7,814 matches
-
pe toți cei care Își donează sîngele (vorba-vine, căci n-o prea fac de voie ci de nevoie) pentru propășirea societății. Altfel, scena este cum nu se poate mai realist patriarhală: coada de rigoare, tipic românească, la taraba unde o biată babă de la țară a adus cîteva urzici crescute pe lîngă garduri. Nu-mi Închipui că vînzarea acestor trufandale locale ar putea fi preluată În circuitul european. Nu cred nici că s-ar putea trece la cultura lor extensivă, nici că
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
urând și oamenii și animalele și cerul îl supără zborul rândunicii, ciripitul vrabiei, parfumul florilor, lumina zilei, privirea cinstită, vorba curată: ar înțepa ochii copiilor și ar reteza limba mieilor neînțărcați -, i s-a dus viața în deșert. Și consolarea bietului om fără dragoste și fără evlavie se găsește în ajunul obștescului ineluctabil sfârșit, mărunțit între paiațe mici și imitații minuscule". Prin hiperbolă, se produce o metamorfoză auctorială: pamfletarul, distanțat, acum, de autorul real, își percepe adversarul pe o scară afectivă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
obscur se luminează de la arhaismele lui. De la substantivul archè, însemnând totodată rațiune de a fi și început. Cine se întoarce în timp avansează în cunoaștere. Să începem această călătorie la sursele imaginii cu mijloacele avute la îndemână: bieții noștri ochi, bietele noastre cuvinte. Morminte din aurignacian și linii de ocru pe oase, -30000. Compozițiile strălucitoare de la Lascaux: un bărbat cu picioarele în sus, cu cap de pasăre, un bizon rănit, cai fugind sub săgeți, 15000. Insistentă revenire, timp de milenii, a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu se teme să vadă o imagine, o emisiune înlăturându-se una pe alta, fiindcă (pentru ea) doar clipa este reală. Dar această clipă insesizabilă ne devansează neîncetat, ca un foc rătăcitor, miraj excitant și dezamăgitor, provocare nesfârșită pentru noi, bieți spectatori mereu în întârziere cu o imagine-secundă, cu o modă, cu un subiect, cu un scandal, cu un genocid față de prezentul nostru televizual care aleargă întotdeauna mai repede ca noi. Vrând să-l prinzi din urmă poți căpăta amețeli. Nimic
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
decât în lucrările morții. Cum spune 129 Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mincinos de a alina o durere. Ahile spune deslușit: „Numai Atrizii, care au venit s-o ia pe Elena înapoi, își iubesc soțiile? Orice om vrednic de numele acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii.“ Mânia lui Ahile nu venea numai din onoare rănită. Toate aceste afecțiuni sunt grăitoare pentru natura lui Ahile: îi pun în lumină deplinătatea omenească și puterile firești ale unui suflet încă neieșit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tatăl său e mort pare o cruzime inutilă. Dar Ferdinand nu pare prea zdrobit și, foarte curând, în fața lui Prospero și a Mirandei, se prevalează de noua lui condiție de rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
plăcere decât în lucrările morții. Cum spune Apolon, inima lui sălbăticită nu mai știa ce sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mincinos de a alina o durere. Ahile spune deslușit: „Numai Atrizii, care au venit s-o ia pe Elena înapoi, își iubesc soțiile? Orice om vrednic de numele acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii.“ Mânia lui Ahile nu venea numai din onoare rănită. Toate aceste afecțiuni sunt grăitoare pentru natura lui Ahile: îi pun în lumină deplinătatea omenească și puterile firești ale unui suflet încă neieșit
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
tatăl său e mort pare o cruzime inutilă. Dar Ferdinand nu pare prea zdrobit și, foarte curând, în fața lui Prospero și a Mirandei, se prevalează de noua lui condiție de rege al Neapolului. Despre cântec spune doar, cu platitudine: „De bietul meu părinte amintește“, și, cu naivitate, că melodia lui strunește nu doar valurile, ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
