7,167 matches
-
purta numele; bani, drepturi de moștenire, nimic. Nimic! Și să nu Încerci să te apropii de el vreodată! Știu și ce s-a Întîmplat În America! Și Maricrisa, bineînțeles, știe! Cui ai adus tu bucurie, vreodată, Thomas? Adusese. O judecată aspră uită de cele bune, iar Helga se arăta neîndurătoare; e drept, nici Thomas nu se sinchisea prea mult, nu cu așa ceva Își bătuse capul vreodată; aștepta, acum, să se Încheie În vreun fel discuția. Îi era foame. Dorința de Împreunare
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai repede sau mai bine decât dr. Fensler. Se strecură afară ca o șopârlă. Julie era nebună de legat. Nu m-a trimis la psihiatrul, ci la dermatologul ei. Am sunat-o imediat. —Julie, i-am spus pe un ton aspru, dr. Fensler e dermatolog! —Știu. E genial. Nimeni cu adevărat important nu merge la o petrecere fără să treacă mai întâi pe la Fensler. Dar, Julie, eu nu mă duc la o petrecere. Mă distrez de una singură și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mașină. Dar ai spus c-ai terminat articolul! spuse Jazz. —Ne vedem diseară, i-am răspuns și am luat-o pe jos spre hotel. Tocmai când începusem să nu mai fiu deprimată de episodul acela, m-a năpădit amintirea mutrei aspre și dezaprobatoare a lui Charlie în barul de la Ritz. El e în stare să-mi schimbe cu 180 de grade dispoziția spre Advil. Mai rău, povestea cu mine și Eduardo trebuie să fi făcut deliciul bârfitorilor de pe ambele coaste, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
optat pentru Ceață (nearticulat, ca și în original), în loc de Negura, ca în prima versiune românească, pentru a respecta și sensul, și registrul stilistic al sp. niebla, evitând orice încercare de a introduce note romantice sau excesiv poetizante, complet străine spiritului aspru, necomplezent și chiar parodic al lui Unamuno. Romanul Niebla are un subtitlu: nivola, deformare polemică a sp. novela „roman“, a cărui folosire este explicată în cuprinsul cărții (vezi p. XXX). Preluarea în românește a substantivului inventat de Unamuno, nivola (cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ce-și spun la noi umoriști, zice el, sunt ba satirici, ba ironici, dacă nu pur și simplu bășcălioși. A spune că Taboada, bunăoară, are umor înseamnă a folosi abuziv termenul. Și nu e nimic mai puțin umoristic decât satira aspră, dar clară și străvezie, a lui Quevedo, în care predica se străvede numaidecât. Adevărat umorist nu l-am avut decât pe Cervantes, și dacă el s-ar mai ivi printre noi, ce-ar mai râde - îmi spunea don Miguel - de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
trebuie să-mi câștig pâinea... Treaba cu obligația de a-ți câștiga pâinea... - dădu să spună don Fermín. — Bine, destul - îi întrerupse mătușa -; domnul Augusto e la curent cu toate... — Cu toate? Cu toate ce? - întrebă Eugenia pe un ton aspru și schițând foarte ușor gestul de a se ridica. — Da, cu povestea ipotecii... — Cum? - exclamă nepoata sărind în picioare -. Da’ ce-i asta, ce-nseamnă toate astea, ce rost are vizita asta? — Ți-am mai spus, nepoată, că domnul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
publicare la Editura Humanitas.) Unele personaje capătă bunăoară o anumită autonomie și într-un roman ca Isabella von Aegypten oder Kaisers Karl der fünfte, de Achim von Arnim (1781-1831). A se vedea bunăoară, în Cum se face un roman, comentariile aspre pe marginea acțiunii de comemorare a lui Góngora (și chiar față de poezia acestuia), întreprinsă de reprezentanții generației de la 27, în anul 1927, la Ateneo de Sevilla, în încercarea de a se racorda la tendințele avangardei europene. „După judecata mea, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
