7,010 matches
-
o mare parte din chimia experimentală (precum și cea aplicată sau industrială) este realizată fără ea. O reacție chimică este transformarea unor substanțe în una sau mai multe substanțe. La baza unei asemenea transformări chimice se află rearanjarea electronilor în cadrul legăturilor atomice, iar aceasta poate fi evidențiata simbolic prin ecuațiile chimice, care au ca subiect atomii. Numărul atomilor din partea stângă și partea dreaptă a ecuașiei este egal într-o transformare chimică; în moment când numărul acestora este inegal, transformarea este numită reacție
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
este cea mai mica particulă dintr-o substanță care prin procedee chimice obișnuite nu poate fi divizată în alte particule mai simple, fiind unitatea structurală a chimiei. Este o grupare a materiei care constă într-un miez dens numit "nucleu atomic", înconjurat de un spațiu numit "nor electronic". Nucleul este alcătuit din particule încărcate pozitiv numite protoni și neutroni (împreună sunt numiți nucleoni), în jurul căruia orbitează particulele încărcate negativ din norul electronic (electronii). Într-un atom neutru, electronii încarcați negativ echilibrează
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
de ionizare, stările de oxidare, numărul de coordonare și tipul de legături (metalice, ionice, covalente). Un "element chimic" reprezintă substanță pură care este constituită dintr-un singur tip de atom, caracterizat de un anumit număr de protoni din interioul nucleului atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
numărul de coordonare și tipul de legături (metalice, ionice, covalente). Un "element chimic" reprezintă substanță pură care este constituită dintr-un singur tip de atom, caracterizat de un anumit număr de protoni din interioul nucleului atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
legături (metalice, ionice, covalente). Un "element chimic" reprezintă substanță pură care este constituită dintr-un singur tip de atom, caracterizat de un anumit număr de protoni din interioul nucleului atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
din interioul nucleului atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți atomii cu 6 protoni în nucleu sunt atomi ai elementului chimic carbon, dar atomii de carbon pot avea
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
atomic (cunoscut ca si număr atomic, notat cu simbolul "Z"). Masă atomică este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți atomii cu 6 protoni în nucleu sunt atomi ai elementului chimic carbon, dar atomii de carbon pot avea mase atomice 12
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
este indicată drept suma a numărului de protoni și neutroni din interiorul nucleului. Cu toate ca toti nucleii unui atom aparțin aceluiași element ar avea același număr atomic, masa lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți atomii cu 6 protoni în nucleu sunt atomi ai elementului chimic carbon, dar atomii de carbon pot avea mase atomice 12 și 13. Modelul standard de prezentare al elementelor chimice este tabelul periodic
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
lor atomică nu trebuie să fie neapărat egală; atomii care prezintă diverse mase atomice sunt cunoscuți drept "izotopi". De exemplu, toți atomii cu 6 protoni în nucleu sunt atomi ai elementului chimic carbon, dar atomii de carbon pot avea mase atomice 12 și 13. Modelul standard de prezentare al elementelor chimice este tabelul periodic al elementelor, care ordonează aceste elemente în funcție de numărul lor atomic. Tabelul este constituit din grupe (coloane) și perioade (șiruri). Acest mod de reprezentare tabulara este utilă în
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
6 protoni în nucleu sunt atomi ai elementului chimic carbon, dar atomii de carbon pot avea mase atomice 12 și 13. Modelul standard de prezentare al elementelor chimice este tabelul periodic al elementelor, care ordonează aceste elemente în funcție de numărul lor atomic. Tabelul este constituit din grupe (coloane) și perioade (șiruri). Acest mod de reprezentare tabulara este utilă în stabilirea tendințelor periodice. Un "ion" este un tip de un atom sau moleculă care a cedat sau acceptat unul sau mai mulți electroni
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
