31,399 matches
-
aducă aminte, distinct-fotografic, de această după-amiază calmă și nesfârșită în care a început această nouă aventură. Fiecare dintre locatarii de la Moulinsart își degusta, în colțul său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou se odihnea, surâzător și satisfăcut, după ce smotocise im prudenta pisică ce trecuse granița domeniului său. Din labo ratorul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
psihiatru nu vroia să opereze cu noțiuni aproximative, dar nu-mi place cuvântul, sună prea brutal, și nici nu știu dacă e întrutotul exact) și cînd? pricina care m-a împins să lupt împotriva mea cu o tenacitate penibilă, să afișez de timpuriu, cu o mare seriozitate, resentimente în care nu credeam, și să ascund cu grijă afecțiuni în care credeam. De cum deschid ochii privesc printre scânduri cerul, pândesc zgomotele posibile din hangar, cu toate că din momentul în care m-am suit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
strict necesare au mai ajuns, pe șosele și pe calea aerului, la Oran. Astfel, s-a văzut cum circulația scade treptat, până ce a devenit aproape inexistentă, s-au văzut magazine de lux închizându-se de la o zi la alta, altele afișând în vitrine anunțuri de interdicție, pancarte negative, în timp ce șiruri de cumpărători staționau În fața ușilor lor. Oranul a luat astfel o înfățișare ciudată. Numărul de pietoni devine considerabil mai mare și chiar la orele pustii în mod obișnuit mulți oameni, reduși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu se micșorau. Cafenelele, în sfârșit, datorită stocurilor considerabile acumulate într-un oraș în care comerțul cu vinuri și cu alcooluri deține primul loc, au putut de asemenea să-și servească clienții. La drept vorbind, se bea mult. O cafenea afișând că "vinul prob ferește de microb" ― ideea, familiară dinainte publicului, că alcoolul te apără de boli infecțioase, s-a fixat bine în mintea tuturor. Noapte de noapte, cam pe la ora două, un număr destul de considerabil de bețivi dați afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
străzii care trosnește din cauza soarelui. Dacă restaurantele sunt invadate, se întâmplă doar pentru că astfel se simplifică pentru mulți problema aprovizionării. Dar teama de contagiune rămâne neștirbită. Consumatorii petrec minute lungi ștergându-și cu răbdare tacâmurile. Nu de mult, unele restaurante afișau: Aici tacâmurile sunt opărite". Dar încetul cu încetul au renunțat la orice fel de publicitate fiindcă clienții tot erau siliți să vină. Clientul, de altfel, cheltuiește bucuros. Vinurile fine, sau presupuse ca atare, suplimentele cele mai scumpe încep o cursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aeroportul din Smolensk și urmarea... Tragedia actuală a Poloniei. Pentru 14 iulie notam următoarele: Ziua națională a Franței. Voi fi sunat la telefon de Mariana. Urmăresc la televizor știrile și mai ales grandioasele manifestări de la Paris. îmi atrage apoi atenția afișat la un post de televiziune român: „în memoriam Mădălina Manole”. Sunt surprins. N-am știut că Mădălina s-a sinucis astăzi, 14 iulie 2010. Ce-i lipsea? Deci a renunțat la viață, vrând să moară în culmea gloriei? De ce atâta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
caniculară chiar, însă eu am umbră și răcoare confortabilă de la pomii din jurul casei și mai ales de la bolta de viță. De aceea, orice musafir ce-mi sosește nu se mai îndură să plece și să se simtă revigorat, după moleșeala afișată la începutul vizitei. De la Făgăraș, prof. Coca Stoica îmi confirmă primirea volumului trei și că mâine îi va înmâna din partea mea același volum tatălui ei, nimeni altul decât conșcolarul meu Nicolae Stoica, din 1935, fost profesor și mulți ani inspector
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
scris atunci că n ar fi rău să se implice direct în această creație și să fie și domnia-sa o a IV-a floare a Priponeștilor... A urmat un timp de tăcere creativă, pentru că modestia îl împiedica să se afișeze, a lucrat în taină și tăcere pentru mine, eu cel care așteptam cu nerăbdare primele semne de manifestare creatoare. Mă așteptam, eram aproape sigur că va îndrăzni să creeze pagini de proză - zic eu - mai la îndemâna unor temerari. Nu mică
