9,933 matches
-
pretențioși de la Chișinău. Știința filologică rusească, după cât se vede, tinde să statornicească adevărul, spunându-și cuvântul prin reprezentanții ei atunci când s-a vorbit despre traducerea în limba moldovenească a lui Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă. Joi 17 dechembrie. Asară, la Ambasada R.P.R., masă. Participanți, pe lângă personalul Ambasadei, Boris Polevoi, Apletin, Surcov, Novicov, Geo Bogza, Vraca. Astăzi, cătră amiază, a venit la mine Constantinovschi, traducătorul Nadei Florilor. Mi-a vorbit de pretențiile traducătorilor în situația de azi a penuriei de buni cunoscători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după cât se vede, tinde să statornicească adevărul, spunându-și cuvântul prin reprezentanții ei atunci când s-a vorbit despre traducerea în limba moldovenească a lui Mitrea Cocor și Nicoară Potcoavă. Joi 17 dechembrie. Asară, la Ambasada R.P.R., masă. Participanți, pe lângă personalul Ambasadei, Boris Polevoi, Apletin, Surcov, Novicov, Geo Bogza, Vraca. Astăzi, cătră amiază, a venit la mine Constantinovschi, traducătorul Nadei Florilor. Mi-a vorbit de pretențiile traducătorilor în situația de azi a penuriei de buni cunoscători ai limbii și literaturii noastre și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mea pentru ei. Adresez, încă o dată, calde mulțumiri, colegilor și bunilor prieteni domnului ambasador Ion Brad și profesor universitar Gheorghe Doca pentru sfaturile lor benefice. Revenirea definitivă la București după o misiune permanentă de șapte ani și zece luni la ambasada noastră din Uniunea Sovietică era un eveniment așteptat de toată familia, divizată, la data respectivă, între Moscova și Craiova. În capitala rusă, eram noi, Nicoleta, Silvia și cu mine, Silvia fiind elevă în clasa a VI-a, la o școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Cătălin erau în clasa a II-a. Din punct de vedere profesional, acumulasem o experiență durabilă și extrem de variată, ceea ce îmi conferea un statut de diplomat apt, credeam eu, pentru orice misiune în centrala M.A.E. sau la orice ambasadă. Pentru mine, întoarcerea în țară era un prilej de bucurie și de satisfacție, împlinisem cu rezultate remarcabile multiplele implicări personale în cele mai variate domenii de colaborare româno-sovietice, care depășeau cu foarte mult statutul inițial pentru care fusesem trimis de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
trimis de conducerea M.A.E., adică acela de diplomat specializat în problematicele securității europene, ale dezarmării și dezangajării militare, dar folosit de șeful misiunii drept un fel de "joker", bun, adică util, în orice alt domeniu de specialitate din ambasadă. La numai trei luni de la sosirea la post, am fost notificat drept: "consilier științific" provizoriu, până la sosirea unui diplomat de specialitate, dar cum nu a fost trimis nimeni, provizoratul a durat peste cinci ani, perioadă în care am reușit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cotidiene al M.A.E., ceea ce presupunea doar un efort minim față de cerințele multiple și foarte variate ale celei mai numeroase misiuni cum era aceea de la Moscova, din partea unui diplomat familiarizat cu problemele românilor din străinătate, unde aproape zilnic prin ambasadă erau prezente personalități române, care necesitau sprijin pentru împlinirea mandatului cu care veniseră din țară. Când mi s-a comunicat că am fost repartizat la Direcția de Protocol, am fost dezamăgit, întrucât mi se părea că, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în ceea ce privește tendințele din politica internă a Bucureștiului, mai ales în sferele de decizie și măsura în care ele s-ar putea reflecta în activitatea de protocol. Nu puteam să nu-mi amintesc și să judec echidistant misiunea ingrată primită de ambasadă prin 1982, aceea de a publica în limba rusă un volum din "opera științifică a academicienei Elena Ceaușescu", misiune ce intra în sarcina consilierului științific. Spre norocul meu, cedasem de aproape doi ani sectorul respectiv, fusesem deci scutit de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
C.C. al P.C.R.. Acceptul părții sovietice pentru publicare se dăduse numai după decesul lui L. I. Brejnev. Știam toate zvonurile despre acapararea puterii în mâinile soției președintelui, dar ea nu venea la Moscova, cu Nicolae Ceaușescu. Prezența ei în spațiul ambasadei era doar exprimată în teama delegațiilor de orice nivel, care o evocau destul de frecvent, prin: "tovarășa a spus..., tovarășa a indicat..." 1. Activitate de protocol și nu numai Direcția Protocol a M.A.E. era una dintre cele mai agitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
