10,800 matches
-
la Sfânta Liturghie sunt miruiți cu untdelemn din candela de la icoana Mântuitorului. Duminica nu se fac parastase, ci numai sâmbăta. Cum ne adresăm reprezentanților bisericii Preotului și diaconului căsătoriți li se spune: „Prea cucernice părinte” sau „Cucernice părinte” sau „Părinte”; Călugărilor care se găsesc în mânăstiri sau catedralele episcopale, uneori și prin parohii, li se spune: „Prea cuvioase părinte”, „Cuvioase părinte” sau „Părinte”; Episcopului ne vom adresa cu apelativul: „Prea sfinte părinte”; Arhiepiscopului și mitropolitului li se spune: „Înalt Prea Sfinte
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
a avut loc marea invazie tătaro-mongolă, sub conducerea lui Batu - Han, care a vizat și spațiul românesc, datorită bogățiilor și posibilității de a transforma zona într-o bază de atac împotriva statelor vecine. o informații despre invazie sunt oferite de călugărul Rogerius, în lucrarea „Carmen miserabile” („Cântec de jale”) o invazia tătaro-mongolă a avut implicații asupra teritoriilor din această parte a Europei: a descurajat inițiativele expansioniste ale regalității maghiare; a pulverizat cnezatele și voievodatele românești; a intârziat procesul de constituire a
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Trebuie să facem o distincție clară între tenisul propriu-zis, așa cum îl cunoaștem cu toții, și așa-numitul (în lumea anglo-saxonă, dar nu numai) real tennis. Acesta din urmă are o vechime care merge pînă în secolele XI-XII cînd, în claustrul mănăstirilor, călugării băteau o mingiuță, mai întîi cu mîinile goale, apoi înmănușați. Tenisul medieval era, așadar, un joc colectiv (azi am spune "de echipă") oarecum asemănător cu pelota, cu handbalul, cu palla și cu ceea ce britanicii vor numi mai tîrziu fives (v.
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
el este o paradigmă a urmării lui Hristos, care S-a smerit și, în chenoza Sa, a acceptat până și moartea, moartea pe cruce (Filip., II, 7-8)<footnote Destinatarul volumului Despre viața lui Moise ar putea fi foarte bine un călugăr; a se vedea Jaeger, în vol. VIII al ediției sale, pp. 148-50. În acest caz, accentul pe obediență este deosebit de oportun; cf. C. W. Macleod, “The Preface to Gregory of Nyssa's «Life of Moses»”, Journal of Theological Studies, n.
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
fiind printre cele mai expuse depopulării din cauza năvălirilor și a condițiilor climaterice grele. Iată cîteva exemple: Bădeni, Băicești, Bălești, Berceni, Blagodești, Buciumeni, Bucșani, Căcați, Cacaleți, Căscioare etc. În același mod, Ion Conea a demonstrat că unele sate din Vrancea (Grumaz, Călugărul, Mardoiu), consemnate în hărți din secolele XVIII-XIX nu mai pot fi identificate astăzi, ceea ce înseamnă că nu mai există. Extragerea întregului material toponimic din documentele publicate și din arhive și confruntarea lui cu numele de locuri culese de pe teren, pentru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Brăteni, Bărăteaz, Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul sau antroponimul rom. frate, Frate, frecvent adaptat fonetic în maghiară sau în slavă (Frata, Frați, Fratele, Frățești, Frățeni, Fratoș tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei, Valea Călugărească etc.); din germ. Propst, „superiorul unei mănăstiri, adjunctul abatelui“ < lat. ecleziastic praepositus (Proștea Mică, Proștea Mare); din magh. remete, „pustnic, sihastru, călugăr“ (Remetea, Remeți, Rimetea, Rîmeți). Amaradia Este numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Barati, Bărăție (unele pot avea la bază antroponimul romînesc Bratu), din apelativul sau antroponimul rom. frate, Frate, frecvent adaptat fonetic în maghiară sau în slavă (Frata, Frați, Fratele, Frățești, Frățeni, Fratoș tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei, Valea Călugărească etc.); din germ. Propst, „superiorul unei mănăstiri, adjunctul abatelui“ < lat. ecleziastic praepositus (Proștea Mică, Proștea Mare); din magh. remete, „pustnic, sihastru, călugăr“ (Remetea, Remeți, Rimetea, Rîmeți). Amaradia Este numele unui rîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
tița etc.), din apelativul sau antroponimul romînesc călugăr, Călugăru (Călugări, Călugăreni, Călugărești, Călugăreasa, Călugăreasca, Movila Călugărească, Călugărei, Valea Călugărească etc.); din germ. Propst, „superiorul unei mănăstiri, adjunctul abatelui“ < lat. ecleziastic praepositus (Proștea Mică, Proștea Mare); din magh. remete, „pustnic, sihastru, călugăr“ (Remetea, Remeți, Rimetea, Rîmeți). Amaradia Este numele unui rîu lung de 106 kilometri, cu o suprafață a bazinului de 870 de kilometri pătrați, afluent de stînga al Jiului. Prin polarizare, de la acesta, au fost create: Amărăzuia (afluentul său, lung de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavă, transmisă prin maghiară (magh. lator, „hoț“); got. hlutrs (= germ. Lotter, „haimana, călător“, poate prin intermediar slav, care ar explica fonetic evoluția); numele de persoană Lotru, format ca poreclă (comparabil cu slava Lotrica, ung. Latorca, provenite din același german Lotter; călugărul care a scris testamentul mamei lui Mihai Viteazul se numea Gavril Lotr); apelativul romînesc lotru „iute, repede“ (referitor la curs), „hoț“ (referitor la răpirea vieților înotătorilor imprudenți; unul dintre afluenți se numește Hoțeagu, fiind ate stat și sub forma Hoțeaua