preajmă au cedat. „A căzut Berlinu’”, ziceau ei. Toate astea le știu nu de la el, ci de la oamenii mai bătrâni, pe care îi întâlneam când mă duceam la moară, la Balomir. „A cui ești mă copile?” „A lu’ Ghiura Niculaie.” „Aspru om ăla”, și începeau să povestească... Tata a fost om sărac; când s-a căsătorit, și-a adus toate lucrurile într-o noapte, în spate, peste câmp, să nu-l vadă oamenii și să se rușineze. S-a angajat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cordon bleu ? — Ăă... da ! Categoric ! Îmi netezesc uniforma. Sunt Samantha, noua menajeră. Bună. — Eu sunt Nathaniel. Îmi întinde mâna și, după un moment de ezitare, i-o întind și eu pe a mea. Are pielea atât de tare și de aspră că parcă ar fi o coajă de copac. Eu mă ocup de grădina familiei Geiger. Cu mine trebuie să vorbești când ai nevoie de legume. Îl privesc confuză. De ce-aș vrea să vorbesc cu el despre legume ? Se reazămă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Nu știu. Îmi frământ fruntea, încercând să înțeleg eu însămi ce se întâmplă. Mă gândeam... că poate n-ar fi rău să-mi iau o pauză. — O pauză îți va distruge definitiv cariera juridică. Glasul îi devine de-a dreptul aspru. Definitiv. — O să mă apuc de altceva. — N-o să reziști nici două minute în altă meserie ! Pare de-a dreptul jignită. Samantha, ești avocat. Pentru asta te-ai pregătit, pentru a fi avocat. — Mai sunt și alte lucruri pe lume decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
optimism, aproape de euforie. Cu un impuls, mă opresc lângă un copac și mă uit la crengile grele și verzi. Există o poezie superbă a lui Walt Whitman despre un stejar. Ridic o mână și mângâi cu căldură scoarța rece și aspră. „Demult, în Louisiana, am văzut cum creștea un stejar. Se înălța spre cer stingher, de crengile-i atârna mușchiul verde.” Arunc o privire spre Nathaniel, sperând pe jumătate ca vorbele mele să-l impresioneze. Ăsta e mesteacăn, zice, arătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are vocea aspră și gura încrețită de la fumat la greu, iar machiajul pare că îi e lipit de piele. Arată exact cum o să arate Trish peste cincisprezece ani. Se apropie, se uită cu atenție la părul meu și se strâmbă. — Ce-i asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
țin respirația. Nici unul dintre noi nu spune nici un cuvânt. Nu se aude nimic în afară de pașii noștri pe drum și de un țipăt de bufniță undeva în depărtare. Mâna lui Nathaniel e sigură și fermă în jurul mâinii mele. Îi simt bătăturile aspre din palmă ; degetul mare mângâindu-mi-l pe al meu. Continuăm să nu rostim nici un cuvânt. Nici măcar nu știu dacă pot să vorbesc. Ne oprim la intrarea spre aleea familiei Geiger. Mă privește în tăcere, cu o expresie aproape severă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trădeze tulburarea. Nu s-a întâmplat așa. Iris mă privește cu niște ochi atât de limpezi și de plini de înțelegere că aproape că-mi vine să cred că e în stare să-mi citească gândurile. Nu fi atât de aspră cu tine, puișor, spune. Cu toții avem momentele noastre de debusolare. Nu mi-o pot deloc închipui pe Iris debusolată. Pare atât de calmă și de stăpână pe ea. — Și eu am fost debusolată, să știi, spune, citindu-mi expresia. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
numele tău va fi Găsit. Doar în clipa aceea observă că animalul nu avea zgardă iar blana nu era cenușie, ci plină de noroi și de resturi vegetale, mai ales labele și pântecele, semn mai mult decât probabil al unor aspre traversări de câmpuri cultivate și de pustietăți, nu al unuia care ar fi călătorit comod pe șosea. Marta se apropiase, aducea o farfurie cu puțină mâncare pentru câine, nimic prea substanțial, doar cât să confirme întâlnirea și să celebreze botezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
vom fi atenți, poate servi și pentru a masca tacit, cu o complicitate distrată, excitantul subiect al Isaurei Estudiosa. Prea târziu, traversăm acum Centura Agricolă, sau Verde, cum este insistent numită de oamenii cărora le place să ascundă sub cuvinte aspra realitate, culoarea de gheață murdară care acoperă solul, interminabila mare de plastic unde serele, croite după aceeași măsură, seamănă cu iceberguri împietrite, cu gigantice pietre de domino fără puncte. Înăuntrul lor nu e frig, dimpotrivă, oamenii care lucrează acolo se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
își dădea seama, dar nu reușea s-o evite. De fapt, îi lipsise curajul să oprească furgoneta și să bată la ușa văduvei lui Joaquim Estudioso, dar n-a fost singurul motiv pentru care, pentru a folosi o expresie cam aspră, se arătase laș, se temuse mai ales că va deveni ridicol pomenindu-se în fața femeii fără să știe ce să-i spună, și, în disperare de cauză, întrebând-o despre urcior. O importantă întrebare va rămâne pe veci nelămurită, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
