12,606 matches
-
scrieri originale și traduceri ale celor mai bune opere literare străine. Heliade și-a tipărit în coloanele gazetei multe articole politice. Tot aici a apărut „misterul” Proces general între două ordii și nația sau Spoiții cu roșu și spoiții cu alb, satiră politică violentă, între ale cărei personaje pot fi recunoscuți C. A. Rosetti (Musiu Rapace) și I. C. Brătianu (Musiu Bimbirică). Sunt criticați în această satiră și poeții epocii (poetul „urlător”, poetul „zis umanitar”). Petre Grădișteanu a susținut în P.r
PROPRIETARUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289043_a_290372]
-
o fântână/ peste efemerida copilărie -/ existența își lasă uitarea și mâna/ ce ni se subțiază pământie.// Oștile totuși durabil ne intră în lupte,/ rosturile ni se răresc în zadar,/ între înfrângeri bătălii se câștigă/ în amurgul nostru intermediar” (Investiție în alb). Dar în Orizontul regăsirilor (1976), „volum submediocru” (Dana Dumitriu), ideologia național-comunistă se discerne ușor (Munții Apuseni, străbunii, Horea, eroii, lupta pentru patrie etc.), surprinzând însă violența acesteia: „Lumină decisiv de clară-aștept,/ pedepsitoare și înălțătoare,/ spectralul său augur de monument / care
RAHOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289115_a_290444]
-
cu vaga impresie că timpul începe să îl apese, dar, programatic, își temperează efuziunile, reușind să evite sentimentalismul. Cu ciclul Corăbii romane, poetul „sosește” mai degrabă simbolist decât romantic. Dacă până acum contururile se profilau discret, în nuanțe austere de alb și negru, aici poeziile aduc o varietate cromatică neașteptată. Necunoscutele scrisori de dragoste ale preadevotatului slujitor Alexandru (1971) e un lung poem de dragoste, alcătuit din diverse fragmente, fiecare purtând un titlu. Cele patru mari cicluri, Dimineața, Amiaza, Amurgul, Noaptea
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
acuzaseră pe tânărul poet de lipsă de originalitate și talent. Apropiat de poezia lui Gellu Naum și de scrisul altor avangardiști, R. va practica un suprarealism moderat, diafan la prima vedere, populat de „corbi albi”, de un „diavol îmbrăcat în alb” etc., culoarea albă desemnând până și atitudinea rebelă și nonconformistă: „Casa avea de mult două intrări/ fiecare începea cu una/ până să le înveți pe amândouă/ venea teama apoi inocența/ respectuoșii mă împingeau în pădure/ preferam să albesc” (Oamenii dum-dum
REICHMANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289166_a_290495]
-
Poezii populare alese. Balade (1896), Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende (1896), Fabule și fabuliști (1905), Colinde și cântece de stea (1911). O retrospectivă a preocupărilor sale pentru literatura populară va fi publicată în volumul Negru pe alb (1922), care reunește și câteva studii, conferințe, amintiri, poezii, cugetări și schițe după natură. SCRIERI: Retorica, Ploiești, 1883; Încercare asupra fabulei în genere și în parte despre fabula română, București, 1885; Diverse. Conferințe publice, Ploiești, 1887; Studiu asupra fabulei, București
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
și câteva studii, conferințe, amintiri, poezii, cugetări și schițe după natură. SCRIERI: Retorica, Ploiești, 1883; Încercare asupra fabulei în genere și în parte despre fabula română, București, 1885; Diverse. Conferințe publice, Ploiești, 1887; Studiu asupra fabulei, București, 1898; Negru pe alb, București, 1922. Antologii: Poezii populare alese. Balade, București, 1896; Poezii populare alese. Doine, colinde, cântece soldățești, bocete, legende, București, 1896; Fabule și fabuliști, București, 1905; Colinde și cântece de stea, București, 1911. Repere bibliografice: Encicl. rom., III, 385; D. Teleor
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
fost una dintre figurile cele mai încărcate de neliniști ale boemei bucureștene. Bolnav de tuberculoză, se întoarce în satul natal; moare în vârstă de douăzeci și șapte de ani și este înmormântat în curtea bisericii. Poemele din ciclurile Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor, cuprinse în volumul publicat de autor în 1902, au apărut anterior, uneori sub alte titluri, în „Literatorul” (1899), „România jună” (1900), „Literatură și artă română” (1899-1901). Cântecul toamnei și Serenade demonice vor fi editate în
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
naivă. Imagini picturale și sonore se înlănțuie în asociații de simboluri cu sensuri polivalente, al căror ultim mister poetul pare a-l proteja. Sugestia muzicală, simbolul întrețin tonul surdinizat, atmosfera vaporoasă, dar și obscura ambivalență a figurilor. Ciclul Fecioara în alb pare un cânt de slavă închinat unei iubite de o suavitate boticelliană (La creatura di bianco vestita era titlul dat de P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
