14,847 matches
-
patru scrisori trimise de Sergiu și trei răspunsuri din partea lui Sever. în ultima, Sergiu, după ce citează diverse pasaje din epistolele lui Sever, declară că aderă la poziția sa, care corespunde tradiției Părinților Bisericii. Tot în traducere siriacă s-a păstrat amplul dosar al controversei dintre Sever și Iulian de Halicarnassus. Aceasta a început în anii în care amîndoi erau exilați în Egipt, lîngă Alexandria, ca urmare a politicii filocalcedoniene a lui Iustin. încă de la Constantinopol, unde în jurul anului 510 episcopul de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pierdut, cu excepția cîtorva fragmente (una singură ar putea fi completă). Despre scrierile lui ne informează Fotie, care cunoștea o culegere în trei volume, dar descrie numai două din ele (Biblioteca, cod. 228-229). Codexul 228 conținea numeroase scrisori; Fotie face un amplu rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa, din gruparea acefalilor, în care Efrem aborda, între altele, problema Trisaghion-ului (prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia, Petru Fulon, adăugase formulei „Sfînt, sfînt, sfînt” din liturghie completarea „care a fost răstignit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unor termeni tehnici folosiți în controversa cristologică. Un codex de la Veneția conține douăsprezece anateme îndreptate contra lui Nestorie și a lui Eutihie, despre care e greu de spus dacă alcătuiesc un text autonom sau o parte dintr-o scriere mai amplă. în fine, fragmente din cîteva predici (despre Evr. 4,15, despre Cain, despre mărgăritar) sînt, în parte probabil, în parte cu certitudine, false. După cum am spus, Efrem e unul din reprezentanții cei mai tipici ai neocalcedonismului, fapt dovedit chiar de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
occidentali, și a cerut convocarea unui conciliu. în 551, Iustinian a promulgat un alt edict, intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole, în care, după expunerea doctrinei trinitare opuse lui Arie și Sabellius, urma un paragraf mult mai amplu, consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o natură și din cealaltă” (synthetos ex hekateras physeôs), argumentată cu pasaje din Sfinții Părinți, în special din Chiril, și erau condamnate pozițiile lui Nestorie și Eutihie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
-o, a circumscris-o și, ca urmare, a îndepărtat-o și de cei vinovați: „Moartea a murit pentru că a gustat din carnea Celui care era fără păcat” (ibidem, PG 86, p. 1332). Nu avem spațiu aici pentru o expunere mai amplă a teologiei lui Leonțiu, care rămîne, de altfel, un autor judecat în multe feluri. Dacă unii (V. Grumel) au subliniat importanța contribuției sale la precizarea noțiunilor de natură și ipostas, în special celui de-al doilea (care desemnează existența autonomă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
existente în Evanghelia după Ioan (mai cu seamă în omilia 8). Bibliografie. Ediție critică plus studiu introductiv: C. Datema, P. Allen, Leontii presbyteri Constantinopolitani Homiliae (CChr.SG 17), Brepols, Turnhout, University Press, Leuven, 1987. Cele două omilii pascale, cu un amplu studiu introductiv, sînt editate de M. Aubineau, Hésichyus de Jérusalem, Homélies paschales (cinq homélies inédites) (SChr 187), Cerf, Paris, 1972. Cf., de asemenea, M. Sachot, L’homélie pseudo-chrysostomienne sur la Transfiguration CPG 4724, BHG 1975. Contextes liturgiques, restitution à Léonce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al treizeci și treilea an de viață călugărească și în al douăzecilea de episcopat - așadar în 419, în timp ce nașterea sa trebuie plasată în 363-364. La conciliul de la Efes din 431 apare un alt episcop de Aspuna; evident, Palladius murise. în ampla introducere dedicată lui Lausus, Palladius declară că a scris Istoria Lausiacă pentru ca destinatarul acesteia, prin intermediul evocărilor, binefăcătoare pentru suflet, ale vieții duse de bărbați și femei în pustie, să poată să se elibereze de patimi, să înainteze pe calea pioșeniei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de renunțare la propriile dorințe; era, într-un fel, un model de viață spirituală conform cu cel propovăduit de învățăturile lui Dorotei. Bibliografie. L. Regnault, J. de Préville, Dorothée de Gaza. Oeuvres spirituelles (SChr 92), Cerf, Paris, 1963 (text, traducere, introducere amplă); trad. it. M. Paparozzi, Doroteo di Gaza. Insegnamenti spirituali, Città Nuova, Roma, 1979. d) Zosima Prieten al lui Dorotei, menționat de acesta de mai multe ori, Zosima s-a născut la Sinde, pe coasta, Feniciei și a fost călugăr la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
