11,066 matches
-
vreo bănuială. Da? I-am spus că are sprijinul meu și al tău. L-am rugat să reziste și să profite de ocazie pentru a se constitui într-un exemplu pentru tineretul țării. Acesta este momentul în care Mao se apleacă spre mine și își pune mâna pe umărul meu. Masând ușor, îmi șoptește: Mă simt binecuvântat că te am alături de mine. Ești foarte obosită? Nu vreau să te pun la muncă până mori. Ce-ai zice de-o vacanță? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
care se mișcă. Mulți ani trăiască! Zece mii de ani de viață lungă! Coborâm. Pe neașteptate, ca și cum ar fi prins de moment, Mao se oprește brusc și urcă înapoi pe poartă. Merge repede până în celaltă parte, în colțul din dreapta, și se apleacă peste bară. Scoțându-și șapca, lovește din brațe și strigă: Trăiască poporul meu! Sunt gata să mă cațăr pe un munte de cuțite pentru tovarășul președinte Mao, se jură tânărul Kuai Da-fu la o întrevedere pe care a aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
soarele dimineții savurându-și ceaiul de crizantemă, în timp ce Fang, noua secretară și amantă a lui Mao, îi dă acestuia raportul privitor la moartea lui Liu. Mao îl deschide, aprinzându-și o țigară. Își plimbă privirea peste rânduri. Doamna Mao se apleacă spre el și aruncă și ea o privire. Este scrisul de mână al premierului Zhou. Nouăzeci și patru de ore de interogatoriu neîntrerupt... Despărțit de familia sa... grav lovit și rănit... Infecția sa urinară s-a agravat... Febra a persistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
timpul, murmură ea, închizând cartea. Era în timp ce făceau dragoste. Mao stătea pe canapea, iar Shang-guan Yun-zhu era în poala lui. El se distra cu fotografii din filmele ei, rolurile pe care le jucase. Ești o perlă. Ea zâmbi și se aplecă. O crenguță de iasomie i se legănă de după urechi. El o apucă și începe să o dezbrace. Ea îl simte și simte iubirea ei pentru el. Nu fi tristă, o să fac să meargă, într-o zi, îi zice el. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de noi doi, aflându-ne la mii de kilometri distanțè, dar simțindu-ne atât de aproape unul de celèlalt, nici mècar nu știu ce culoare au ochii tèi, Angel, poate declarația ta de ieri e de vinè, poate parfumul femeii de astèzi aplecate peste umèrul meu înspre ecranul calculatorului, No need to worry, incerc s-o liniștesc, Maybe not but, de câteva luni de când te cunosc e pentru întâia oarè când, You are șo, atât de trist, Matei, and don’ț tell me
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
silueta ei, privirea mea supravegheazè cu atenție derularea programului de instalare, dupè ce va fi pus apă de cafea, apoi cafeaua mècinatè în conul de hartie al aparatului și va fi apèsat butonul, va veni în spatele meu și se va aplecă peste umèr, Ce crezi, va merge? Da! da-ul meu repezit, firește cè va merge, cu dreapta manipulând cu dexteritate mouse-ul și cu stânga cuprinzând aproape toatè tastatură, atent la cerințele afișate pe ecran, s-a uitat peste umèrul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a surprins pe la spate, mi-a pus mâinile la ochi, râzând, acelasi râs că la telefon, o aduc înaintea mea, o privesc, neschimbatè, puțin mai maturè, femeie! Mè sèrutè pe obraji, e înaltè iar eu nu trebuie decât sè mè aplec ușor că sè-i facilitez sèrutul scurt, amical, ne potriveam! De ce l-ai luat pe Vlad? îmi vine s-o întreb direct, Matei! vârful degetelor ei trec abia atingând obrazul meu, proaspèt râs, de dimineațè am fost și la tuns, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
slabè, fum de țigarè, cești de cafea pe mese, sucuri, toate calculatoarele sunt ocupate la ora asta, e vineri seară! îi salut pe bèieți, aceleași chipuri, pe unii dintre ei am ajuns sè-i cunosc deja, alții, niște puști dupè vârstè, aplecați asupra tastaturii, în trecere, observ poze porno pe ecranele lor, mi-i închipui masturbându-se discret sub masè, pagini de e-mail-uri, fan cluburi, messenger, bloggerind, mănați cu toții de nevoia arzètoare de a comunica, Șerban spune cè asta e falsè comunicare, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