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Bagdad: „Garantat din grădinile Babilonului“. Și magazinele de mărunțișuri din Irak vor face același lucru pe care îl fac și aici, vor servi drept fațadă pentru afacerile cu antichități. —Mahmud! Ce plăcere! Se întoarse și-l văzu pe Naasri senior afișând un zâmbet fioros. Mahmud, care se pricepea la haine, putea observa că iordanianul purta un costum bine croit, materialul aranjându-se cum trebuie. Îi era rușine de geaca lui de piele, șifonată în urma călătoriei-maraton cu autobuzul, cu peticele tocite, aproape fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de-a face pace. Știți care e atitudinea armatei în legătură cu ce facem noi. Nu le-a plăcut niciodată retragerea din Gaza, credeți că le va plăcea asta? Dărâmarea așezărilor de pe Malul de Vest? Renunțarea la jumătate din Ierusalim? Yariv zâmbi, afișând surâsul nostalgic al unui bătrân care crede că le-a văzut pe toate. — Eu l-am promovat pe Ben-Ari, să știi. L-am făcut general. „Dar Brutus e un om de onoare...“ — Ce vreți să fac, domnule prim-ministru? — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
spre ceea ce presupuse a fi dormitorul, făcându-i semn să-l urmeze. Acum se aflau toți trei înăuntrul acelei camere. Încă șoptind pe sunetul muzicii, Uri le prezentă pe cele două femei una celeilalte, ambele dând din cap jenate și afișând din politețe un zâmbet timid. Apoi se întoarse către Maggie și îi explică pe o voce chiar mai stinsă, în primul rând, că Orli era o fostă prietenă și, în al doilea rând, că Maggie trebuia să se dezbrace. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lucrul ăsta în mesaj. S-a întâmplat ceva important acolo? Păi, mi s-a părut important la momentul respectiv. Era lucru mare să fim singuri, doar eu și el. Nu mi s-a mai întâmplat înainte. Ridică privirea spre Maggie, afișând din nou zâmbetul acela trist. —Și nici după. Ați vorbit despre ceva? — Îmi amintesc că el a vorbit despre minoici, spunând că odată au fost o civilizație măreață. Și privește-i acum, a zis. Nu mai există. Asta ni s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce face, ea se ferea doar de microfoane, hackeri și spioni. Accesă din nou e-mailul de la Liz, scrise numele - Lola Hepburn! - și parola pe care ea i le trimisese și dădu clic pe link. Ecranul se făcu imediat negru, apoi afișă o imagine. Bine ai venit în Second Life, Lola. Își introduse datele, apoi privi cum un peisaj generat de calculator începe să umple ecranul, ca pentru a anunța începutul unui joc video. În planul apropiat, cu spatele la Maggie, se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie, fusese proiectată având în minte piața homosexualilor. Pe ecran se ivi o diagramă în formă de tartă, fiecare felie fiind destinată unei opțiuni diferite: Vorbește, Flirtează, Atinge-mă fură primele pe care le observă Maggie. Ezită, privind ecranul care afișa aceste două creaturi cibernetice grotești - și se întrebă ce vor crede oamenii despre scena aia. În toiul nopții, într-o cameră plină de faxuri stinse și birouri abandonate, un diplomat american dintr-un hotel din Ierusalim, lăsându-se în voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care ar fi putut să coboare în stradă, când Maggie își dădu seama că lăsase calculatorul deschis, avatarul lui Guttman și mesajul lui fiind în continuare afișate pe ecran. Dacă erau urmăriți, urmăritorii lor nu aveau decât să intre pur și simplu în cafenea, să-și comande o cafea cu lapte și să-și scoată carnețelul. Se răsuci pe călcâie, simțind cum îi e prinsă încheietura în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
din politica noastră să nu discutăm detaliile operațiunilor securității. Cu siguranță știi asta, Maggie. Și zâmbi. Zâmbetul atotștiutor și complice al unui cinic cunoscător al politicii către celălalt. Zâmbetul pe care Bruce Miller, consilier superior al președintelui Statelor Unite, îl mai afișase de mii de ori înainte. Capitolul 56 Ierusalim, vineri, 9.34 a.m. —Ai pus să fiu urmărită? Din nou fu dezamăgită de lipsa de convingere a întrebării sale. — Noi te-am urmărit peste tot. Știi asta. — Care „voi“? Pentru cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aveau nevoie de permisiunea de a se deplasa, de a mânca, de a călători sau de a munci. „Am făcut progrese uriașe și mai avem multe de realizat. Vom accede și la democrație până în 2010, știm acest lucru”, afirma el afișând sinceritatea, dar și îngrijorarea pe chipul său. Mesajul subliniat al lui Tung era clar: leadershipul chinez are de îndeplinit o viziune asupra viitorului, aceea de a atinge transformarea la o scară care nu a mai fost niciodată încercată de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
