26,366 matches
-
oricare altul ce a vrut să spună însuși poetul George Roca.’’ Deosebit de interesant este și interviul realizat de Cătălina Cojocari cu Daniela Gîfu (redactor șef al revistei ,,Destine literare’’ din Montréal, Canada, care mărturisește cu sinceritate că scrie de când a apucat să învețe să scrie primele litere ale alfabetului, ea reușind în mod strălucit, să îmbine munca de cercetător științific cu cea de cadru didactic universitar, dar și cu o carieră strălucită de scriitoare și sensibilă poetă. Din varietatea acestei reviste
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92904_a_94196]
-
prind contur prin grija autorilor Dan Caragea, Muguraș Maria Petrescu, Doamna Dr. Brândușa Joica și Ștefan Bruno, impresionând prin puritate și prin valorile perene surprinse ca-ntr-un tablou grigorescian. Mărturisesc că destinul Măicuței Ana - o femeie simplă care a apucat ca prin miracol să-și vadă împlinit visul de a găzdui români veritabili sub acoperișul ei, în chiar săptămâna de dinainte de a muri - m-a impresionat teribil. Continuă linia cinstirii atot ce este românesc prin programul dedicat Limbii Române, pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
cu oltenii, ceilalți locuitori ai țării noastre trăiesc un stres special, deoarece nu știu, mai niciodată, când vorba acestora este în glumă, cu un umor amical imperceptibil, ,,în doi peri” ori apodictică. Pe oltean nu prea ai de unde să-l apuci și să-l ții sigur în mână, întrucât este iute ca ardeiul cel mai iute, furtunatic și alunecos precum peștii numiți oclei și bibani, fâțe, păstrăvi sau Regina Bălții, dar și de neatins în țâșnirea lor spre nadir, unde încă
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
șef și promotor al noilor tendințe în umorul românesc a fost George Călugăru. În anii 1984-1993, comediant ,,șef de atelaj” a fost ales (cu unanimitate de voturi serios satirice) Emil Rădinoiu. Textele erau scrise în devălmășie. Adică, fiecare pe unde apuca. Unii bănuiau că nu puține din gaguri se scriau ...singure, că prea erau izbutite... Alții se temeau ca frenezia contagioasă pe care o stârneau spectacolele acestui grup să nu ducă la interzicerea lui, amintindu-și, poate, că, în Evul Mediu
Oltenească, primăvara umorului românesc [Corola-blog/BlogPost/92930_a_94222]
-
ține în el până vine căldura zilei. Cu greu se descurcă picăturile să iasă de acolo, evaporându-se încet și hrănind vița de vie din soiul parfumat al Malvasíei, care crește aici. Așa de bun e vinulețul meu, încât n-apucă să părăsească locul în care s-a născut; se ”evaporă” pur și simplu în gâtlejurile localnicilor și ale turiștilor cu dare de mână. Căci costă exact atât cât și merită: mult. Dar cum să nu dai bucuros, când știi că
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
și simplu în stare pură. O altă mirare și probă de foc pentru autor este cea legată de sacrificarea porcului în ogradă. Onoarea de a gusta nu doar odată ci chiar de două ori din urechea porcului Grigore, cu care apucase de fapt să se împrietenească înainte, îi e fatală bietului William. Nu reușește să înghită șoriciul, lăcrimând ca un copil care refuză convertirea la canibalism, sub privirile amuzate ale maramureșenilor contrariați. Sunt multe pasajele de acest gen, care fac deliciul
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
dinăuntru. După ce am ciugulit pentru curioși doar câteva din savuroasele detalii ale relatării, revin la mesajul de ansamblu, care face ca acest volum să nu fie uitat după prima citire, ci să bântuie mai departe prin mintea celor care au apucat să se ”contamineze” cu dragostea necondiționată a acestui autor pentru cauza aparent pierdută a unei lumi pe cale de dispariție. Și din nou am impresia că până aici a fost ușor tot ce am scris, ca o divagație de la esențial, ca
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
adânc pe an ce trece. . Știrile astea nude dor. Părinții noștri uită de omenie la vârsta lor, uită de bunul simț pe care l-au avut o viață, doar pentru că ceea ce “se da” se va termina și ei nu vor apucă ! Părinții noștri sunt umiliți în țara noastră și noi ne-am coalizat cu factorul politic instinctiv făcându-ne că nu vedem. Ne convine,de fapt. Cel mai slab și inutil, este sacrificat. Pensionarii de mâine...dacă o să apucăm acest privilegiu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93098_a_94390]
