8,108 matches
-
Sport Club Rudolfshügel este un club de fotbal din cartierul Favoriten din Viena înființat în septembrie 1902. În total a jucat cincisprezece sezoane în T-Mobile Bundesliga (prima ligă austriacă) al cărei vicecampion a fost în 1919. Culorile clubului sunt albastru și alb. Până în septembrie 1902 Rudolfshűgel a fost primul și singurul club de fotbal din cartierul vienez Favoriten. În decembrie 1903 clubul a devenit membru fondator al Federației Austriece
Sport-Club Rudolfshügel () [Corola-website/Science/311675_a_313004]
-
austriacă) al cărei vicecampion a fost în 1919. Culorile clubului sunt albastru și alb. Până în septembrie 1902 Rudolfshűgel a fost primul și singurul club de fotbal din cartierul vienez Favoriten. În decembrie 1903 clubul a devenit membru fondator al Federației Austriece de Fotbal (Ősterreichisch Fűβball Verband). Între septembrie 1902 și iunie 1926 clubul a purtat numele ASV Hertha Wien. Din iunie 1926 până în 1934 clubul a revenit la numele pe care îl poartă și acum din iunie 1945, Sport Club Rudolfshűgel
Sport-Club Rudolfshügel () [Corola-website/Science/311675_a_313004]
-
Binder, Rodolphe Hiden, Robert Körner, Alfred Körner, Karl Koller, Karl Decker, Walter Nausch, Ludwig Brousek, Heinrich Schönfeld, Franz Kellinger, Johann Studnicka. În 1934, a fost temporar desființat până în 1944 din motive politice și financiare. Are 15 participări în prima ligă austriacă: 1912; 1913; 1914; 1915; 1916; 1917; 1918; 1919; 1920; 1921; 1922; 1923; 1925; 1926; 1927. A fost o dată vicecampion al Austriei: 1919. A atins de două ori semifinalele Cupei Austriei (ŐFB-Cup): 1915; 1919. Clubul are culorile albastru și alb, porecla
Sport-Club Rudolfshügel () [Corola-website/Science/311675_a_313004]
-
(Pentru Merit) a fost o distincție militară prusaca introdusă în anul 1740 de Frederic cel Mare (1712-1786), cu ocazia ocupării Sileziei în cadrul Războiului de Succesiune Austriacă. „” a fost, împreună cu decorația „Vulturul Negru”, una dintre cele mai înalte distincții prusace. Acest ordin s-a decernat militarilor pana în anul 1918. La 23 septembrie 1917 colonelul Richard Hentsch a fost decorat cu ordinul „Pour le Mérite” pentru eforturile
Pour le Mérite () [Corola-website/Science/311695_a_313024]
-
război cu 1,3 milioane de soldați, iar la sfârșt abia i-au rămas 500 000 de soldați combatanți. Numărul mare de pierderi suferite de italieni s-a datorit și panicii iscate în rândul soldaților. În perioada următoare reușește armata austriacă să ajungă până la Piave unde va fi oprită de trupele franceze și britanice sosite în ajutor că și pentru reorganizarea trupelor italiene demoralizate.
Bătăliile de la Isonzo () [Corola-website/Science/311690_a_313019]
-
luptă cu pierderi enorme (10.000 de morți, 300.000 prinzionieri, 400.000 răniți și 3.000 tunuri) reușesc trupele italiene mulțumită podurilor aruncate la timp în aer și inundației de pe vale să respingă la data de 26 noiembrie atacul austriac. Incercarea austro-germană de a traversa munții se soldează de asemenea cu un eșec fiind respinsă de matrozii italieni și soldații francezi și englezi sosiți în ajutor pentru a opri ofensiva pe linia Alpilor de Vest și împidicarea trupelor austro-germane de
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
fost ca voluntar pe frontul din Italia și a descris evenimentele retrăite în romanul „A Farewell to Arms”. A doua bătălie a început la 15 iunie 1918, după o pregătire a unei artilerii de la granița cu Elveția până la Marea Adriatică. Atacul austriac s-a concentrat asupra înălțimii de la Asiago și Grappa pe cursul inferior a lui Piave. Capurile de pod austriece de la Treviso sunt obligați de focul artileriei italiene să se retragă. De asemenea trebuie să se retragă capul de pod din
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
doua bătălie a început la 15 iunie 1918, după o pregătire a unei artilerii de la granița cu Elveția până la Marea Adriatică. Atacul austriac s-a concentrat asupra înălțimii de la Asiago și Grappa pe cursul inferior a lui Piave. Capurile de pod austriece de la Treviso sunt obligați de focul artileriei italiene să se retragă. De asemenea trebuie să se retragă capul de pod din lagunele Veneției, la Montello reușesc trupele italiene să împiedice străpungerea frontului spre zona de șes a Italei. Bătălia se
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
iunie 1918 fără ca austriecii să-și poată atinge țelul. A treia bătălie numită și „Bătălia de la Vittorio Veneto” începe la 24 octombrie 1918 și durează până la 4 noiembrie 1918, când se încheie pacea de la Villa Giusti de lângă Padova. Cu toate că monarhia austriacă era deja într-o fază de dezbinare, soldați din armata austro-ungară au luptat mai departe până la încheierea păcii. In avansarea spre câmpia italiană, trupele austriece au avut de luptat nu numai de apărarea dârză italiană, dar au avut de întâmpinat