o nebunie, După această operație, continuă Marta să citească, trebuie eliminate toate urmele de praf rămase după șlefuit, utilizând un compresor, Nu avem compresor, întrerupse Cipriano Algor, Sau, deși ia mai mult timp, dar preferabil, cu o bucată de piele aspră, Vechile procedee sunt încă bune, Nu întotdeauna, corectă Marta, și continuă, Cum se întâmplă cu aproape toate vopselele de acest gen, emailul de vase nu rămâne mult timp omogen în cutie, de aceea trebuie amestecat bine înainte de a fi aplicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a fricii, trebuie să ai două fețe, una s-o arăți mulțimii, iar pe cealaltă ție și Creatorului tău. Dacă vrei să-ți păstrezi ochii, urechile și limba, uită că ai ochi, urechi și limbă. Cadiul tace, tăcerea-i este aspră. Nu din acele tăceri care cheamă vorbele celuilalt, ci dintr-acelea care vuiesc și umplu spațiul. Omar așteaptă, cu privirea-n pământ, lăsându-l pe cadiu să aleagă dintre cuvintele care i se Îmbulzesc În minte. Dar Abu Taher respiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ceremonios. Îndulcit, e-adevărat, de un zâmbet protector. Or, cartea e chiar aceea pe care eu, Benjamin O. Lesage, aveam s-o țin Într-o zi În propriile-mi mâini. A fost Întotdeauna aidoma la atingere, presupun. O piele groasă, aspră, adâncituri În formă de coadă de păun, margini de pagină neregulate, roase. Dar, când o deschide Khayyam, În acea noapte de vară de neuitat, nu vede decât două sute cincizeci și șase de pagini goale, Încă fără poeme, fără picturi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e deloc luminat de astrul nopții, un corn plăpând la acest sfârșit al lunii chawwal. De cum s-a Îndepărtat de vila cadiului, nu Înaintează decât pe dibuite, se poticnește de câteva ori, se agață de tufișuri, primește În obraz mângâierea aspră a unei sălcii plângătoare. De-abia ajuns În odaia sa, aude o voce, un dulce reproș: — Te așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta la această femeie, crede acum c-o aude? Stând În picioare În fața ușii Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o beție jovială, zgomotoasă și cuceritoare. În ziua următoare, pune să se rostească, În marea moschee, rugăciunea pentru răposați, apoi primește condoleanțe pentru moartea socrului său. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de oaie și fructe uscate, În cantități considerabile, suficiente pentru a rezista unei Încercuiri totale vreme de aproape un an. Ceea ce, În epocă, depășea cu mult posibilitățile de rezistență ale asediatorilor. Mai ales Într-o regiune În care iarna e aspră. Hasan dispune, astfel, de o pavăză fără fisură; deține, dacă se poate spune așa, o armă defensivă absolută. Prin ucigașii săi devotați, posedă, de asemenea, arma ofensivă absolută. Cum să-ți iei, În fapt, măsuri de prevedere Împotriva unui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a zidurilor care-l adăpostiseră pe acesta; se fereau să se aventureze spre acele Încăperi, de atunci nelocuite, de teamă să nu-i Întâlnească umbra. Viața ordinului se supunea mai departe regulilor pe care le impusese Hasan; asceza cea mai aspră era condiția permanentă a membrilor comunității. Nici o abatere, nici o plăcere; și, față de lumea din afară, mai multă violență, mai multe asasinate ca niciodată, măcar pentru a demonstra că moartea căpeteniei nu slăbise cu nimic hotărârea credincioșilor. Aceștia acceptau oare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu ei viața Își reintra În drepturi. Unii cutezară, Într-o bună zi, să Întrebe de ce erau siliți să-și petreacă Întreaga tinerețe În acest soi de cazarmă-mănăstire, de unde era izgonită orice bucurie. Asupra lor se abătură represaliile, atât de aspre Încât se feriră, de atunci Înainte, să mai enunțe fie și cea mai măruntă părere potrivnică. În public, se Înțelege, pentru că Întrunirile au Început să se țină În ascunzișul caselor. Tinerii conjurați erau Încurajați de toate acele femei care-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]