București, 2006, p. 44. footnote>. Pentru câștigarea sufletului, se luptă cu răutate și disperare mulțime de demoni. Aceștia sunt cu atât mai numeroși, cu cât păcatelepe care le-a săvârșit omul în viață au fost mai numeroase. Toți sebat pentru bietul suflet, chiar și între ei, care și cum să-l prindă,după dezlipirea de trup, și să îl arunce în chinurile iadului. Atât demare va fi răutatea lor, încât vor căuta să descopere, atât în stările din pragul morții, cât
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
obstacol în calea cunoașterii "adevăratei" vieți. Și cum erau ei mai mult singuri acasă cu toate cărările deschise, veneau prieteni și prietene, cunoștințe de tot felul, care le explicau și-i învățau cum să trăiască, de nu-i mai rămânea bietului copil timp de nimic. Și aveau mare grijă copiii să învețe cum să facă sex. Doamne ferește să rămână neștiutori la materia asta. Devenea chiar frustrant la vârsta asta să nu știe și să pară mai înapoiați. Ba chiar trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
-și încheie onorabil semestrul sau anul școlar, indiferent pe care cale, pentru că pe cele normale uneori nu se mai putea. Important era să te descurci în final vorba lui Caragiale: "pupat toți Piața Independenți". Și, treceau zilele, lunile, anii, iar bieții copilași nu mai știau ce e bine și ce e rău, nu mai puteau sau nu mai știau cum să scape de ce e rău și cum să readucă binele în viața lor pentru că timpul trecuse. Și astfel le devenise foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
fi „puiul à la Marengo“; în ziua de 14 iunie 1800, pe câmpul de bătălie de la Marengo, bucătarul lui Napoleon Bonaparte era disperat: austriecii capturaseră rezervele de mâncare ale bucătăriei sale! Se apropia ora de masă a generalului Bonaparte și bietul bucătar nu mai avea la dispoziție decât ulei, un pui, câteva ouă, câțiva raci, roșii și usturoi. Mai întâi a prăjit puiul tranșat, apoi, în același ulei, a făcut ouăle ochiuri, împreună cu felii de roșii și usturoi tocat, după care
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mestecă c-un băț de alun cu care s a omorât vreun șarpe.“ Iată unde se ascund rădăcinile magice, sensul tradițional, ancestral al marii bucătării românești: în bucatele simple, la îndemâna țăranilor, nu în mielul fript la groapă, miel pe care bietul țăran nu prea punea gura decât de Paști. Tot din lucrarea lui Mihai Lupescu vom mai pomeni câteva bucate „țărănești“: plachiile (cuvântul, ca și preparatul originar, ne-au venit de la greci), adică mâncăruri scăzute (ca stufatul), de dulce ori de
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și întins pe un proțap la dogoarea focului; asemenea se făcea miel fript în frigare de lemn, însă mielul nu se mai mânca fript până în ziua Paștelui sau a Sfântului Gheorghe. [...] Carnea de râmător se mânca friptă de toți țăranii [...]; bietul purcel nu se putea găti într-altfel decât fript în frigare de lemn.“ Mielul ori purcelul înfipt în frigare de lemn era rumenit de către greci (și nu numai de către ei!) în exact același mod. Pește la frigare se făcea mai
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
însele aceleași contraste ca și caracterele? Iar poetul nu le-ar putea pune față în față? Noi personaje invadează scena, pe care apare un întreg cortegiu de mici meseriași. Mercier îl pune în scenă în Nevoiașul (L'Indigent) pe un biet țesător, iar în Dezertorul (Le Déserteur, 1770) pe un tânăr soldat, condamnat la moarte pe nedrept pentru dezertare. Piesa este de o strălucită actualitate, căci dezertarea este unul din flagelurile vieții militare din Vechiul Regim. Mercier vrea să sensibilizeze publicul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