destul de frecvent, prin: "tovarășa a spus..., tovarășa a indicat..." 1. Activitate de protocol și nu numai Direcția Protocol a M.A.E. era una dintre cele mai agitate, având zilnic multe activități cu o paletă largă: audiențe ale diplomaților fiecărei ambasade la conducerea M.A.E., primiri și plecări de delegații oficiale, sprijinirea tuturor ambasadelor din București la organizarea marcării în România a manifestărilor prilejuite de sărbătorile lor naționale sau de prezența unor delegații oficiale etc. Direcția era împărțită în două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu numai Direcția Protocol a M.A.E. era una dintre cele mai agitate, având zilnic multe activități cu o paletă largă: audiențe ale diplomaților fiecărei ambasade la conducerea M.A.E., primiri și plecări de delegații oficiale, sprijinirea tuturor ambasadelor din București la organizarea marcării în România a manifestărilor prilejuite de sărbătorile lor naționale sau de prezența unor delegații oficiale etc. Direcția era împărțită în două sectoare: Ceremonial diplomatic, unde lucrau numai diplomați experimentați, buni vorbitori de limbi străine și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
împărțită în două sectoare: Ceremonial diplomatic, unde lucrau numai diplomați experimentați, buni vorbitori de limbi străine și Imunități și Privilegii, unde majoritatea diplomaților erau juriști cu experiență. Ei erau persoanele care avizau scutirile de taxe ale unor bunuri importate de ambasade sau de către diplomați, pentru consumul sau uzul personal. Direcția trebuia să fie condusă de un director și un director adjunct. La încadrarea mea în această activitate, protocolul nu avea director. Acesta era așteptat, conform bârfei de pe culoarele ministerului, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
adjunct erau antrenați, la nevoie, cei trei prim-secretari din cadrul direcției, dar fără să fie retribuiți pentru responsabilitățile suplimentare, asumate de câte ori era necesar. Am fost încadrat la sectorul ceremonial și am primit referentura cea mai dificilă, adică relațiile cu toate ambasadele statelor socialiste. Era referentura cea mai puțin râvnită, întrucât frecvența anuală a schimburilor de vizite ale României cu cele nouă state socialiste europene reprezenta aproape 50% din totalul relațiilor externe ale R. S. România. Întâlnirile bi și multilaterale ale oficialităților
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de la București cu oficialitățile din toate celelalte state socialiste erau extrem de numeroase. Argumentul care mi s-a prezentat de către director spre a mă convinge, deși eu nu am comentat în nici un fel oferta a fost: Tovarășe Sbârnă, ai sosit de la ambasada noastră de la Moscova și, probabil, ești cel mai bun cunoscător al limbii ruse. Eu cred că aici este cel mai oportun loc de muncă pentru tine și că ești cel mai util diplomat pentru direcția noastră. Tovarășe director, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu începere de la 1 iulie, când toți copiii noștri erau în vacanță, când DAF-ul nostru îmi aparținea încă întrucât aveam două luni de la intrarea în țară drept de folosință a autoturismului cumpărat la Moscova de la un coleg, diplomat la ambasada R.F.G., cu ruble. Plătisem colegului neamț salariul meu pe cinci luni, ceea ce mă determinase să exprim în fața vânzătorului opinia că mi se pare anormal de puțin să cumpăr un autoturism atât de bun cu o sumă atât de mică. Georg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pe pielea noastră după ce familia se reunise, adică din 1984. Aici, din nou, am avut o șansă pe care parțial, pentru copii în special, o soluționam în cadrul unor controale ale direcției de protocol la magazinele alimentare speciale, create pentru aprovizionarea ambasadelor și diplomaților străini din București. Trebuie să recunosc că acest aspect a fost determinant în decizia mea de a rămâne aproape cinci ani la această direcție din M.A.E. * În plan profesional, am reluat disciplina completării zilnice a agendei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
fapt eram antrenat în aproape toate activitățile direcției și că echipa ceremonialului diplomatic participa, la nevoie, cu tot personalul, când era vorba de delegații numeroase sau de participare la cel mai înalt nivel, ori chiar de recepții mai pretențioase, la ambasadele mai mari, cu prezență mai numeroasă din partea oficialilor români. Precizarea în agendă a unor obligații privind vizitarea vilei Lac-2, care urma să fie pentru câteva zile reședința președintelui Voltei Superioare, și în aceeași săptămână organizarea și participarea la un dejun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
