12,537 matches
-
România a beneficiat încă un an de "Clauza națiunii celei mai favorizate". Pasivitatea Congresului se datora mai multor factori. În primul rînd, cutremurul din România provocase o reacție umanitară, mai curînd de părere de rău decît de satisfacție la pedepsirea adversarului. În al doilea rînd, identificarea lui Carter cu drepturile omului a dat mai multă credibilitate asigurărilor lui către Congres, conform cărora derogarea avea să ducă la o emigrare mai liberă. În al treilea rînd, prin angajamentul pe care și-l
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Vorbiți între voi în psalmi și în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului, în inimele voastre” (Efeseni 5, 19). Iubitor al cântării în Biserică, pe care o folosise cu succes în opera sa misionară, Niceta sesizează că adversarii cântării, sub pretextul unei tăceri cinstite, voiau să lovească în profețiile referitoare la Mântuitorul Hristos. Prin lucrarea sa De psalmodie bono, străbătută de o caldă dragoste față de credincioșii săi, marele misionar îi previne pe aceștia de primejdia ce amenința să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Efes, din anul 431 la care a fost condamnată erezia lui Nestorie. Urmează apoi episcopul Ioan, despre care scriitorul latin Marius Mercator scria că ,,Ioan era unul din cei mai buni teologi ai timpului și unul din cei mai aprigi adversari ai nestorianismului”. El a tradus din grecește în limba latină lucrări din scriitorii bisericești: Teodor de Mopsuestia și Teodoret de Cir. Pe la anul 449 este atestat în scaunul episcopal tomitan episcopul Alexandru care, la fel ca și înaintașii săi, a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu ucenicii Săi, ca zi de început al patimilor Domnului, a cărui moarte era socotită la 15 nisan. Era o chestiune de interpretare a cronologiei evanghelice a Patimilor, cvartodecimanii bazându-se pe cea a Sfântului Matei, respectiv a sinopticilor, iar adversarii lor pe cea a Sfântului Ioan, ceea ce a încercat să lămurească Claudius Apolinaris”. La acest dezacord privind data sărbătoririi Paștilor, se adăuga durata postului premergător praznicului Învierii. Acesta avea o anumită durată într-o parte a creștinătății și alta mai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
afirmat, acesta este punctul în care autorul își arată cu adevărat personalitatea, substanța poemului neaducând nimic nou în mod semnificativ față de poeticile anterioare. Autorul nu face decât să exprime o dogmă deja consolidată și să dea lovitura de grație unor adversari care erau deja în agonie.41 Însă meritul său rezidă tocmai în capacitatea de a însufleți doctrina clasică, de a o scoate din cochilia ei sterilă și de a-i da strălucire așa cum nici una din poeticile secolului nu reușise până
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai mult este o justificare a asumării modelelor antice și, totodată, o îndepărtare a posibilei acuzații de epigonism. În acest sens, fenomenul clasic ancorat atât de puternic în modele ca nici un alt curent literar a dat o lecție de supraviețuire adversarilor săi, constituindu-și esența pe un aparent paradox: imitația a generat opere originale, puternice și mai ales perene. Paradoxul este doar unul aparent, deoarece imitația, în sensul ei clasic, nu se face din prejudecată sau rutină, ci este subsumată principiului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
dar înainte de apariția Convorbirilor literare Alexandru Odobescu, Al. Depărățeanu, Al. Sihleanu. Pe aceștia din urmă criticul îi numește postpașoptiști, prin raportarea la Revoluție. La această clasificare, însă, ar mai trebui adăugat și Gheorghe Asachi, care, deși născut în 1788 și adversar declarat al Revoluției din 1848 și al Unirii, a avut merite fundamentale în răspândirea culturii, contribuind major la introducerea limbii române în școală. Alăturată celorlalți pașoptiști, personalitatea lui Gh. Asachi, subsumată în mod paradoxal unui vizionarism de factură conservatoare, ilustrează
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
să-și facă adepți în zona de centru-dreapta. Relațiile cu de Gaulle au reprezentat o nouă provocare. După ce MRP nu l-a urmat în opoziție în ianuarie 1946, când generalul și-a dat demisia de la conducerea guvernului, a avut un adversar dificil în Adunarea Poporului Francez a acestuia până la venirea lui de Gaulle la putere în 1958. După demisia celor cinci miniștrii MRP din 1962, provocată de o conferință de presă a generalului, partidul a decăzut definitiv. O a treia problemă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
absoarbă și să se îmbogățească cu alte tradiții: aceea politică a liberalismului, aceea religioasă și socială a protestantismului din Germania și Olanda. Căderea comunismului cîntărește foarte greu, acum, atît în vechile teritorii ale democrației creștine care asistă la dispariția unui adversar comod, cît și în țările situate la estul Cortinei de Fier, care trebuie recucerite, și unde frămîntarea vieții politice (Polonia, mai ales, ne oferă un exemplu remarcabil) și importanța ideologiilor național-populiste ridică democrației creștine probleme foarte serioase privind strategia. În
