9,447 matches
-
cu trecutul Și lacrima-mi cade în bălți Și strada se transformă-n balaur cu cinci vieți. Nu mai suport pe nimeni și nimic Deși mă cufund în amar. Stau singură pe-un trotuar Fiind un simplu trecător prin propriul amar. Știu că am ajuns să fiu neobservată Într-o secundă de vis spulberată. Și mă întorc și te blestem În propriul meu stil... Te chem. Dan Cristina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Ibănești-Pădure - Mureș profesor coordonator Someșan Mariana Primăvară
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu fiece renaștere a sa. În fiecare an toamna lasă mantie arămie peste lacrimile moi ale verii, o lacrimă ce curge peste noi. Totuși, asemeni oamenilor, asemeni visului lor zadarnic, nici lacrimile par să nu existe cu adevărat. Sunt, toate, amare poțiuni sorbite fără voie în fiecare toamnă... Lumină și întuneric - pagină a acestei lumi. Un joc al vieții, un joc al nimănui. Târzie toamnă-i viața mea în ceas târziu de copil. Melodie a vieții Din Do pornește toată amintirea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
curge-un sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar real și viu Pe care luna-l clădește seară de seară, Pe raiul albastru și-ntunecat de vară, Îngrozită amintindu-ne de lupta amară, Printre războinicii cruzi, și zeii coboară. O, suflet... Suflet căzut, uitat, confuz și singur Ce te ascunzi după un chip tăcut, O, tu, biet suflet gol, melodic vergur, În ce, oare, tu te-ai prefăcut? Răspunde-mi, o, tu, suflet
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Zâmbește căci nu-i așa de greu, Zâmbește căci te vei simți bine Zâmbește, zâmbește tot mereu Și nu uita: încrede-te-n tine! Teamă În dimineața asta m-am trezit Dintr-un coșmar ce m-a bântuit De-atâta amar de vreme Și care mă urmărește alene. A fost doar o singură teamă Pe care încerc să n-o iau în seamă, Dar un gând mă sperie Și adevărat sper să nu fie. Însă teama aste mă urmărește, Eu o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încet cad Din cer coborând, Spre noi parcă râzând. Sunt semnul primăverii În miezul serii Sunt un semn la bucuriei Și totodată al armoniei. Aș vrea să nu mai plece De parcă s-ar întrece Cu timpul fugar Și atât de amar. Primăvara Vine de departe-n sus, După iarna ce s-a dus, Așternută pe coline, Văzută și de străine. Cerul e albastru tot, Ca o petală de miozot, Soarele-i strălucitor, Sus, pe înaltu-amețitor. Flori multe și viorii Adormite pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ghicit suferința și, în fiecare zi, îi reînnoiau veșmântul. Într-o după amiază, însă, nu au mai găsit din omul de zăpadă, decât o băltoacă în care pluteau o pălărie mare, neagră și un fular multicolor. Copiii au vărsat lacrimi amare pentru prietenul lor, dar primăvara nu a luat în seamă tristețea lor și și a cerut dreptul la viață. Copiii vor trebui să aștepte o altă iarnă, în care, poate, omul lor de zăpadă va reveni. Burcă Roxana, clasa a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la alegeri. Vom fi un întreg de fericire, tristețe, zâmbete, lacrimi, lupte, eșecuri, victorii. Vom fi ceea ce gândim, ceea ce alegem să auzim, ceea ce simțim, ceea ce vorbim. Vom fi ceea ce acceptăm de la viață. Soare sau furtuni, alb sau negru, dulce sau amar. Dar... Dincolo de peroane se deschid visele... Trebuie să le privim, să le acceptăm, indiferent cine suntem! Dumitrescu Alina-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.24 Timișoara Timiș profesor coordonator Sîrbu Simona Jocul copilului, fără copil O lume moartă, încremenită
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
se va ofili, atunci dragostea mea pentru tine va dispărea!”. După câteva momente apăsătoare mi-a șoptit „Rosema-rie, vrei să fii soția mea?” Au fost cele mai frumoase momente din viața mea, dar, odată cu aceste amintiri dulci, vine un gust amar, îmi amintesc cea mai urâtă zi, ziua în care am devenit vampir. Făceam parte din familia Dragomir, una dintre cele mai puternice familii de vrăjitori. Bunica m-a învățat multe, chiar am fost în stare să aprind o lumânare fără