o Însoțească pe balcon și să fumeze o țigară Împreună, fiindcă era sigură că fuma. Însă invitația ei putea fi greșit interpretată. O femeie nemăritată nu putea să facă astfel de invitații bărbaților Însurați, iar un bărbat Însurat trebuia să afișeze o atitudine ostilă față de o altă femeie atunci când se afla alături de soția lui. De ce era atât de greu să te Împrietenești cu bărbații? De ce trebuia să fie Întotdeauna așa? De ce nu puteai pur și simplu să ieși Împreună cu un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sale cu sexul opus: expresia blândă, de câine pe care o folosea când voia să arate o dedicare totală; expresia răutăcioasă, de felină pe care o folosea când voia să fie seducătoare și expresia bătăioasă, de coiot pe care o afișa de fiecare dată când era criticată. — O, păi te cunosc! Dintr-odată Rose zâmbi larg, mulțumită de memoria ei. — Îmi storceam creierii Întrebându-mă unde te-am mai văzut. Acum știu! Ești din Universitatea din Arizona, nu-i așa? Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
făcuse rost de un autograf pe fiecare din ele, hotărâse să dedice localul scriitorului său preferat. Aceasta ar fi putut fi cea mai plauzibilă ipoteză, dacă proprietarul cafenelei nu ar fi fost un muzician și cântăreț Între două vârste, care afișa Întotdeauna o alură atletică și un bronz de invidiat și care avea o antipatie atât de profundă pentru cuvântul tipărit, Încât nici nu-și dădea osteneala să citească versurile cântecelor pe care formația lui le interpreta vinerea noaptea. Adevăratul motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de asemănătoare și totuși complet diferită. Fiică-sa se dovedise a avea un caracter exact la fel ca al ei, deși Înfățișarea ei era extrem de diferită. În ceea ce privea personalitatea, avea același scepticism, aceeași răzvrătire, aceeași amărăciune pe care le afișase și ea când era de vârsta Asyei. Înainte să-și dea seama, Îi trecuse cu eleganță rolul de oaie neagră a familiei Kazanci fiicei ei. Din fericire, Asya nu părea Încă obosită de lume sau apăsată de neliniște, fiind prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
supraestimat decât o partidă proastă de sex și nimic mai subestimat decât un bun... — Rahat, i-a dat Asya o mână de ajutor. Aprobând cu Însuflețire din cap Caricaturistul Alcoolic s-a ridicat, având pe el doar boxerii de mătase, afișând un Început de burtă cauzat de bere. S-a târât până la CD player ca să pună o melodie care era din Întâmplare una din melodiile ei preferate de Johnny Cash dintotdeauna: „Hurt“. Legănându-se În ritmul de Început al cântecului, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-o de umeri și a tras-o ușor spre el. Ochii lui căprui Închis aveau cearcănele vinete și pungile umflate specifice alcoolicilor sau celor doborâți de durere sau amândurora. — Dragă Asya, a șoptit el, iar chipul i s-a luminat, afișând o compasiune pe care n-o mai zărise niciodată Înainte. În ciuda otrăvii pe care o adăpostești Înlăuntrul tău, și poate tocmai din cauza ei, ești Într-un fel ciudat atât de specială și ai un suflet atât de asemănător cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cafenea și a fost condus la masa de vizavi de Asya și Armanoush. De Îndată ce s-au așezat au Început să-și bată joc de toți și de toate. Au râs de scaunele de plastic vișinii, de vitrinele de sticlă ce afișau o selecție modestă de răcoritoare, de greșelile de traducere În engleză a felurilor din meniu și de tricourile cu ÎMI PLACE ISTANBULUL pe care le purtau chelnerii. Asya și Armanoush și-au Împins scaunele mai În față. — Am citit filozofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pentru prima oară În viață, la paisprezece ani și jumătate, am dormit gol pușcă. La sfîrșitul perioadei de reculegere, am fost primiți unul cîte unul de Părintele Buzelet. Voia să-l cunoască mai bine pe fiecare dintre noi, astfel că afișase la ieșirea din capelă o foaie de hîrtie liniată pe care se găseau Înșirate numele noastre și ora la care ne invita să venim să-l vedem. Eram ultimul pe listă: vizita era prevăzută la ora 21, În ultima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]