știu ce e cu mine. Orazio Ți-e teamă ? De ce anume ? Tonino Scumpul meu Domn Orazio, să lăsăm naibii glumele, și să stăm ca lumea de vorbă. Comediile astea de caracter ne-au răsturnat cu fundul în sus meseria. Un biet comediant care a învățat după tradiție și care e obișnuit să improvizeze, să spună, bine sau rău, tot ce-i trece prin cap, când se vede obligat să învețe și să spună un text gata făcut, atunci, dacă are un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și căutam pripit să văd cât mai repede eticheta. În această spițerie a Palatului de Justiție, unde dreptatea se dă cu lingurița și costă așa de scump, într-o zi am greșit borcanul. În loc de chinină, am servit clientului arsenic, și bietul om a dat ochii peste cap.167 Ironia va fi mai târziu strategia primară de evidențiere a patriotismului în piesele cu temă istorică ale lui Marin Sorescu Răceala (1976) și A treia țeapă (1978). O funcție similară poate fi remarcată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adânc insultat, fuge să-i prindă. Copii se urcă-n pomi. Victor Hugo încearcă să se cațere dupe ei. Dar îl lovesc în cap cu ramuri, picioare goale, pietricele din buzunare și alte fructe. Nu știți cine sunt! le strigă bietul poet. Eu sunt Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. Eu am scris despre voi, despre gingășia voastră, iubiți copii, și așa mă răsplătiți, cutre nemernice?? Dar copilașii nu se sinchisiră. Victor Hugo se rostogoli din copac ca scroafa. Îl întovârășiră
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poți să-l admiri și să-l respecți decât numai atunci când ți-l făurești în închipuire. Apropiindu-te de el n-ai să mai vezi un "înger" în trup, care se hrănește mai mult cu cuvântul lui Dumnezeu, ci un biet om asudând "pe calea sfințeniei" prin legi mânăstirești și firești, unele mai neîndurătoare ca altele. După cum, apropiiindu-te de poetul favorit, n-ai să vezi un individ purtând o liră în brațe și hrănindu-se cu stele și cu vise, ci
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capului)... cum stai așa prostit, odată te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine și te împinge (Băiatu arată către pat) că om ești [...] Ce să facă acum bietul băiat ?...110 Elocvența se dovedește izbăvitoare și în cazul lui Mihnea, așa cum se întâmplase cu "junele Ziței". Totuși, în acest episod, Băiatu și Bănică Nisipoiu par a fi replici în oglindă ale lui Rică Venturiano și, respectiv, Titircă Inimă Rea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a personajului de tip caragialian, performator al vorbirii fără frâu. Eșecul dramatic al comunicării este însă mult mai bine subliniat în schița lui Brăescu, deoarece aici interlocutorii bietei femei refuză să coopereze și să asculte "litania" până la sfârșit, astfel încât reclamanta nu numai că nu primește nici un răspuns favorabil, dar nici nu apucă să spună ce solicita. Aceasta nu înseamnă că în multe alte schițe, Gh. Brăescu se delimitează
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
limitate și naive despre ei înșiși și despre mediul înconjurător". 298 Ibid., p. 16. Dar chiar și în această schemă, oare nu exista posibilitatea ca tocmai blamata și odioasa proprietate privată apărută dintr-un "moft" să fi determinat și progresul bietelor forțe de producție rudimentare? 299 Ibid., p. 17. 300 Ibid., pp. 18-22. 301 Ibid., pp. 36-38. Legendele, în accepțiunea lui Ke, ar fi mituri debarasate de elementele primitive absurde, în care personajele mitice evoluează, căpătând un caracter uman, dar și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
atunci când exemplarele cumpărate valorau, în numai câteva luni, chiar mai puțin decât prețul inițial de achiziție. Cf: www.milehighcomics.com/tales/cbg127.html. Mike Carlin, editorul, neagă ideea că ar fi fost o mișcare strategică de marketing, numind-o o biată "glumă care a scăpat de sub control", fiindcă nimeni nu putea prevedea ce avea să se întâmple, iar miza nu a constituit-o lupta finală, ci înmormântarea, prezentarea comunității super-eroice într-o ipostază inedită, implicată într-un alt fel de eveniment
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]