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
am hrănit bine, cu sângele de la spital. De fiecare dată când vroiam să mai uit de criminal și de ceea vroiam să fac, fața fără expresie a lui Sami, verișoara lui Alex, îmi apărea în fața ochilor și odată cu ea amintirile amare, care mă dureau, pe care le regret, reveneau, mă consumau. A venit „ziua cea mare”. M-am îmbrăcat cu rochița mea preferată, o rochiță albă din mătase care îmi venea mănușă. Părul l-am lăsat desfăcut. Țepușa am pus-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
există pereche în lume. Ea rămase văduvă cu mult timp în urmă, când cel mic nu era înțărcat și toate greutățile fură pe capul dânsei. Tu fii mamă, tu fii tată și apoi, de nu-i mai putea, vai și amar a fi de tine și lumea te-a povesti pe la toate colțurile din ulițe și pe la toate cotloanele caselor. Nu i-a fost ușor și greu a tras, dar Dumnezeu a ținut cu ea și iacată feciorii îi sunt mari
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
erau, dreși cu sosuri și prăjiți bine la cuptor. Vai de mine! zise capra râzând flegmatic. N-am știut că ți-s așa de dragi! Iaca eu trebuie să mă duc sămi termin cumpărăturile, n-am timp de dulcegăriile tale amare. Lasă-mă-n durerea mea și nu mă mai acri la suflet. Bine, cumătră! Dumnezeu ți-ajute! zise vicleanul lup și se îndreptă numaidecât înspre casa caprei. știa că e vrea să se întoarcă iezii de la școală, iar capra mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-și pune în valoare calitățile: atât cele tehnice, cât și cele estetice. Dantura copilului a fost atacată de tartru, carii și placa dentară. Cum credeți că au aflat periuțele de cei trei monștri care în ultima perioadă îi făcuse viața amară stăpânului? Într-o zi, a apărut la baie Zâna Măseluță care a început să le povestească trei zile și trei nopți despre monștrii care-l chinuiau pe cel mic. Trebuia să pună la cale un plan prin care să-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dragostea tatălui său. Lea a plâns și ea ca să-i fie alături, dar a plâns și de ușurare și de fericire că soarta se dovedea așa bună. Știa că și mama ei plânsese în noaptea nunții, dar acelea fusesră lacrimi amare, pentru că Laban se dovedise un bădăran încă de la început. Lea l-a sărutat pe soțul ei. El a sărutat-o pe ea. S-au îmbrățișat o dată și încă o dată. Și chiar în acea primă noapte, când Lea era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tăcerile și a așteptat. Până când Rahela s-a întors înspre ea și a sărutat-o. Apoi s-a lipit de femeia aceea micuță și parcă s-a încălzit de la căldura trupului ei. - Iar lacrimile care îi curgeau nu erau nici amare, nici sărate, povestea Bilha, ci dulci ca apa de ploaie. Bilha știa foarte bine că deși îi făcuse acea propunere Rahelei din dragoste față de ea, era în același timp o propunere care îi îndeplinea ei însăși o dorință. Înțelegea dorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a plecat să-l caute pe Iacob. I-a spus soțului ei că numele băiatului va fi Dan, care însemna „judecată”. Femeii care îl purtase, numele Dan i se părea dulce, dar celei în numele căreia fusese născut i se părea amar. Imaginea Bilhei cu copilul în brațe, zi după zi, a zdruncinat-o iar pe Rahela. Ea era doar mătușa, cea neroditoare, cea lăsată la o parte. Dar acum nu mai blestema cerul și nici nu le mai împovăra pe surorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar, spre deosebire de celelalte, aceasta purta un văl care o acoperea cu totul, lăsându-i doar ochii descoperiți. De-abia când s-a apropiat, mi-am dat seama că bunicul era orb și că avea ochii strâns închiși, într-o expresie amară, care-i făcea toată fața să arate supărată. Era