-
nu vor apucă ! Părinții noștri sunt umiliți în țara noastră și noi ne-am coalizat cu factorul politic instinctiv făcându-ne că nu vedem. Ne convine,de fapt. Cel mai slab și inutil, este sacrificat. Pensionarii de mâine...dacă o să apucăm acest privilegiu...suntem noi. Să avem grijă cum îi tratăm pe pensionarii de astăzi,ca mâine e rândul nostru și tinerii ce-au văzut că facem ori lăsăm să fie făcut părinților noștri, aceea ne vor servi. Vine curând rândul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93098_a_94390]
-
A op ina despre Islam în vremurile acestea tulburi poate fi un act riscant. De aceea nici nu mă gândesc să mă apuc de așa ceva. Desigur, există autori mai curajoși decât mine, care se încum etă să combată virulent. Mai sunt și mulți care tac, de teamă să nu încapă în colimatorul fanaticilor musulmani. Eu nu mă număr nici printre unii, nici printre
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
am stat toată viața mea și tot aici am făcut și negustorie, - Dar, rogu-te, fă-mă să înțeleg, Moș Damaschine, cum ai putut face negustorie pe vârf de munte ? - Ei, domnule, dumneata ești mai tânăr și n-ai mai apucat vremurile acelea când negustoria la noi era în floare și cu care ne ajutam uneori foarte bine - începu să povestească Moș Damaschin. Plimbându-te pe aici, pe coama deasupra sălașului, desigur că dincolo de ea ai mai văzut o altă coamă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93275_a_94567]
-
26 la număr, au grație și sprinteneală, demne de luat în seamă. Un alt poet al acestui secol este Valentin Radu, care, în 2001, a publicat volumul „Înapoi în Arcadia”, la Editura Paralela 45, pe atunci minor, care s-a apucat să se joace înainte de vreme cu lucrurile serioase de pe lumea aceasta, între care se numără și poezia. Mircea Bârsilă a girat debutul Alexandrei Pârvan, cu volumul „Prinsoare”, apărut în 2001, observând o „armonizare a contrariilor”, remarcându-se prin asociațiile duale
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
aceiași mașină cu un coleg care lucra la secția agrară și a spus că mergem, noi doi cu ziarele la televiziune. Și Ion Marin a fost, dar în altă mașină. El a intrat și în Studioul 4. Noi n-am apucat. Ne-au dat drumul, au spus că ăștia sunt de la Monitorul Oficial. Culmea e că în partea cealaltă și ăștia au zis la fel. Cred că în termenii ăștia era caracterizată Scînteia în zilele acelea. Ceea ce m-a impresionat pe
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
de departe să fie citită (chiar și pentru simplul fapt al unei lecturi plăcute, interesante și instructive), de un ,,oarecare’’ cititor care într-o bună zi își spune că poate ar fi bine să vadă ce este cu ea, să apuce să o citească și, așa după cum mărturisea Părintele Gheorghe Săndulescu nu o mai poate abandona. Ea ar trebui să fie lansată și distribuită atât în România, cât și în comunitățile românești din străinătate (ca un fel de carte de căpătâi
Din viața unui om oarecare – pagini de jurnal [Corola-blog/BlogPost/93315_a_94607]
-
future. Am o lucrare în expoziție care se numeste chiar așa. Cum ar fi înțeles Marcel Duchamp lucrările tale? Cred că mi-ar fi dat șah maț. (În ultima perioadă a vieții, Duchamp a renunțat la arta și s-a apucat serios de șah, n.r.) Marcel Duchamp a știut întotdeauna să se inventeze și să se reinventeze. În ’42, când a avut loc retrospectivă First Papers of Surrealism, stii ce-a făcut? Ține cont, suntem la 30 de ani diferența și
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic este posibilă și binevenită. Apreciind în mod deosebit sacrificiul lui Ilan Ramon pentru explorarea spațiului cosmic în scopuri pașnice, am luat în considerare scrisoarea soției lui care își exprima regretul că Ilan Ramon nu a mai apucat să își depună cererea de membru în asociația noastră și am convenit în cadrul celui de-al 26-lea Congres al ASE, desfășurat în iulie, în Germania, ca Ilan Ramon să fie primul membru post-mortem, acceptat de Asociația noastră. Iar soția
Manifestare internațională la Ierusalim [Corola-blog/BlogPost/93419_a_94711]
-
e și bine. Poate că e mai ușor să progresezi dacă lupți. Important e să nu rămâi cu părerea... Ci să faci. Eu de aceea nu-mi dau cu părerea, doar dacă am ce să fac în privința aceea. Nu mă apuc să scriu pe facebook despre selecția FNT sau UNITER pentru că nu am eu ce să schimb din păcate. Sau eu la vârsta asta. Poate nu e bine că gândesc așa, dar mai bine îmi văd de treabă. Nimeni nu-ți
„Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.” [Corola-blog/BlogPost/93471_a_94763]
-
plăcea foarte mult să fac un spectacol de mișcare. Demult îmi doresc asta, foarte mult chiar. Bunicul meu a fost coregraf și cumva de la el îmi doresc foarte mult chestia asta. Îmi place foarte mult să dansez. De ce nu te apuci să faci un spectacol pe cont propriu? M-am gândit și la asta. M-am gândit să-mi fac un one-man show, dar cred că mi-ar fi foarte greu să adun ideile pe o singură direcție. Am tot felul
„Toată viața înveți și niciodată nu ești pregătit pentru nimic complet.” [Corola-blog/BlogPost/93471_a_94763]
-
cei care s-au despărțit recent de cineva drag. Dacă vor să se împace, atârnă într-un copac, aflat în fața restaurantului, furculița sau lingură de acasă, după premisa că despărțirile se fac în grabă și cel care pleacă nu mai apucă să-și ia tacâmurile o dată cu pijamalele. Restaurantul are o tradiție încă din perioada lui Napoleon și se află undeva pe cheiul Dunării, pe lângă templul Uraniei, unde se întocmește zodiacul universal.» «Îți place genul acesta de turism romantic?» - îl întreb pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93522_a_94814]
-
plinul și, ce să vezi, când să plătesc, constat că îmi uitasem portofelul cu actele și banii la nevastă-mea, știam exact unde îl pusesem, în sertarul unei noptiere... Noroc cu un român omenos, angajat la stația de benzină, că apucasem să alimentez, care mi-a înțeles situația și, în loc să cheme poliția, că pe-acolo nu te tratează cu mănuși în astfel de cazuri, a zis că așteaptă să mă întorc cu banii. La nici două ore după plecarea mea de la
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
ca să nu-l prindă ceilalți. Ceilalți trebuie să alerge după el ca să-i ia banul. Dacă l-au ajuns și l-au prins, trebuie să-l ia la bătaie. Adică să-i care pumni în ceafă, în spinare, să-l apuce de urechi, de nas, dar mai ales de păr. De aceea jocul se cheamă “un ban pe păr”, pentru că trebuie să-l trageți de păr, să-i faceți pintenoage, dar, în special, să-l mușcați de mâna în care ține
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Bineînțeles că ostilitățile s-au oprit. “Domnul” Dode a găsit de cuviință “să dea raportul”: - Este o lecție de istorie, părinte, o lecție practică! Părintele a îngăimat, aproape sufocat: - Duceți băncile la loc și apucați-vă de învățat! Și-a mai făcut o dată cruce și a plecat. Nu am știut niciodată ce i-a făcut părintele Băluță lui Dode. Cred că nici domnul Arsu nu a aflat de “măreața și istorica bătălie”. Niciun ”erou” rănit
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
să îl găsesc și să-l conving să ne căsătorim”. Pe atunci el locuia în Chicago, dar puțin după aceea s-a mutat în California. Ne văzusem doar de două ori la București, la o vorba și o cafea, dar apucasem să-i spun, încurajată de soțul mătușii mele Nuța (Elena Dumitrescu Papahagi), Nicu (Nicolae) Dumitrescu, profesor de educație fizică la facultate în București, originar dintr-un sat din Bucovina, și care nu știa nimic despre restul lumii,. I-am povestit
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
în aer liber, destinat să amintească, precum necropolele de altădată, de viața și ocupațiile celor dispăruți. Când vezi cum alții, în diferite colțuri de țară, recondiționează liniile cu ecartament îngust și le folosesc cu mult beneficiu în scopuri turistice, te apucă plânsul. Dar la Umileni se pare că lăcomia a dat pe dinafară și tot ce a fost de valorificat s-a vândut, sub ochii resemnați ai oamenilor, siliți mulți, îndeosebi tinerii, să-și ia lumea în cap în căutarea altor
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]
-
Tandu al nost’ s-or făcut multe altele. Și natu’ mai are pe ce să pună mâna ca să mai facă un ban... Tandu?... Tandu, ie! A lu’ maistor Tandu ficior, o fost și el în clasă cu mine... El o apucat la școli mai mari, noi, ăștilalții am rămas numa’ cu profesionala. A, Tandu, mi-am adus aminte. Era un elev brici, a făcut liceul și o facultate de subingineri la Reșița, parcă. Da, da, s-a bucurat fostul meu elev
CRAVATA CU PICĂŢELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1684 din 11 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383137_a_384466]