și colo. În dreptul intrării din față, cerdacul are un ieșind, un fel de pridvor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
povesti ceea ce știu despre el, despre orașul acesta, ce știu din propriile mele amintiri și impresii. Și n-am ascuns niciodată că în dorința aceasta, în proporții greu de determinat, se asociau atâtea lucruri diferite (ciudate pentru unii, poate) ca: admirație, recunoștință, pietate, regret, melancolie... De multe ori totuși, am avut sentimentul că impulziunea de care ascultam era de un caracter mai puțin obiectiv și mai puțin nobil. Că în explorarea aceasta a trecutului, nu trecutul însuși cu poezia lui, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Nu știu. Soția lui era însă franceză. Și toată atmosfera institutului la fel: franceză. Deși la Liceul Național, unde era profesor, Weitzecker preda limba italiană. Dar directorul nostru era un poliglot; și calitatea aceasta nu era singura care făcea obiectul admirației noastre. Amintirile mele din viața de internat se aseamănă și se împletesc cu acele care se referă la viața mea din liceu. Bucurii și tristețe. Tristețe, de ce? N-aș putea-o lămuri. Tristețe vagă, fără cauze precise, fără cauze inteligibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Universitatea a luat locul vechiului teatru. Teatrul nou s-a așezat peste locul unde a fost primăria. Facultatea de medicină, monumentală dar îngrozitor de banală, a zugrumat vechea Universitate cu fațada-i sobră așa de interesantă... Trecutul nu ne inspiră nici admirație, nici iubire, nici respect. Parcă ne-ar fi rușine de el. Sau am fi geloși. Sau ne-ar supăra, ne-ar contraria, ne-ar indispune... Ciudat lucru! Toate acestea le spun nu numai despre Iași. Ceva mai departe, e Biserica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trecutul nu înseamnă prea mult lucru și că viața trebuie reluată de la capăt, pe alte baze, în condițiuni nouă. Dar noi am trăit întrucâtva în umbra marilor predecesori, a căror glorie am prețuit-o fără nici o rezervă, cu sinceritate, cu admirație. Ca eroii din Ciclul theban, nici nu ne socoteam alta decât epigoni, nici nu nutream altă ambiție decât cea de a merita epitetul acesta, epigoni, urmași, continuatori, răzbunători... La 25 Noembrie 1903, a apărut primul număr din "Epigonii", revistă "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
acelui efect specific pe care francejii îl designează de preferință prin termenul "pointe". (În tipografie, sublinierea se face prin întrebuințarea de italice). I-am dat dreptate maestrului. Nu din simplă politețe sau pentru a-i exprima în felul acesta marea admirație ce o aveam pentru el. Dar pentru că am înțeles c-avea realmente dreptate. De atunci nu mai fac sublinieri cu intenția de a scoate în evidență o glumă, un joc de cuvinte sau alte lucruri de felul acesta, decât în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de agitație, care au dus la revizuirea procesului de înaltă trădare al căpitanului Dreyfuss, coincid, în trecutul meu, cu ultimii ani de școală. Urmăream cu pasiune campania lui Zola, care, la timpul acela, era unul din autorii mei de predilecție (admirația mea pentru opera lui grandioasă n-a scăzut de altfel nici azi); citeam, aproape regulat, violentele articole pe care Clémenceau le publica în Aurore; și... așteptam încrezător să văd triumfând justiția. Obsedată de lucruri în mijlocul cărora ideea de justiție pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
găseau la Iași; Alecsandri, Eminescu, Creangă se stinseră pe rând; iar "Convorbirile literare" apăreau la București. Dar am trăit în atmosfera în care s-a născut și trăise Junimea, în locurile și printre oamenii care păstrau amintirea ei vie, cu admirația pe care mi-o inspira trecutul apropiat. Am cunoscut apoi pe toți junimiștii rămași în vechea capitală a Moldovei, cum și pe unii din cei plecați aiurea. În formațiunea și dezvoltarea spiritului meu, Junimea a intrat așadar cu o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
aceste nu mai trăiesc decât în amintirea mea și a altora: nu mai sunt azi decât umbre. Către ele și către altele al căror nume nu l-am mai pomenit, gândul meu se-ndreaptă cu dragoste, cu înduioșare, uneori cu admirație, întotdeauna cu părere de rău. Căci toate aparțin unei lumi, din atâtea puncte de vedere, așa de fundamental deosebită de cea de azi, încât adeseori mă-ntreb, reconstituind-o în imaginație, cum s-a produs, cum s-a putut produce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din filmul din seara precedentă: „Ai văzut ce pumni ia dat Sandokan ăluia?“, „Da, mă! A fost tare de tot!“, „Dar cum a sărit ăla de pe casă?“, „Ce karate știa ăla!“, „Ce mitralieră hoață avea!“ etc. Cu toții erau căzuți în admirație și formau un club în care nu aveai ce căuta dacă nu văzuseși filmul. (Apoi, după ce treceau în revistă „fazele mișto“, încercau să le pună și în aplicare - și se ciondăneau care să fie Sandokan tigrul Malaeziei, sau Zorro, sau
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
e nuntită cu Duhul Sfânt, voi fi vigilent la conspirațiile pe care cei străini de neam și patrie le urzesc împotriva țărișoarei și, din simpatie subită, voi căuta în garderobă o cămașă verde. Dar voi fi democratic șimi voi depune admirația la picioarele tuturor primadonelor acestui popor. Așa că mă voi îndrăgosti pentru scurt timp, cât țin sărbătorile, de Mihai Gâdea, de Valentin Stan și de Mircea Badea. Voi vorbi cu Moș Crăciun ca tuturor să le aducă o icoană cu chipul