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
medievală sau savantă. Această limbă a fost inițiată de Carol cel Mare, care, uluit de formele foarte modificate ale latinei pe care o auzea în predicile clericilor din Imperiul său (franceza începea să apară), l-a adus din Anglia pe călugărul savant Alcuin. Împreună cu alți învățați din Irlanda, Anglia și Italia, acesta a realizat purificarea limbii religioase și administrative scrise, luând ca model latina literară: operele autorilor creștini cultivați și tratatele de gramatică ale Antichității. Această limbă, rezultat al „Renașterii carolingiene
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Deci gheată și ghetră sunt dublete etimologice. Tot din franceză este și cuvântul botină. Fr. bottine a fost format de la fr. botte „cizmă“, cuvânt ce are la bază rădăcina bot „încălțăminte grosolană“ (în Evul Mediu, denumea o încălțăminte purtată de călugări, care acoperea o parte a piciorului). Și botfor „cizmă“ vine din fr. bottes fortes, care a pătruns inițial în rusă și, de acolo, în română. Chiar și termenul regional botuș, împrumutat din magh. botos, are la origine tot fr. botte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
cuvântul garrión, de origine nesigură, care l-a înlocuit pe v. sp. pardal, de origine greacă (párdalos). În sfârșit, fr. moineau „vrabie“ este un cuvânt dialectal din nordul Franței, care are la origine tot pe oiseau „pasăre“, influențat de moine „călugăr“; contaminarea a avut loc pentru că penele de culoare gri ale vrabiei au fost comparate cu îmbrăcămintea unui călugăr. tare Cuvântul românesc tare are sensul de „puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de“. În
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sfârșit, fr. moineau „vrabie“ este un cuvânt dialectal din nordul Franței, care are la origine tot pe oiseau „pasăre“, influențat de moine „călugăr“; contaminarea a avut loc pentru că penele de culoare gri ale vrabiei au fost comparate cu îmbrăcămintea unui călugăr. tare Cuvântul românesc tare are sensul de „puternic“, foarte îndepărtat de sensul etimonului său latin talis, care însemna „asemenea, astfel de“. În celelalte limbi romanice, s-a păstrat sensul etimologic, cf. fr. tel. Această evoluție semantică produsă numai în română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
post și pomană au înlocuit vechile cuvinte latinești sec (păstrat în Lăsata secului) și ajun, respectiv cumând, cumândare/ comândare < lat. comandare. Rămân însă mai multe necunoscute. Care erau termenii latinești moșteniți folosiți de români înainte de apariția unor termeni ca evanghelie, călugăr, luați din slavonă? Cum arăta Tatăl nostru înainte de influența slavonă? Când au încetat românii să mai folosească limba latină în Biserică și au adoptat slavona? Distincția dintre elementele slavone, intrate în română pe cale cărturărească, și cuvintele vechi slave, intrate pe cale populară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Într-un document transcris în secolul al XVI-lea se spune, în legătură cu creștinarea slavilor, că aceasta a avut loc „în timpul cneazului Boris al bulgarilor, al cneazului Rostislav al moravilor și al cneazului Koțel al latinilor” din Panonia (Ivanova, p. 482). Călugărul Hrabr, cărturar sud slav de la începutul secolului al X-lea, îl numește pe Koțel „cneazul de la Balaton” (Olteanu și colect., p. 19). Există și documente în care cnejii sub care s-a făcut creștinarea sunt numiți toți slavi. Într-un
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
devenise aproape unica limbă vorbită (p. 18 urm.). Mai rămâneau unele insule de autohtoni cu limba lor, cum a fost cea de la o mănăstire de pe muntele Sinai, unde, după relatarea lui Antonin Placentinul, „la sfârșitul secolului al VI-lea câțiva călugări mai vorbeau limba bessilor” (p. 27). După latinizarea peninsulei balcanice în proporțiile arătate, lucru cu care O. Densusianu se mîndrește, urmează romanizarea acestui spațiu, ceea ce înseamnă trecerea de la latină la română. Această trecere nu se putea însă realiza, în concepția
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acest vis. Deci Ea ți l-a dăruit. La vremurile astea e atât de greu să-i oferi copilului tot ce-i trebuie... În toate vremurile s-au crescut greu copii. Vrei să-ți spun ce mi-a spus un călugăr? Că a visat-o și el pe Maica Domnului cu lacrimile șiroaie până în pământ de avorturile care se fac, împiedicând voia lui Dumnezeu de a facilita întruparea sufletelor. E o crimă ca oricare alta. Împiedici o viață. Și nu uita