statului respectiv un salut sau un mesaj. Pentru acest scurt dialog, Juan Carlos putea să comunice în câteva limbi străine, pe care le vorbește fluent: franceză, engleză. La rândul lor, ambasadorii aveau libertatea să ia cu ei un translator de la ambasada lor. În această situație fusese ambasadorul U.R.S.S., care avea cu el un translator de limbă spaniolă. Nu în aceeași situație au fost ambasadorul R.D.G., care a apreciat ca era imposibil ca Juan Carlos să nu știe limba germană. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
matur, mai responsabil, mai apropiat de tânăra generație. A doua era întâlnirea cu foștii colegi de la Liceul "Andrei Șaguna", după 30 de ani de la absolvire. Aici aveam să relatez, alături de ceilalți, despre avatarurile personale, despre anii de activitate intensă la Ambasada României din Moscova, despre satisfacția de a da replici ferme unor diplomați ruși, când aceștia continuau să uite multe adevăruri, denaturând în folosul lor și în dezavantajul nostru anumite momente istorice. Îmi aduc aminte reacțiile favorabile, nemascate ale colegilor mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
își facă timp de doi ani consecutiv concediul de odihnă. El nu poate pleca de la post întrucât, după cum știi, tovarășa ambasador este fiica lui Chivu Stoica. A trimis o telegramă tovarășului ministru prin care cere detașarea pentru trei luni la ambasada din Helsinki a unui diplomat experimentat. M-a chemat ministrul și mi-a cerut o propunere, pe loc. Te-am propus pe tine, spunându-i că ai avantajul de a cunoaște orașul, pe finlandezi, pe ruși și toată problematica C.S.C.E.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
într-o urgentă, scurtă pregătire cu toate problemele curente ale relațiilor româno-finlandeze, după ce se semnase și se aprobase nota de serviciu internă care îmi regla detașarea pentru 90 de zile din Centrala M.A.E., de la Direcția de Protocol la Ambasada României din Finlanda. Această pregătire, am convenit cu directorul Romulus Neagu, să dureze aproape o săptămână, timp în care se întocmeau toate actele necesare călătoriei, inclusiv locurile la avioanele pe ruta București-Copenhaga-Helsinki. După zece zile, eram gata de plecare. Aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu colegul meu de protocol, care îmi comunică informația că peste câteva minute urma să sosească ambasadoarea României în Danemarca și plecă imediat s-o întâmpine. A fost surprinsă când i-am spus că eram trimis de conducerea ministerului la ambasada noastră din Finlanda, în calitate de prim colaborator al ambasadoarei, pentru o perioadă de trei luni, cât dura concediul pe doi ani a colegului nostru, consilierul Constantin Drăgușanu. Cum avionul TAROM avea numai o singură clasă, doamna ambasador și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de experiența mea diplomatică, la început punându-mi multiple întrebări despre consultările de la Dipoli, despre rolul statelor nordice, mai ales al Danemarcei, în acel context. Apoi, m-a îndemnat să relatez despre experiența celor aproape opt ani de activitate la ambasada noastră din U.R.S.S. și mi-a pus numeroase întrebări despre Olimpiada de la Moscova, care, în 1987, era încă relativ proaspătă în memoria multor cetățeni din România. Pe măsură ce ne apropiam de Copenhaga, doamna ambasador m-a întrebat cât timp am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
să mă bucur de imagini de o rară frumusețe, care mi-au adus în minte zborurile pe aceeași rută în anii 1972-1973. Aterizarea pe aeroportul din Helsinki s-a produs în timpul unui amurg prelungit. Eram așteptat de singurul coleg din ambasadă care coordona relațiile economice ale României cu Finlanda. El era de la Ministerul Comerțului și în seara respectivă funcționa și pe post de șofer. Fusesem informat de la minister că nici el nu știa limba finlandeză. Nu mi-am închipuit că reducerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Ministerul Comerțului și în seara respectivă funcționa și pe post de șofer. Fusesem informat de la minister că nici el nu știa limba finlandeză. Nu mi-am închipuit că reducerile de personal diplomatic, pe care le simțisem cu suficientă brutalitate la ambasada din Moscova, aici erau cu mult mai dureroase. Colegul îmi relată că în ambasadă locuiau ambasadoarea singură, familia lui și cifrorul tot singur, că eu urma să locuiesc în apartamentul colegului de la M.A.E. care plecase în dimineața zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de la minister că nici el nu știa limba finlandeză. Nu mi-am închipuit că reducerile de personal diplomatic, pe care le simțisem cu suficientă brutalitate la ambasada din Moscova, aici erau cu mult mai dureroase. Colegul îmi relată că în ambasadă locuiau ambasadoarea singură, familia lui și cifrorul tot singur, că eu urma să locuiesc în apartamentul colegului de la M.A.E. care plecase în dimineața zilei respective. El avea cheile de la apartamentul respectiv, dar primise instrucțiuni de la șefa misiunii să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]