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
calea răzvrătirii, replicînd, în 1834, prin lucrarea Cuvintele unui credincios, condamnată printr-o altă enciclică, Singulari nos (25 iunie 1834). El a murit în 1834, certat cu Biserica. Condamnîndu-l pe Lamennais, Papa recuza moștenirea revoluționară și așeza Biserica în tabăra adversarilor societății moderne. Pontificatul său, marcat și de scrisoarea papală Superiori annus din iunie 1832, care condamna revolta polonezilor catolici și consimțămîntul lor de a se supune puterii rusești, ancora catolicismul în conservatorism și în reacțiune. Totuși, cu toate că era blamat, curentul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
pe care i-o oferea parlamentul italian. El interzicea catolicilor, prin Non expedit, să participe la alegerile politice: "Nici alegători, nici aleși", conform formulei lui don Margotti din 1861. Dar nu se punea totuși problema de a lăsa drum liber adversarilor. În 1875, la inițiativa papei, a fost creată Asociația Congreselor care, la început, era mai mult o nebuloasă decît o adevărată organizație, dar care, trecînd prin parohii și dioceze, a înrădăcinat inițiativele catolicilor în realitățile sociale și le-a grupat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
puțin fermă, era definiția dată de Jean Lecanuet într-un discurs rostit la 18 septembrie 1980: "Statul trebuie să fie servitorul și nu stăpînul libertăților. Creștin-democrații sînt neîncrezători față de orice extindere a puterii Statului. Este ceea ce face din democrația creștină adversarul de neînduplecat, principalul adversar al totalitarismului sub toate formele sale, al tuturor dictaturilor, fie de dreapta sau de stînga". Nu se pune problema de a împiedica Statul să joace un rol important. Dimpotrivă, am văzut cîte deschideri oferite de Rerum
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
dată de Jean Lecanuet într-un discurs rostit la 18 septembrie 1980: "Statul trebuie să fie servitorul și nu stăpînul libertăților. Creștin-democrații sînt neîncrezători față de orice extindere a puterii Statului. Este ceea ce face din democrația creștină adversarul de neînduplecat, principalul adversar al totalitarismului sub toate formele sale, al tuturor dictaturilor, fie de dreapta sau de stînga". Nu se pune problema de a împiedica Statul să joace un rol important. Dimpotrivă, am văzut cîte deschideri oferite de Rerum novarum în favoarea intervenției lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
peisajului politic, apariția unor forțe noi și adeseori necontrolabile, diversificarea angajamentelor politice ale catolicilor, realitate veche în Franța, dar care tinde să se extindă și în alte părți, mai ales în Italia, în timp ce prăbușirea comunismului privează democrația creștină de un adversar comod. În țările eliberate de sub jugul sovietic ia naștere o viață politică explozivă, în care curentele național-populiste nu sînt mai puțin influente, dar în care partidele de inspirație creștină au dificultăți în a se dezvolta. Transformări durabile CDU de la reorganizare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
care se dezvolta "balena albă", după formula ironică care desemna, în Italia, Democrația Creștină, devenea, dacă nu bîhlită, cel puțin din ce în ce mai agitată. Căderea Zidului Berlinului și a regimurilor comuniste, transformarea PCI-ului într-un fel de partid social-democrat, deci slăbirea adversarului, extinderea banditismului mafiot și înmulțirea atentatelor spectaculoase, costînd viața unor personalități respectabile și chiar venerate, de la generalul Dalla Chiesa la judecătorii Falcone și Borsellino, disfuncționalitățile Statului, dificultățile economice și șomajul, persistenta problemă meridională, înmulțirea "afacerilor", fiecare din aceste fapte cumulînd
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cu timpul la banalizarea lor: Europa, atenția acordată comunităților și grupurilor intermediare, subsidiaritatea, regionalismul fac parte din patrimoniul comun al partidelor ce excludeau extremele. Acest succes al temelor îndrăgite de democrația creștină ridică o problemă dură în momentul în care adversarul cel mai comod, comunismul, nu mai este un pericol, atunci cînd societatea de consum, generalizată pînă la a deveni o societate hedonistă de consum într-o flagrantă contradicție cu valorile morale tradiționale ale Bisercii, apare ca un adversar mai periculos