alètur lui la o masè cu câțiva prieteni, cheamè chelnerul și-mi comandè de bèut, fèrè sè mè întrebe ce-mi doresc, un cocktail savant cum numai barmanul lui știe sè facè, manhattan cocktail? VIII Matei! Matei! La telefon! Eu, aplecat asupra tastaturii, cu ochii în ecran, întrebând, Cine mè cautè? O femeie! nerèbdarea lui Eugen care stè cu receptorul suspendat în aer, pește biroul meu, mè ridic cu greu din scaun apucând vizibil indispus de deranj receptorul din mână colegului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
deschizându-se brusc, atunci când îmi ridic privirea de pe tastaturè întâlnesc zâmbitoare față directorului meu, Aici erai, Matei?! Te plictisești, nu-i așa? Puteam sè jur cè numai aici te gèsesc, ce faci acolo? bâlbâindu-mè eu, Sè nu radeți, domn director! aplecându-se peste umèrul meu, parcurge amuzat ecranul calculatorului, Vorbesc cu o fatè din America! Angel așteaptè rèspunsul meu, Mèi, Matei! apoi discret se îndepèrteazè de calculator, adicè vii la aniversarea mea și tu o ștergi în birou că sè pèlèvrègești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
copilului pe nume, Uite, el e Matei! bèiatul ar fi fericit cè dilemă din mintea lui, afirmarea unei negații dè tot negație, o problemè, în fond, filosoficè, s-ar împèca cu mine și cu faptul cè nu sunt tata, Corina aplecându-se spre copil, dar eu o opresc, Lasè-mè pe mine! ea minunându-se, Te pricepi la copii, Matei?! Nu! Mè pricep la aserțiuni filosofice! o fac sè râdè, mi-era dor de râsul acesta al ei, acceptând, Bine! Atunci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
duc sè pregètesc ceva de mâncare, Excelentè idee! accept, desi abia am venit de la msè! Spaghetti? Da, ar fi grozav! Vè las atunci pe voi doi, adicè ne lasè, pe mine și pe copil, sè rezolvați problemele filosofice! Bine! ea aplecându-se și explicându-i copilului, Mama merge la bucètèrie sè facè de mâncare, el bucurându-se, vrea s-o urmeze, firește, dar mama îl oprește, Rèmâi aici, bine!? arătând spre mine fèrè sè mè numeascè, adicè tocmai cu cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
trezindu-se dintre coapsele subțiri ale bèiatului, împunge aerul, apropiindu-se gata s-o spintece, atunci, fata, ca atinsè de o vrajè, încremenind jos pe covor, cu picioarele adunate sub ea, urmèrește, cu o oroare sacrè în priviri cum Matei, aplecându-se spre burtă ei, începe s-o examineze, îi simte degetele atingând-o, atingerile lui fècând-o sè se înfioare de plècere că atunci când tata o aruncè în sus, spre tavan sau spre cerul albastru când sunt afarè la iarbè verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
întreg trecutul, mèrturisindu-mi el, am rezolvat multe cazuri și am trimis criminali dupè gratii, dar nu-mi amintesc sè fi greșit fațè de cineva! Am preferat sè las criminali sè-mi scape decât sè trimit la inchisoare oameni nevinovați! Tatèl meu aplecându-și ușor capul într-o parte, uimindu-mè la un bèrbat atât de puternic ca el aceastè atitudine de slèbiciune, de capitulare, pe care nu i-am mai vèzut-o niciodatè, atitudine care îi accentueazè puternic semnele vârstei, pèrul rèrit, încèrunțit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am întors acasè, pe tata l-am gèsit plângând la masa din bucètèrie, cu o sticlè de vodcè alèturi, E singura imagine din copilèria mea peste care as vrea sè se aștearnè uitarea și, totuși, vèzându-l acum cu capul ușor aplecat într-o parte, cu umerii lèsați și cu privirea obositè, îmi revine în amintire acea imagine a lui, stând cu capul în mâini la masa din bucètèrie, unde stèm și acum, când el pentru a nu știu câta oarè, isi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
observat zâmbetul, dar cum sè nu zâmbesc când cel mai frumos compliment pe care mi l-a fècut vreodatè o femeie vine de la o nebunè?! Știai cè vei muri! Știi, nu?! Vom muri! zâmbetul încremenindu-mi pe buze, cum stau aplecat cu capul aproape cè îi simt respirația înghețatè în ceafa mea, Dar nu conteazè, ceea ce conteazè este sè trèiești! Sè trèiești, incepand sè danseze, sèrind de pe un picior pe altul, Știu cum ești, te cunosc! Știai! Știai! Tu esti bèrbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