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
o datorie a comunității, concretizată în solidaritate și caritate. Se creează o medicină religioasă creștină, în care rugăciunea, ungerea cu ulei sfințit, poziția mâinilor sunt considerate remedii importante, la care recurg toți credincioșii, paralel cu leacurile naturiste ale preoților și călugărilor terapeuți. Ideea creștină exercită astfel o influență determinantă asupra dezvoltării medicinei: ea dă o înaltă stimă vieții oamenilor, o concepție de egalitarism și milă pentru aproapele, imprimând tuturor credincioșilor în Christos sacrificii, în scopul ameliorării suferințelor celor bolnavi. Pe măsură ce culturalizarea
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cinste. Această efervescență spiritual-medicală cu orizont enciclopedic s-a constituit în forță de atracție pentru magiștri și discipoli din toate punctele cardinale, teologia creștină având o deschidere spre universalitate și spre toate clasele sociale, categoriile de vârstă și profesionale. Dintre călugării mireni, dintre clerici și medici, unii au ajuns sfinți. Tot mai multe nume ajung de referință intrând în Istoria Creștinismului și Istoria Medicinei: preotul medic Zenobius din Sidon „îngrijitorul de trup“ al episcopului Vasile al Anciorei, era considerat „savant în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dragostei creștine pe față. înfăptuirile lor i au făcut pe păgâni să vină la creștinism, căci în epidemii medicii lor se dovedeau ineficienți. În Bizanț concepțiile înaintașilor Hippocrat, Galen și toate marile nume ale Antichității renășteau, datorită preluării acestora de către călugării medici. Medicina revigorată prin creștinism, a dobândit un caracter de masă. Medicina se confunda cu religia: „Iisus Salvatorul“, „Sf. Evanghelist Luca doctorul“, frații Cosma și Damian din Siria, „doctorii fără de arginți“, intrați în legendă prin dăruirea lor medicală care i-
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cu ocazia Sinodului de la Niceea, din anul 325 a instituționalizat acțiunile de caritate în așa numitele VASILIADE așezate sub patronajul episcopilor. în sensul lor sunt înscrise multe fapte în Viețile Sfinților. Sf. Theodosie a ridicat o casă de sănătate pentru călugări și alta pentru mireni. în secolul al V-lea Sf. Ioan Hrisostovu ridică mânăstiri, biserici, și pe lângă ele, spitale, farmacii, infirmerii, depozite de alimente și îmbrăcăminte, orfelinate, bucătării, ospătării și cantine. Unele din aceste complexe, ocupau împreună cu mânăstirea, aproape câte
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și în spitale. Medicina bizantină a avut influență și în alte centre prin călugării și preoții medici, prin evanghelizatorii creștini, care s-au răspândit în tot răsăritul Europei, în Rusia creștinată de Vladimir I (988), unde a ajuns Sf. Antoniu, călugărul medic plecat de la muntele Athos, ctitorind Mânăstirea Petchersky, aproape de Kiev, capitala de atunci. Sf. Antoniu nu a fost singurul medic ajuns în Rusia. Tot așa, alți propovăduitori creștini și medici au ajuns în Serbia, Bulgaria, Grecia, țări în spațiul bizantin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
mânăstiri, așa numitele bolnițe (de la cuvântul boală) dar și ospătării pentru pelerini și săraci, aziluri pentru bătrâni. Totodată pe lângă bolnițe a apărut un învățământ de inițiere medicală, alături de cel teologic, și a celui de însușire a unor meserii organizate de călugări pe lângă mânăstiri. Declinul medicinei bizantine nu s-a produs brusc și nu a fost nici total, cum cred unii. Pe lângă continuitatea ei pragmatică au mai apărut în acest timp și opere demne de reținut. Așa de exemplu în Enciclopedia Myriabiblionul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
aceleași vremuri tulburi, nesigure a apărut și Tratatul despre gută al lui Demetrios Papagomenos care îi fructifică pe Jac Psychristul și pe Alexandru din Tralles. El a fost completat de Johannes Chumnos cu profilaxia dietetică a gutei. în secolul XIV călugărul medic Maximos Planudes și Johannes Actuarios scriu un tratat de semiologie uroscopică pentru învățământul medical. Așadar, chiar în vremuri grele, alături de munca de asistență medicina Bizantină a dat și probe durabile de cercetare. La declinul ei însă au contribuit și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Din vechile școli medicale ale Imperiului elen și ale celui Roman s-au născut școlile Nestoriene, ale discipolilor lui Nestorius patriarhul Constantinopolului, care la Conciliul din Ephes (431) a fost declarat eretic și izgonit, stabilindu-se în Siria. Adepții săi, călugării numiți „Nestorieni“ ajung în valuri succesive în Iranul sasanid, în India, Asia Centrală, China, peste tot fiind respectați pentru știința lor medicală și pentru fermitatea credinței lor în Christos. S-au făcut repede cunoscuți prin inițiativa de organizare a spitalelor, prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]