delicat și slab și ar fi părut fragil, dacă n-ar fi fost părul, bogat și negru ca al unui om tânăr. Bunica urmărea cum femeia îl ajuta pe Isaac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici un folos. Lea era furioasă. - Cheam-o pe nevasta ta, pe sora mea, a zis ea. Rahela a dus-o acolo. Rahela e cea care are ochi pentru oraș, nu eu, bărbate. Întreab-o pe nevasta ta. Vorbele mamei mele aveau gustul amar al fierii. Mă întreb dacă s-a gândit vreun pic la mine atunci. O fi chinuit-o întrebarea dacă am consimțit sau am țipat, o fi tânjit să afle dacă plângeam sau înfloream? Dar din vorbele ei nu răzbătea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-a întins mâinile să-și dea seama cine se apropie. Mi-am pus mâinile într-ale ei, și ele erau mici și reci. - Werenro, am zis. Sunetul accentului meu a trezit-o. - Canaan, a zis ea, cu o șoaptă amară. Acela a fost numele meu de suferință. - Eram copil, am zis. Tu ai fost mesagera Rebecăi, bunica mea. Ne-ai spus o poveste pe care n-am uitat-o niciodată. Dar ai fost ucisă, Werenro. Eram acolo cu Bunica când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de aur care a lucrat mai de mult pentru femeile din Teba. Stăpânul meu depinde de mine în toate, așa că m-a rugat să rezolv și asta, a zis Re-mose, și gura i se făcea tot mai mică și mai amară cu fiecare mențiune a numelui stăpânului său. Imaginează-ți cât am fost de surprins când mi-am dat seama că cea pe care o căuta era mama mea. A fost dintr-odată foarte impresionat de ascendența mea când a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-miu o să-l facă praf, n-am vrut să-mi deschid gura, simțeam că-mi vâjâie urechile, dar până la urmă carameaua îmi ajunsese cumva pe limbă, muncitorul mi-o vârâse în gură cu două degete, degetele lui aveau un gust amar de tutun, de mi s-a întors stomacul pe dos, am vrut s-o scuip, însă mi-au închis gura cu forța, ținându-mă iarăși de nas, nici n-am simțit gustul caramelei, am simțit numai cum mi se topește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
n-am simțit gustul caramelei, am simțit numai cum mi se topește printre dinți, cu tot cu hârtie, apoi mi-au dat drumul, am căzut pe jos, am vrut să scuip din nou, dar nu mai aveam nimic în gură, doar gustul amar de tutun, mi s-a strâns gâtlejul dar nici de-al dracu’ n-am vrut să plâng, am strigat la ei, că pentru asta o să vă omoare taică-miu în bătaie, dar muncitorii rânjeau în continuare, apoi ăla cărui ălălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o șansă să scape basma curată, pentru c-a fost suficient de isteț ca să-și dea seama că dacă Vasököl află singur din vina cui trebuia să-și împingă motocicleta până sus, pe deal, unde locuiește, atunci e vai și-amar de viața ăluia, și atunci mi-am adus aminte de Feri, de cât de palid se făcuse în clasă, și-n timp ce tot vorbea, Vasököl îmi ținea sub nas ventilul, și pentru că dădea din mână, vedeam bila cum joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
m-a salutat, și atunci l-am salutat și eu, până la fund, mi-a zis bunicul, dând pe gât tot vinul din pahar, am dus și eu paharul la gură și am început să beau, am crezut c-o să fie amar și-o să-mi ardă gâtlejul, dar nu m-a ars, era doar foarte acru și avea gust de carne de vită, și nici amar nu era, așa c-am putut să-l beau, iar când mi-am pus paharul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dus și eu paharul la gură și am început să beau, am crezut c-o să fie amar și-o să-mi ardă gâtlejul, dar nu m-a ars, era doar foarte acru și avea gust de carne de vită, și nici amar nu era, așa c-am putut să-l beau, iar când mi-am pus paharul jos, nu mai rămăsese în el nici un strop de vin, atunci bunicul mi-a zâmbit și mi-a zis că acum e bine, de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit că trebuia să luăm și o ploscă cu apă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]