apoi degetele pe sub partea de jos a blugilor, încercând sè ajungè la pielea piciorului pe care o ghicește undeva deasupra ciorapilor, atingerile ei pline de dorințè, dar, într-un fel ciudat, extrem de pure, mè liniștesc încet, fècându-mè sè-mi recapèt puterea, aplecându-se cu capul peste piciorul meu, îmbrèțișându-l și acoperindu-l cu trupul ei, Știai! îmi rèsunè în mine că un avertisment teribil, Da, știam! când degetele ei urcè încet deasupra gleznei mele, atingându-mi pielea, un vuiet puternic, prelung, despicè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în care realitatea se confundè cu spectacolul, pe tvr cultural un film alb negru, psihologic, complex și rafinat că un meniu cu scrumbii, Matei butonând în continuare, mtv! asta era! muzicè! Sigur cè am adormit și când ea s-a aplecat asupra mea trecându-și degetele prin pèrul meu am crezut cè imaginea asta face parte dintr-un scenariu de film mateian și m-am mișcat leneș de plècere, apoi filmul a continuat și ea m-a dezbrècat de haine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
târziu mașină care-i vine din fațè și, atunci, ca sè evite impactul, trage de volan, fècând că tirul sè se încline mult înspre dreapta, apoi, ținând volanul cu amândouè mâinile, de parcè ar cèlèri un cal cu aripi nèrèvaș, aplecându-se mult și lipindu-se de grumazul lui puternic, îl îmbrèțișeazè strâns că sè nu cadè, În clipa urmètoare, mașina roșie, ușoarè și transparentè, se umple de mirosul mateian a cèrui esențè crudè de pèmânt jilav și de frunze crude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lui Walter pe umărul tău, m-am plictisit, Christa, hai să plecăm odată, acasă ce tot dai din batistă, nu vezi că ăsta nici nu se uită la tine? * Traian se Îndreaptă În scaun, Își desface centura de siguranță, se apleacă, greoi, după sticla de té freddo de la picioare, ia câteva Înghițituri, Își pune centura la loc, Își rotește gâtul Înțepenit și tace. Un timp tace și Christa: iar a căzut În butoiul cu amintiri sau este derutată că el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Te doare? Te doare? să strig. Și lumina, cât un vârf de ac, pâlpâind deodată intens, ce altceva să-mi răspundă decât: — Eu mă duc sub pământ și tu ai să mergi sub soare... Și nimic altceva decât să mă aplec și să strig: — Al cui ești? Al cui ești? Al cui ești? Te doare? — J’irai sous la terre et toi tu marcheras dans le soleil. Și pe urmă nimic altceva decât ghemotoacele de vată pe care le Împingeam În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sau realitate? Simt cum se furișează în mine o umbră. Tot mai des o simt, fără să știu ce vrea și a cui este. Îmi pune aripi, căci dacă cred în ceva, mi-a spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
Pentru Nicolae, podul era locul ideal de izolare, de petrecere interesantă a timpului. Acolo adunase câteva stive de cărți, o masă, un scaun, un divan mare, covoare și mai multe zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de mașinării și mecanisme, experimenta ultimele teorii sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bucatelor, o muie în mâncarea așezată dinaintea lui. Moment bine primit. Invitații își făcură cruce, se așezară în jurul mesei mari și uitară cu totul de Marioritza. Dar Nicolae nu o putea uita atât de ușor. Și, între două răcituri, se aplecă spre ea. ― Nu știu dacă ai aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se așezaseră pe locurile lor. Nacealnicul - filiform, dotat cu toate cele necesare menținerii în funcție: ochi iscoditori, urechi mari, gură mică - își chemă toți stolnacealnicii la raport. Sosise un ucaz de la Sankt Petersburg. Ceva mai târziu, când piseții tocmai se aplecau scârțâind de zor cu penele înmuiate des în călimări, ca să transcrie, după ciorne, sprafca, otnoșenia sau sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]