primește acest electron pentru a deveni Cl. Ionii sunt uniți datorită atracției electrostatice, iar compusul clorura de sodiu (sarea de bucătărie) este formată. Într-o legătură covalenta, unul sau mai mulți electroni de valentă sunt împărțiți de 2 atomi: rezultatul atomic care este încărcat negativ este denumit moleculă. Atomii vor împărți electronii de valentă în așa manieră încât configurația unui gaz nobil va fi formată pentru fiecare atom. Atomii care tind să se combine în această manieră (având nevoie de 8
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
expunerea la o anumită formă de energie sau ambele. Transformările care sunt studiate în cadrul chimiei implică studiile interacțiunilor dintre substanțe într-un laborator specializat folosind diverse vase de laborator.Reactiile chimice pot conduce la formarea sau disocierea moleculară, adică rearanjarea atomică sau dezintegrarea moleculelor în scopul formării a 2 sau mai multe molecule mici. Reacțiile redox, disocierea, neutralizarea acid-baza și rearanjarea moleculară sunt unele dintre cele mai comune reacții chimice. O reacție chimică este transformarea unor substanțe în una sau mai
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
entities aș indicated by this definition, but it is often conceptually convenient to use the term also for changes involving single molecular entities (i.e. 'microscopic chemical events'). Energia este considerată a fi un atribut al unei substanțe rezultat din structura atomică, moleculară sau din structura unui agregat. Din moment ce o reacție chimică este urmată de un schimb în cadrul uneia dintre structuri, este în mod invariabil însoțită de un nivel scăzut (reacție exoterma) sau ridicat de energie (reacție endoterma) al acestora. O parte
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
asemenea utilizat pentru a indica potențialul unei substanțe chimice de a suferi anumite transformări printr-o reacție chimică sau de a transforma alte substanțe chimice. Oxidoreducerea (sau redox) este o reacție ce are loc cu transfer de electroni între speciile atomice. Substanțele ce prezintă proprietatea de a oxida alte substanțe se numesc agenți oxidanți sau simplu, oxidanți. Acestea îndepărtează electroni din alte substanțe. În mod similar, substanțele ce prezintă proprietatea de a reduce alte substanțe se numesc agenți reducători, sau simplu
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
ul (din termenul de origine greacă 'χλωρóς', khlôros, ce înseamnă "verde pal"), este elementul chimic cu numărul atomic 17, fiind notat cu simbolul Cl. Este un halogen, care se află în grupa 17 (VII A) a tabelului periodic. Sub forma ionului "clorură", care este în alcătuirea sărurilor comune și a altor compuși, este abundent în natură și necesar
Clor () [Corola-website/Science/298436_a_299765]
-
ultimele desființate, cu o durată de viață scurtă, dar o activitate deosebit de intensă. Înființarea ei a avut loc în cadrul acordului semnat de România cu Uniunea Sovietică în vederea plății datoriilor de război și pe fondul interesului crescând al sovieticilor pentru energia atomică. În această perioadă uraniul căpătase o importanță strategică în lupta pentru supremația atomică în care se angajaseră marile puteri ale lumii și în special URSS. În acest context, Uniunea Sovietică și-a manifestat deosebitul interes pentru exploatarea uraniului din România
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
Înființarea ei a avut loc în cadrul acordului semnat de România cu Uniunea Sovietică în vederea plății datoriilor de război și pe fondul interesului crescând al sovieticilor pentru energia atomică. În această perioadă uraniul căpătase o importanță strategică în lupta pentru supremația atomică în care se angajaseră marile puteri ale lumii și în special URSS. În acest context, Uniunea Sovietică și-a manifestat deosebitul interes pentru exploatarea uraniului din România, cu atât mai mult cu cât România se afla sub dominația economică și
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
au fost întocmite de Sovromcuarțit, nu au fost puse la dispoziția Statului Român. În perioada 1952 - 1960, România a furnizat Uniunii Sovietice 17.288 tone de uraniu metal, care a fost utilizat, cel puțin parțial, la programul sovietic de bombe atomice. Tot minereul de uraniu era transportat în afara României pentru a fi procesat, la început în Sillamäe, Estonia. Concentratul de uraniu era mai departe folossit în exclusivitate de Uniunea Sovietică. Într-o ședință plenară a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român