atribuită de cei mai mulți cercetători acestuia din urmă sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sînt abordate teme precum raportul lui Dumnezeu cu lumea, cunoașterea angelică și vederea lui Dumnezeu. Bibliografie. Ediție critică a textelor, cu o amplă introducere și trad. fr. de É. des Places, Diadoque de Photicé. Oeuvres spirituelles (SChr 5 ter), Cerf, Paris, 1966. Pentru raportul cu Simion și cu messalianismul, fundamental e H. Dörries, „Diadochus und Symeon. Das Verhältnis der Kephalaia gnôstika zum Messalianismus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rînd Melania cea Bătrînă, Rufin, Ieronim), sau sînt amintite în trecere (de exemplu, Paulinus de Nola sau Augustin). Numeroase și importante, deși risipite, sînt amănuntele referitoare la liturghie, cărora textul le acordă multă atenție. Bibliografie. Editarea textului grec, trad. fr., amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amplă introducere de D. Gorce, Vie de sainte Mélanie (SChr 90), Cerf, Paris, 1962, care reia textul publicat de M. Rampolla, Santa Melania Giuniore, senatrice romana, Tipografia Vaticana, Roma, 1905 (care conține și textul latin, o introducere și un comentariu amplu). b) Calinic Ipatie din Rufiniane, vlăstar al unei vestite familii din Frigia, a fugit de tînăr în Tracia, apoi, după reconcilierea cu tatăl său la Constantinopol, s-a stabilit prin 400 într-o mănăstire abandonată de călugării egipteni care o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
gura cu un balsam; aceasta i-a permis, la trezire, să se apuce de treabă fără întîrziere și să scrie una după alta viețile celor doi sfinți părinți. Acestea sînt așadar primele după hagiografii compuse și sînt și cele mai ample; erau dedicate unora dintre cele mai importante figuri ale monahismului palestinian. Eftimie, născut în Armenia în 377, trăise începînd de la vîrsta de douăzeci și nouă de ani în Palestina, unde întemeiase numeroase mănăstiri, printre care și Marea Lavră, la sud-est
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
l’Aréopagite (Le Pseudo-), în DSp III, 1957, pp. 244-429 (important și pentru studiul extraordinarei influențe exercitate de corpus de-a lungul secolelor); S. Lilla, Introduzione allo studio dello Ps. Dionigi l’Areopagita, Aug. 22 (1982), pp. 533-577 (cu o amplă bibliografie). Dintre monografii, rămîne fundamentală R. Roques, L’univers dionysien, Cerf, Paris, 1954 (și reeditările). De asemenea, M. Schiavone, Neoplatonismo e cristianesimo nello Pseudo Dionigi (Pubblicazioni dell’Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano, 1963; E. von Ivanka
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nenumărații psalmi și numeroasele cîntări, scrise de frații întru credință încă de la începuturi, prin care preamăreau Cuvîntul lui Dumnezeu, pe Cristos, pe care îl considerau Dumnezeu”. Probabil însă că, în aceste cazuri, termenul „imn” trebuie înțeles într-o accepție mai amplă, în mod generic, ca un „cînt de laudă pentru Dumnezeu”, fără legătură cu o structură poetică regulată; cea mai mare parte a imnurilor primitive, care provin din cercuri gnostice, pare să fie constituită mai degrabă din proză ritmică decît din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în întregime, avînd în vedere obiceiul de atunci de a distruge sau de a nu difuza cărțile neortodoxe. Oricum, Fotie (și acesta e un lucru foarte important, care dovedește atenția pe care a acordat-o respectivei opere) a făcut un amplu rezumat al scrierii, oferindu-ne liniile ei esențiale. Alte elemente ale Istoriei bisericești se găsesc în textele cele mai disparate: de exemplu, în Patimile Sfîntului Artemie, care a fost martirizat în vremea lui Iulian Apostatul, scriere întocmită de un monah
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
să știe ce se întîmplase în sînul Bisericii după conciliul de la Calcedon, iar Zaharia relatează ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, precum și ceea ce putea găsi în documentele care îi erau accesibile. Narațiunea e amplă, interesantă, cu deosebire atunci cînd prezintă evenimentele din Egipt și Palestina, în timp ce partea consacrată celorlalte regiuni ale imperiului e plină de lacune și mai săracă. Perioada istorică de care se ocupă Zaharia e limitată: se întinde din 450 pînă în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Occidentului, în afară de istoria Bisericii, povestirea lui Evagrie rămîne oarecum dihotomică, oscilînd între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sînt mai omogene, iar conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, desigur, amplă, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant, deoarece idealul stilistic al autorului este Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie a remarcat și el acest lucru. în cărțile a doua și a treia, unde relatează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în prima parte, pentru că ar fi trebuit probabil să înceapă de la facerea lumii, și nici sfîrșitul nu e întreg, pentru că ar fi trebuit să aibă cu totul optsprezece cărți. Scrierea s-a păstrat într-o versiune redusă, în timp ce textul mai amplu poate fi reconstituit doar din fragmentele și din extrasele care apar la alți autori. în această reconstrucție a operei originale, cartea a optsprezecea se dovedește diferită de celelalte, deoarece stilul ei e diferit, iar monofizismul pare să fi lăsat locul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de 13 cîntări din Vechiul și Noul Testament, s-au păstrat într-un catenar care conține cîntări biblice. Scoliile lui Hesychius sînt interesante și pentru că reflectă tipicul liturghiei în Biserica din Ierusalim. A ajuns pînă la noi, tradus în latină, un amplu Comentariu la Levitic care pare să fi fost compus în anii 430-450, la Ierusalim sau în împrejurimile acestuia. Cum comentariul s-a păstrat în traducere latină, în text apar referiri frecvente la Vulgata latină a Bibliei, referiri ce trebuie considerate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de omilii consacrate respectivului text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată povestirii Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și cu un conținut mai bogat este Comentariul la Evanghelia după Ioan, alcătuit din scolii care s-au păstrat în Catenarii. Acesta se prezintă ca un comentariu aproape complet și pare să fie o solidă lucrare de exegeză. Ammonius a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Cîntarea Cîntărilor, descoperită de cardinalul Mai, asemănătoare ca formă cu cele precedente; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în cazul Catenarului despre Octateuh, Procopius ar fi alcătuit mai întîi un catenar mai amplu, iar apoi ar fi scris o versiune mai scurtă a acestuia. Totuși, acest comentariu e lung și conține multe citate din Grigorie de Nyssa, Chiril al Alexandriei, Origen, Nilus din Ancira și alții; - o Epitomă de exegeze alese privind Pildele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
comentariu propriu-zis, nu ca un catenar. Observațiile au forma unor note pe marginea diverselor fraze din textul sacru, după ce acestea au fost citate împreună cu întreaga pericopă; notele au caracter lingvistic sau se referă la conținut. Există însă și considerații mai ample, care uneori sînt dezvoltate și ajung pînă la dimensiunea unor scurte tratate dogmatico-polemice. Ecumenius este adeptul exegezei de tip origenian. Scriitorul nu menționează nici un comentariu la Apocalipsă anterior operei sale, cu toate că citează diverși exegeți și, dintre autorii pe care i-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
paginile în chestiune, precum C. Stere volumele din ciclul În preajma revoluției), Mihai Beniuc e un ilustrator tipic al fenomenului mai sus indicat. Dar înainte de-a purcede la analiza textului său, datînd cu aproximație din 1975, să ne oprim asupra amplei prefețe semnate de Ion Cristoiu, conspect, la rîndul său, al unui mod de "documentare" și al unei psihologii de recepție. Are dreptate Ion Cristoiu să considere că autorul Cîntecelor de pierzanie s-a autofalsificat, silindu-se a-și recomanda poezia
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
Erismann) demonstrează lipsa de armonie la această vârstă, între creșterea în lungime și grosime a trunchiului, relevând existența așa numitului “torace îngust”. Acestuia trebuie să i se dezvolte perimetrele și diametrele prin antrenarea și adaptarea aparatului respirator la ventilații pulmonare ample, folosind, în acest scop, cât mai frecvent alergările de durată în ritm uniform și tempo scăzut (particular fiecărui an de vârstă în discuție); d. Creșterea somatică este influențată atât de mediul social cât și de relieful geografic. Cercetarea atestă că
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
și nepot de domnitori fanarioți, el însuși prinț, cu învăluite tentații la domnie, întotdeauna înăbușite la timp, de unde calificativul, de mai multe ori repetat în postfață, de personalitate în strategiile politice. Gh. Macarie este deosebit de atent când stabilește ierarhia valorilor. Ampla sa prezentare, folosită ca postfață, Nicolae Suțu sau a doua față a unui fanariot întârziat, pune în circulație adevăruri cunoscute aproape numai de specialiști, reușește să stabilească relația dintre fapte și obiecte, vibrația emoțională a omului, atunci și unde te-
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]