P. versurilor în „România jună”). Dar imaginea fecioarei se încarcă de semnificații mai adânci, purtând nostalgia unei purități inaccesibile și aproape inumane: frumosul absolut („Pe când deasupra aplecată, / În semn de veșnică iertare, / Va coborî înseninată / Privirea albelor fecioare”). Domină, fascinant, albul lilial (și fantomatic), gestul hieratizat al rugii, într-o idealizare ce nu e străină de influențe prerafaelite și de surse mistice. Refrenele ritmează plângerea țintei aflate prea sus, prea departe și omeneasca zbatere între neprihană și păcat: „Ah! floarea dorului
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
sunt crinii pe cărare!”. Accentul cade pe atmosferă, picturalitatea rămâne eterată, absorbită în nuanță, imprecisă. Ciclul Când vioarele tăcură se cufundă în muzică, lux, visare vagă. Poezia instrumentelor muzicale (viori, întristate mandoline, flautul magic) vine din simbolismul francez. Elogiul tăcerii, albul atotstăpânitor trimit la Stéphane Mallarmé (pentru el, ca și pentru Stefan George, P. nutrea un adevărat cult). Sinestezii de o deosebită finețe asociază sunete, culori și parfumuri până la risipirea contururilor lumii materiale. Dar elanul transcenderii alternează cu pierderea speranței („Târziu
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
de o fluiditate muzicală, și în genere instrumentele vorbirii lirice. Izbește și în cuprinsul lor, ca în versuri, acuitatea senzațiilor, îndeosebi a celor olfactive, iar erotismul, aici mai puțin stilizat, se rostește cu violență sporită. DUMITRU MICU SCRIERI: Fecioara în alb. Când vioarele tăcură. Moartea visurilor, București, 1902; Frații, București, 1903; Cântecul toamnei. Serenade demonice, București, 1909; Poeme, București, f.a.; Opere, îngr. și pref. N. Davidescu, București, 1938; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Eufrosina Molcuț, București, 1970-1974; Versuri, Chișinău, 1999
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
care este legată însăși ființa adâncă a neamului său, trimițând cumva la spațiul mioritic al lui Lucian Blaga. Nici sfera politicului nu îi rămâne străină, ca, de exemplu, în Franța, unde face elogiul democrației, sau în Italia, unde portretul în alb și negru al lui Mussolini e impregnat de ironie la adresa dictaturii fasciste. Fără să aibă forța lui N. Iorga, P. se înrudește cu el prin cultivarea prodigioasă a memorialisticii și a oratoriei, înscriind un moment în arta evocării și a
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
La patruzeci și patru de ani publică o carte de definiții lirice, Umbra cuvintelor (1970). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1972, 1980) și cu Premiul Academiei Române (1978). Liniștea pietrei ce se mistuie în statui, tăcerile uitate în vinuri, albul care este tăcerea cuvintelor, nucii care curg în somn, frunzele din copacul originar care rătăcesc pe cer sunt temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P.
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
ca o veghe (1990) și pe care P. a abordat-o cu un fin simț al analizei semiotice în volumul Ieșirea din contur (1985). Creația prin cuvânt se configurează din frânturi de gânduri ori emoții, dar este mereu amenințată de „albul ciudat” al „filelor oprite-n fila/ Acelui ceas când încă scrisul/ Nu și-a ales un sens aparte”, de neputința fixării unui sens ultim, ce rămâne mereu inexprimabil. Scrisul e vis („Îmi nălucea că scriu”), e starea cea mai propice
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
materiale suferă, în această viziune, o dilatare imaginară, antrenând spiritul într-o ispititoare aventură a cunoașterii: „În marginea/ Fără de margine/ Acolo unde/ Numai ochiul închis/ Îl poate vedea,/ Imobil arde focul/ Cel invincibil// Singura mișcare/ Sunt marile păsări/ Născute din alb orbitor/ Și din multă grație.../ Extaz înflorit/ Din supremă lumină” (Soarele). Ca la Lucian Blaga, văzduhul se populează de păsări și de zboruri diafane, de îngeri care palpită în eter, de luceferi hieratici, sub un cer tainic, scăldat de iubire
OANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288499_a_289828]
-
Steaua”, „Folclor literar”, „Secolul 20”, „Vatra”, „Viața românească”, „Ateneu” ș.a. Volumul de debut, Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, îi apare în 1980. A semnat și cu pseudonimul Andrei Ieremia. Grădina de dincolo reunește două eseuri de antropologie culturală: Harap Alb - un comentariu mitologic bazat pe lucrări ale lui Mircea Eliade, J. G. Frazer și V.I. Propp, care propune o nouă lectură a basmului ca alegorie a unor rituri inițiatice - și Zoosophia - un „dicționar-eseu” în care examinează câteva dintre animalele fabuloase
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