Sovromcuarțit () [Corola-website/Science/307008_a_308337]
-
de doctorat "Metode de prelucrare a informației în holografia convențională și în timp real" (conducător: prof. Gh. Cartianu, membru al Academiei) și a obținut titlul de doctor inginer. După terminarea studiilor a început activitatea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică din București, în Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară” (condus de prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din România (1968, împreună cu G. Nemeș) și unde a fost atestat cercetător științific. A
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
prof. Ion Agârbiceanu, membru al Academiei), unde a realizat primul laser cu mediu activ solid din România (1968, împreună cu G. Nemeș) și unde a fost atestat cercetător științific. A înființat și a condus Laboratorul de Holografie din cadrul Institutului de Fizică Atomică, Secția Laseri. În 1984 a făcut o vizită academică la TH-Darmstadt, finanțată de Autoritatea germană pentru schimburi academice (DAAD), pentru cercetări în conjugarea optică a fazei. Între 1984 și 1989 a fost adjunct al șefului Secției Laseri din cadrul Institutului Central
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
Institutului Central de Fizică. După 1990 a devenit cercetător principal și șef al Laboratorului Optică neliniară și informațională din Secția Laseri a Institutului Național de Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației. A fost vicepreședinte al Consiliului știintific din cadrul Institutului de Fizică Atomică și co-director al Centrului Român de Excelență în Fotonică din Programul de Cercetări în Științe de Bază (2003-2006); director național și responsabil de grup în Rețeaua de Excelență de Nano-fotonică („PHOREMOST”) a Uniunii Europene. Este profesor asociat la Facultatea de
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
Nenițescu, Petru George Spacu, Emilian Bratu, Nicolae Racliș, Margareta Giurgea. Imediat a fost admis la doctoratul cu frecvență. A susținut teza de doctorat cu tema „Reacții catalizate de clorură de aluminiu" în 1959, când era încadrat la Institutul de Fizică Atomică, unde a organizat primul laborator de compuși marcați izotopic, cumulând și obligațiile de asistent (apoi șef de lucrări) la Catedra de Chimie Organică. Docența și-a susținut-o în 1974, ultima serie care a mai primit acest titlu. În 1963
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
1963 a fost ales membru corespondent al Academiei Române. Activitatea sa profesională a avut o desfășurare remarcabilă, în 1965 fiind promovat conferențiar și apoi profesor (1966), la Catedra de Chimie Generală a Politehnicii, respectiv șef de laborator la Institutul de Fizică Atomică. Din cauza preocupărilor sale de radiochimie, a fost propus și a acceptat să lucreze (1967-1970) la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.) de la Viena ca cercetător principal în secția de chimie a diviziei de cercetare și laboratoare. Era o activitate
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
conferențiar și apoi profesor (1966), la Catedra de Chimie Generală a Politehnicii, respectiv șef de laborator la Institutul de Fizică Atomică. Din cauza preocupărilor sale de radiochimie, a fost propus și a acceptat să lucreze (1967-1970) la Agenția Internațională pentru Energie Atomică (A.I.E.A.) de la Viena ca cercetător principal în secția de chimie a diviziei de cercetare și laboratoare. Era o activitate de coordonare și administrație, de organizare de conferințe internaționale, de editare de cărți și de reprezentare a A.I.E.A. pe lângă
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]
-
Mondială a Sănătății de la Geneva în redactarea monografiilor de compuși radiofarmaceutici pentru Farmacopeea Internațională. A revenit în țară în 1970 și a început activitatea didactică, ca profesor la Catedra de Chimie Organică, și cea de cercetare la Institutul de Fizică Atomică. După 1990, a alternat un semestru în România și unul în S.U.A., în special la Texas A&M University, unde a predat și a efectuat cercetări științifice, precum și cercetări comune de câteva luni la Virginia Commonwealth University, University of Minnesota
Alexandru T. Balaban () [Corola-website/Science/307131_a_308460]