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în care adversarul cel mai comod, comunismul, nu mai este un pericol, atunci cînd societatea de consum, generalizată pînă la a deveni o societate hedonistă de consum într-o flagrantă contradicție cu valorile morale tradiționale ale Bisercii, apare ca un adversar mai periculos. Așa cum remarca Corriere della Sera din 30 iunie 1990, "comunismul a murit, iar democrația creștină mondială, globală, are victoria în mîini. Există însă un paradox care acum o face să se întrebe: ce este de făcut"? În contextul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
piaștri. Delegația, cu toate că avea și din partea sultanului Mahomed II sarcină "să nu accepte cedări teritoriale"10, tocmai vânzare a făcut. Rareori s-a întâmplat ca o delegație oficială a unui stat, aflată în tratative de anvergură, să fie cumpărată de adversari "la grămadă". Diplomația rusă a reușit, fiindcă atât Mustafa IV, cât și succesorul său Mahmud / Mahomed II au avut încredere în armeni și greci. Amiralul Cicagov, devenit conducătorul delegației rusești, a confirmat, ulterior, coruperea lui Dimitrie Moruzi. Manuc-bei (și el
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
se grăbesc să-l umple străinii, spre propriile lor foloase. În democrațiile autentice, partidele lasă disputele ideologice deoparte atunci când se ivește o amenințare din afară. La noi, un partid își ia ca aliat o putere străină pentru a birui împotriva adversarilor interni, așa cum domnii ambițioși de altădată se plângeau la Înalta Poartă și veneau cu trupe turcești ca să-și înlăture contracandidații la tron. Costache Negruzzi a surprins această boală în capodopera Alexandru Lăpușneanul. Dar exemplele sunt numeroase. Nu altfel au început
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ei prădătoare este presa, nicicum diplomația și guvernul din România, care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut. Iar vârful de lance al presei din România era Timpul, mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură. Acest adversar, în loc să se astâmpere la replicile de felul celor din oficiosul petersburghez, dimpotrivă, se pregătea de un război ideatic de anvergură, cu o logică de neînvins. De aceea, el trebuia anihilat în vreun fel și presiuni s-
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
nicicum diplomația și guvernul din România, care, oricum, prin natura lucrurilor, trebuia să lucreze tăcut. Iar vârful de lance al presei din România era Timpul, mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură. Acest adversar, în loc să se astâmpere la replicile de felul celor din oficiosul petersburghez, dimpotrivă, se pregătea de un război ideatic de anvergură, cu o logică de neînvins. De aceea, el trebuia anihilat în vreun fel și presiuni s-au făcut, simultan, și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
va decora cu ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer, la 30 martie 1918. Curând însă idiosincraziile politice vor izbucni și Stere va fi acuzat de înaltă trădare (pentru rămânerea în București în timpul refugiului guvernului și regelui la Iași), adversarii săi provocându-i scoaterea din învățământul universitar și arestarea la 10 mai 1919, fără ca să i se poată aduce probe pentru a fi judecat și condamnat. Prima întrebare adresată de Stere decidenților politici, încă de la izbucnirea Primului Război Mondial, a fost: ce
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
rusesc ea nu poate duce, din punctul de vedere național românesc, decât la un nou dezastru."189 Din fericire, lucrurile nu au stat așa și la 27 martie 1918 Sfatul Țării proclama Unirea. Contribuția lui Stere fusese enormă. Numai că adversarii săi vor reacționa, cum am văzut, la scurt timp, chiar și după ce tentativa de a-l da pe mâna Curții Marțiale a eșuat. Ales, cu majoritate zdrobitoare de voturi, ca deputat, în 1919, la Cetatea Albă, apoi, în 1921, la
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Mircea Eliade, temere formulată în 1953, în celebra conferință-eseu Destinul culturii românești: "Adevărata primejdie începe, însă, pentru întreg neamul românesc, abia după ocuparea teritoriului de către Soviete. Pentru întâia oară în istoria sa, neamul românesc are de a face cu un adversar nu numai excepțional de puternic, dar și hotărât să întrebuințeze orice mijloc pentru a ne desființa spiritualicește și culturalicește, ca să ne poată, în cele din urmă, asimila. Primejdia este mortală, căci metodele moderne îngăduie dezrădăcinările și deplasările de populații pe
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
evocă critica făcută lucrării sale de tinerețe de către un alt coleg de la Cambridge, economistul italian Piero Sraffa și adaugă: „Acestui imbold îi datorez ideile cele mai pline de consecințe ale acestei scrieri.“ Despre ce putea să fie vorba? Sraffa, un adversar al lui Mussolini, care se refugiase la Cambridge cu sprijinul lui Keynes, nu avea preocupări O VIAȚĂ DE EROU? 61 propriu-zis filozofice. Modul lui de a gândi i-a făcut însă o mare impresie lui Wittgenstein deoarece contrasta puternic cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]