reflexiv, un contemplativ, care mimează afectele poeților romantici. Mai conform firii sale poate fi socotit un Apolog, unde predică o existență cumpătată, sub semnul rațiunii. În volumul selectiv Păcatele tinerețelor (1857), trei secțiuni (Amintiri de junețe, Fragmente istorice, Negru pe alb - Scrisori la un prieten) sunt ocupate de scrieri în proză, capitolul de poezie intitulându-se, cu autoironie, Neghină și pălămidă. Lipsit de facultatea invenției, N. fie recurge la anecdotică, fie se bizuie pe propriile suveniruri. În Zoe, nuvelă melodramatică, dincolo de
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
laș. De-a lungul vremii nuvela a înrâurit scriitori ca Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Scurtescu, Samson Bodnărescu, Iuliu I. Roșca, pe Mihai Eminescu însuși, pe A. I. Odobescu și B.P. Hasdeu, G. M. Zamfirescu și, poate, pe Liviu Rebreanu. Cu Negru pe alb - Scrisori la un prieten, N. inaugurează un gen nou în literatura română, genul epistolar. Un mozaic de aspecte se configurează aici, de la cele lingvistice (Critică) până la cele de natură istorico-socială (Ochire retrospectivă). Moralist de esență clasică, prozatorul se exersează în
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
o școală de farmacie (1963) și funcționează ca asistentă de farmacie, iar ulterior ca tehnician chimist. Din 1970 până în 1973 este redactor la revista „Argeș”. În 1970, în suplimentul revistei „Argeș”, coordonat de Gheorghe Tomozei, îi apare ciclul Lunecând în alb și tot atunci se produce debutul editorial, cu volumul Lumea care nu moare. Voce lirică individualizată dintru început prin sobrietate, N. nu se lasă sedusă de retorica efuziunilor și nici de metaforismul pletoric propriu, de regulă, debutanților. Este o senzorială
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
București, l970; Sfere muzicale, București, l973; Ora clopot, București, l974; Colinele somnului, București, l976; Cămășile vieții, București, l980; Exerciții de civilizație, București, l981; Despre Astralia, București, l983; Spectacol imaginar, București, l985; Poeme, București, l987. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Lunecând în alb”, ARG, l970, 6; Felea, Aspecte, II, 150-157; Romul Munteanu, „Exerciții de civilizație, RL, l982, 2; Costin Tuchilă, „Spectacol imaginar”, LCF, 1986, 10; Grigurcu, Existența, 250-258; Ulici, Lit. rom., I, 291-293; Romul Munteanu, Otilia Nicolescu, LCF, 1997, 39; Dicț. scriit. rom
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
Dominantă într-o primă etapă este comunicarea într-un orizont epopeic, dar și cerebral încifrată - tiparul de adâncime e în barbiana Riga Crypto și lapona Enigel, afină fiind și „ceremonia” hibernală regizată de Gabriela Melinescu - a unei treceri inițiatice: „dezghețul” albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
dacă se încălzește un corp negru, de pildă o bară de fier, acesta emite lumină și căldura. Radiația lui este la început invizibilă sau infraroșie; după aceea devine vizibilă, încingându-se până la roșu. În cele din urmă se încinge până la alb, ceea ce înseamnă că emite toate culorile spectrului. Radiația spectrala, care depinde doar de temperatură la care este încălzit corpul și nu de materialul din care este făcut acesta, nu putea fi prezisa de fizica clasică. Kirchhoff a recunoscut că „descopeirea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
Figuri literare” (sunt portretizați Haralamb G. Lecca, D. Nanu, A. Steuerman-Rodion, G.Tutoveanu), „Note de călătorie”, unde scrie Radu D. Rosetti, „Revista revistelor” și „Știri literare și artistice”. Sub titlul generic „Opere noi” se fac scurte comentarii despre Fecioara în alb de Ștefan Petică (versurile „sonore ca ... visul, albe ca ... muzica au farmec, dovedesc artă” și reprezintă „cea dintâi notă decadentă din literatura română”), Cartea de aur de Al. Macedonski („singura operă de reală valoare literară apărută în vremile din urmă
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
sale în proză. La deplina maturitate, „bardul de la Mircești” încununează nu doar propria sa operă, ci întreaga poezie românească a naturii cu ciclul Pasteluri. Proza și dramaturgia din perioada pașoptistă - 22 din cele 30 de „scrisori” cuprinse în Negru pe alb de C. Negruzzi, majoritatea scrierilor în proză și a pieselor de teatru ale lui Alecsandri, romanele lui D. Bolintineanu, începuturile de roman lăsate de Mihail Kogălniceanu și Ion Ghica - reflectă situații din lumea românească, infirmități sociale, moravuri, datini etc. Multe
PASOPTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
întâlnească mai des prieteni decât unul mai sărac din acest punct de vedere. Figura SEQ Figura \* ARABIC 1. Ponderea populației care petrece timp cu prietenii cel puțin o dată pe săptămână, în țările europene Sursa: EVS-WVS 1999-2001. Pentru țările colorate în alb nu am dispus de date. În general, în Europa, locuitorii din țările sudice și din cele mai dezvoltate tind să își întâlnească mai des prietenii (figura 1). România face parte din rândul țărilor în care oamenii se întâlnesc rar în afara
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]