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să fie vedetă. Iar această obsesie a vedetei a fost indusă de televiziune, fabrica de vedete prin excelență (la noi, industria filmului nu este atât de puternică, încât să poată crea așa ceva). A fi vedetă presupune succes, bani mulți și admirația celor din jur. Oamenii te arată cu degetul pe stradă, iar unii mai îndrăzneți te opresc să te felicite sau săți zică chestia aia cu mulțumitul pentru că exiști. Nu mai vorbesc de polițistul care tea prins că ai depășit viteza
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Dan Puric, profetul neamului invitat la televizor la fiecare Paște și Crăciun de către Robert Turcescu, îi place foarte mult să se audă vorbind. (Să fie o boală profesională a mimilor?) Omul e încurajat de cei care se uită cu admirație în gura lui, cu aerul de Efimiță care nu mai e în stare decât să articuleze „Cum le zici tu, bobocule, mai rar!“. Printre aceste Efimițe se numără, desigur, și Robert Turcescu, care spune căși „încarcă bateriile de fiecare dată
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Galilei n-a avut curajul să strige judecătorilor săi că pămîntul se Învîrtește, deși era convins de acest adevăr. Nu spun că savantul din Pisa trebuia mai bine să moară. Problema e cum Îl privim și ce urmări morale are admirația noastră, deoarece e mult mai simplu să murmuri În barbă eppur, si muove și să pleci nestingherit decît să stai pe un munte bătut de ploi și dogorit de soare, legat În lanțuri și sfîșiat de un vultur. Dacă l-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Apolo, zeul clarității și luminii, el este - cum s-a remarcat - pur, nefiind implicat ca Zeus În multe istorii urîte. Astăzi nici o greșeală nu le apare unora mai gravă decît a nu părea În nici un fel complicați. Am pierdut, vai, admirația greacă pentru măsură și claritate, dar În fața acestei lumini care curge pe ziduri spunîndu-mi cît de puțin ne trebuie uneori pentru fericire (acest puțin constituie Însă totul), Îmi repet că soarele Eladei nu e numai o categorie estetică, ci și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
se aude Întrebînd din nou. În ce ma privește, prefer aceste Pietî unde barocul se dezice de Renaștere. Și mi se pare ciudată această preferință numai dacă mă gîndesc că, mai mult decît ruine, grecii ne-au lăsat o mare admirație pentru rigoare. Camus spune undeva ca avem nevoie de o patrie și de călătorii. CÎnd adaug, eu mă mulțumesc cu o patrie, Înseamnă că știu bine cît ma costă incertitudinea. Nelăsîndu-l pe Ulise să Întoarcă spatele Ithacăi, Homer l-a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care îi pășeau pragul casei erau tratați cu respect, cu căldura aceea de gazdă bună, căldură care multora le lipsește. Deși era de puțin timp cu Julia, aceasta era deja cunoscută sub numele de frumoasa brunetă cu ochii verzi, iar admirația în rândul prietenilor creștea de la o zi la alta. Prezența ei aducea întotdeauna o liniște și o stare de bine. Visul lui Nicky avut cu ani în urmă era ca într-o zi să se plimbe pe motocicletă, să se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
din Edgar Poe, Marcel Aderca: Donul Liniștit de Șolohov, d-na Postelnicu: Constantin Ulieși, George Sandu: Cântec pentru veac. [Au mai fost prezenți] Tr[aian] Chelaru, I. Voiculescu, Gafton și Bonciu, care cred că se va intoxica cu propria lui admirație: e egal cu Edgar Poe, cu Whitman etc. Acum cu totul alt public decât cel cunos cut de tine și mai redus ca număr, după cum vezi. Mâine vine la masă Dan și la 3¼ Sabine pentru lectura unor fragmente din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
urât sau ca să fugă de dragostea aceea pe care o continuă în disperare, îndoială și umilințe. Îmi spunea că la Diham toată lumea îți ducea dorul, mai ales doamnele, care ziceau că tu erai sufletul petrecerilor, dar că femeile, cu toată admirația lor, te și criticau: 1) inteligența îți ia o parte din grația ta feminină, îi sperie pe cei din jur (Ileana Pătr[ulescu]); 2) ai cel mai frumos corp, dar dacă ai fi avut 5 cm. în plus etc. A
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
slăbănog ca întotdeauna, și chipul lui continuă să-mi amintească de o hermelină, dar trebuie să recunosc că e o adevărată apariție, cu sporranul la brâu și cu kiltul. Și se uită la Suze cu atâta dragoste și cu atâta admirație, că simt că iar începe să mă mănânce nasul. El se întoarce ușor, îmi surprinde privirea și îmi zâmbește ușor stresat - iar eu îi răspund cu un mic surâs jenat. Sinceră să fiu, n-am să mai pot niciodată să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
soțul tău va avea destulă minte în cap ca să nu sară pe mignona blondă care a venit să facă practică la el la firmă și i-a spus că nu a întâlnit niciodată un bărbat care să îi stârnească atâta admirație. Admirație, auzi. Ai auzit în viața ta așa o... Se oprește în mijlocul propoziției și-și duce mâna la gură. La naiba. Nu-i nimic, zic, ca s-o consolez. Ai fost provocată. Laurel și-a jurat de Revelion să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
tău va avea destulă minte în cap ca să nu sară pe mignona blondă care a venit să facă practică la el la firmă și i-a spus că nu a întâlnit niciodată un bărbat care să îi stârnească atâta admirație. Admirație, auzi. Ai auzit în viața ta așa o... Se oprește în mijlocul propoziției și-și duce mâna la gură. La naiba. Nu-i nimic, zic, ca s-o consolez. Ai fost provocată. Laurel și-a jurat de Revelion să nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]