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
până la 4 noiembrie 1918, când se încheie pacea de la Villa Giusti de lângă Padova. Cu toate că monarhia austriacă era deja într-o fază de dezbinare, soldați din armata austro-ungară au luptat mai departe până la încheierea păcii. In avansarea spre câmpia italiană, trupele austriece au avut de luptat nu numai de apărarea dârză italiană, dar au avut de întâmpinat greutățile naturale create de inundații care distrug podurile cnstruite de pioneri. Pe Monte Grappa soldații Austro-Ungariei au apărat poziția până la ultimul, italienii suferind după declarațiile
Bătălia de la Piave () [Corola-website/Science/311684_a_313013]
-
construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te, române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate ceasuri care au aparținut unor personalități (Constantin Brâncoveanu, Al. I. Cuza, Mihail Kogălniceanu
Muzeul Ceasului () [Corola-website/Science/311741_a_313070]
-
în anul 1775, localitatea Boian a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Sadagura (în ). În anul 1775, ca urmare a faptului că Boianul devenise târg de frontieră, au fost instalate aici un punct vamal austriac și un punct de carantină a animalelor. Pe teritoriul satului și-a stabilir reședința Inspectoratul vămilor bucovinene și podolene. În anul 1780, ființau în sat 5 mori, o velniță, un han și două cârciumi. Odată cu anexarea Bucovinei de către austrieci, stolnicul
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
han și două cârciumi. Odată cu anexarea Bucovinei de către austrieci, stolnicul Vasile Neculce care stăpânea moșia satului, a rămas în Moldova, unde îndeplinea funcția de ispravnic al Ținutului Cârligăturii. În anul 1782, el și-a justificat dreptul de proprietate în fața Comisiei austriece de delimitare a proprietăților din Bucovina (înființată în 1781), comisie condusă de colonelul Metzger și din care făceau parte mazilii moldoveni Ion Calmuțchi, căpitan asesor, și Alexandru Ilschi, asesor . Neputând să-și administreze moșia de la distanță, la 26 aprilie 1792
Boian, Noua Suliță () [Corola-website/Science/311756_a_313085]
-
altă parte, desenează marte parte a frontierei actuale franco-belgiene. Tratatul de la Utrecht din 1713 de la sfârșitul Războiul de Succesiune a Spaniei marchează sfârșitul dinastiei Habsburg în Spania, Țările de Jos de Sud rămânand însă sub controlul acesteia, însă prin intermediul ramurii austriece. Armata olandeză care controla teritoriile le cedează controlul acestora austriecilor, teritoriile devenind Țările de Jos Austriece. Țările de Jos de sud, denumite din ce în ce mai des în franceză Țările belgiene ("Pays belgiques"), formează un stat federal format dintr-o serie de provincii
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Războiul de Succesiune a Spaniei marchează sfârșitul dinastiei Habsburg în Spania, Țările de Jos de Sud rămânand însă sub controlul acesteia, însă prin intermediul ramurii austriece. Armata olandeză care controla teritoriile le cedează controlul acestora austriecilor, teritoriile devenind Țările de Jos Austriece. Țările de Jos de sud, denumite din ce în ce mai des în franceză Țările belgiene ("Pays belgiques"), formează un stat federal format dintr-o serie de provincii semi-autonome, guvernate de către Habsburgi de la Viena. Inițial aceștia preiau instituțiile centrale spaniole de la Bruxelles iar sub
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
cultural perioada este marcată de deschiderea Academiei regale de științe și litere la Bruxelles. Până în 1740, limba spaniolă este în continuare utilizată în Consiliul Suprem al Țărilor de Jos de la Viena. Acest consiliu devine în 1757 "Biroul Belgian" din cadrul cancelariei austriece, iar în teritoriu, odată cu centralizarea, limba franceză devine din ce în ce mai utilizată, în detrimentul limbilor populare. Actele oficiale sunt totuși redactate în limba regiunii. Principatul Liège, sau Principatul Episcopal Liège, are în mare paret a acestei perioade o existență cvasi-independentă. Acesta era un
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
avut loc în perioada absenței principelui-episcop, între plecarea acestuia în noaptea dintre 26 - 27 august 1789 pâna la întoarcerea acestuia pe data de 12 februarie 1791. Astfel Revoluția a fost o parte a Revoluției Barbasone desfășurată în Țările de Jos Austriece, revoluție eșuată. Cu toate acestea, scopul revoluției din Liège este unul progresist, menit să genereze schimbări profunde de ordin social și politic, în timp ce Revoluția barbasonă este o contestare a reformelor progresive ale lui Iosif al II-lea. În 1789, o
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
impună provoacă o insurecție reacționară. Statele Generale, consiliul provinciilor Țărilor de Jos, încetează să recunoască autoritatea împăratului. În urma bătăliei de la Turnhout din 24 octombrie 1789 armata imperială se dezintegrează iar în 11 ianuarie 1790 entitățile diferite ale Țărilor de Jos Austriece, ce își declaraseră independența, formează confederația Statelor Unite Belgiene. Discordia dintre partidele catolice și partidele liberale jenează formarea unei armate, astfel că trupele austriece nu întâmpină dificultăți majore în restabilirea autorității austriece în luna octombrie a aceluiași an. În 1792, Principatul
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
octombrie 1789 armata imperială se dezintegrează iar în 11 ianuarie 1790 entitățile diferite ale Țărilor de Jos Austriece, ce își declaraseră independența, formează confederația Statelor Unite Belgiene. Discordia dintre partidele catolice și partidele liberale jenează formarea unei armate, astfel că trupele austriece nu întâmpină dificultăți majore în restabilirea autorității austriece în luna octombrie a aceluiași an. În 1792, Principatul Liège, la cererea revoluționarilor refugiați la Paris, împreună cu Țările de Jos de Sud sunt eliberate de către trupele Revoluției Franceze în urma Bătăliei de la Jemmapes
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
11 ianuarie 1790 entitățile diferite ale Țărilor de Jos Austriece, ce își declaraseră independența, formează confederația Statelor Unite Belgiene. Discordia dintre partidele catolice și partidele liberale jenează formarea unei armate, astfel că trupele austriece nu întâmpină dificultăți majore în restabilirea autorității austriece în luna octombrie a aceluiași an. În 1792, Principatul Liège, la cererea revoluționarilor refugiați la Paris, împreună cu Țările de Jos de Sud sunt eliberate de către trupele Revoluției Franceze în urma Bătăliei de la Jemmapes. Armata franceză este primită ca eliberatoare de către populație
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
fiscal dur. În martie 1793, armata franceză este învisă în bătălia de la Neerwinden: teritoriile fiind reocupate de către austrieci, cu acordul populației. Această restaurare este de scurtă durată, în urma Bătăliei de la Fleurus din 26 iunie 1794, trupele republicane înlătură definitiv regimul austriac.. Statele belgiene devin astfel parte a Republicii Franceze începând cu data de 1 octombrie 1795. Principatul Liège este abolit definitiv prin incorporarea acestuia în departamentele Ourthe, Meuse-Inférieure și Sambre-et-Meuse, abolire consfințită prin concordatul dintre Bonaparte și Papa Pius al VII
Istoria Belgiei () [Corola-website/Science/311023_a_312352]
-
Malymer; Deak Ambrus din Lipova; Daniel Crosontzky și notarul Iohan Russi. După ocuparea Budei în 1686 și a victoriei de la Mohács din anul următor, prin prevedrile tratatului încheiat între împaratul Austriei, Leopold I și principele Transilvaniei Mihai Apafi I, trupele austriece au intrat pe teritoriul Transilvaniei. Ca urmare a acestei actiuni, în anul 1688 a luat sfârșit stăpânirea turcească, drept pentru care Dieta din 9 și 10 mai din acel an a proclamat înglobarea noii provincii cucerite la imperiul austriac. Actul
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
trupele austriece au intrat pe teritoriul Transilvaniei. Ca urmare a acestei actiuni, în anul 1688 a luat sfârșit stăpânirea turcească, drept pentru care Dieta din 9 și 10 mai din acel an a proclamat înglobarea noii provincii cucerite la imperiul austriac. Actul prin care s-a consființit acest fapt, l-a constituit așa zisa „Diplomă Leopoldină” din 1691, adevărată constituție a Transilvaniei. Potrivit acesteia, noua provincie cucerită urma să fie condusă de către un guvernator numit de către Curtea de la Viena, la propunerea
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
Est”. Lienz este districtul cel mai mare din Tirol, el este o enclavă fiind despărțit de o fâșie de 9,5 km lungime a Tirolului de Sud de Tirolul de Nord și Salzburg. Tirolul de Est se află între landurile austriece Salzburg și Kärnten ca și regiunea italiană Trentino și Veneția. Văile principale de pe teritoriul districtului sunt: Pustertal, Iseltal, Defereggental, Virgental, Kalser Tal și Gailtal (din Tirol). Munții Hohe Tauern Alpii Cogliani (Karnici) se află în mare parte pe teritoriul districtului
Districtul Lienz () [Corola-website/Science/311171_a_312500]
-
(n. 3 martie 1847, Sân Candido - d. 7 iulie 1920, Wrocław) a fost un geograf și geopolitician austriac. Este unul din fondatorii școlii germane de geopolitică. A fost profesor la Universitatea Leopoldina din Breslau, Germania (azi Wroclaw, Polonia) și la Universitatea Franz-Joseph din Cernăuți, Imperiul Austriac (azi în Ucraina). Concepțiile sale geopolitice sînt expuse în lucrările "Evoluția teritorială
Alexander Supan () [Corola-website/Science/311285_a_312614]