6,220 matches
-
mincinosul ăsta cu caș la gură numai pâine veche?“ Proverbele săracilor Ce-și amintea Marinel despre maică-sa era că spunea: „Nu-i pentru noi“ orice i-ar fi cerut. Tot cartierul avea curent electric în casă, dar maică-sa clătina din cap când venea vorba despre asta și spunea, ca și cum chiar și lumina chioară a lămpii cu gaz era o chestiune de destin: „Curentul, băiatul mamei, nu-i pentru noi“. Taică-su o ținea și el la fel, indiferent că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
străină. Logic, portarul ar fi trebuit să-l trimită să mai citească o dată anunțul. Dar nu l-a trimis. S-a uitat cu o căutătură plictisită, de expert care știa că perfecțiunea nu există, la tenișii lui Vasile B., a clătinat sceptic din cap și a arătat cu mâna spre o ușă. La o masă cu un design foarte modern, șapte bărbați își făceau de lucru. Unul dintre ei l-a invitat să ia loc pe scaunul din fața comisiei, la fel de modern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă nu ținea fălcile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
oficial, le comunica alegătorilor, dar și mulțimilor care nu-l votaseră, că tocmai îl vizitase un înger care, prin împuternicirea lui Dumnezeu, îi prelungea mandatul la o mie de ani. „Timp berechet - și-a încheiat el comunicatul râzând de se clătina televizorul - ca să trăiți și voi odată bine, mă, fraierilor!“ După Băsescu au vorbit Brucan, Iliescu, Adrian Copilul-minune, Teo, Andreea Marin, Patriciu, Cristoiu, Dinescu, Vadim, Marko Bela, un consilier PSD de Dâmbovița și din nou Andreea Marin, care flutura și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din apartamentul de deasupra apartamentului tău. Am avut, preț de câțiva ani, în apartamentul de deasupra niște vecini odioși, pe care mă gândeam să-i omor. În fiecare sâmbătă petreceau bezmetic. Când dansau și se hârjoneau cu oaspeții, candelabrele se clătinau. Aveau și o combină muzicală de mare putere. Când se înfierbântau și dădeau muzica tare, se zguduia întreg blocul. Niște demenți, însă niște demenți binevoitori, cu care, în restul timpului, puteai să discuți situația de parcă ar fi fost vorba despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din zonă și parlamentar. Ne-a făcut o primire amabilă, oferindu-ne o cameră În care să dormim. Mi-a prescris o doză de penicilină și, În patru ore, temperatura mi-a scăzut, dar cînd venea vorba de plecare, doctorul clătina din cap, spunînd: „Pentru răceală, repaus la pat“. (Acesta era diagnosticul său, În lipsa altuia mai bun.) Așa că am petrecut acolo cîteva zile, Îngrijiți regește. Alberto m-a fotografiat În haine de spital. Făceam o figură impresionantă: sfrijit, Îmbujorat de temperatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-o. Păcat că fotografia nu era bună; ar fi fost o mărturie a faptului că Împrejurările vieților noastre se schimbaseră și a orizonturilor În căutarea cărora ne aflam, eliberați, În sfîrșit, de „civilizație“. Într-o dimineață, doctorul n-a mai clătinat din cap ca pînă atunci. Asta a fost de ajuns. Într-o oră eram deja pe drum, mergînd spre vest, către următoarea noastră destinație - lacurile. Motocicleta se lupta din răsputeri, dînd semne că o afectează presiunea, mai ales În caroserie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
necesară, În mașina pompierilor „Chile-España“∗, care a plecat În trombă din sediu, cu o viteză amețitoare, dar vaietul său prelung nu mai speria pe nimeni, fiind auzit prea des ca să mai reprezinte vreo noutate. Casa din lemn și chirpici se clătina sub jeturile de apă ce se năpusteau asupra scheletului său În flăcări. Mirosul Înțepător de lemn ars nu se dădea dus, cu toată munca stoică a pompierilor, care, printre crize de rîs, țineau flăcările departe de casele vecine, cu jeturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
făcând servicii Nunțiaturii Apostolice. A fost arestat în aceeași toamnă și condamnat cu 25 ani temniță grea. Purtarea prin diferite închisori și regimul diavolesc la care a fost supus în acest timp n-au putut să-l facă să se clatine în credință. Dimpotrivă, a fost de mare ajutor și încurajare tuturor acelora pe care i-a întâlnit în pușcării. Eliberat în 1964, prin Decretul General de Amnistie, a început un apostolat rodnic în Moldova. A fost numit paroh de Barticești
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
lăsăm trecutul și să privim prezentul. Oare astăzi nu trăiesc prigonitori de ai Bisericii, dușmani ai lui Cristos și ai Creștinismului? Trăiesc, și încă mai mulți ca oricând; fie pe cale directă, fie pe cale indirectă se năzuiesc, zi de zi, să clatine cât de cât acest edificiu măreț, operă a Celui Atotputernic. În hrube tăcute și întunecoase din inima pământului precum și în plin război, ei pregătesc moartea credinței în Isus. Timpul însă le sapă tăcut și încet pământul de sub picioare, până ce într-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
piesele, cel mai mult îmi plăceau regii, cel gălbui-deschis ca ceara și cel roșu întunecat. Cu timpul, lemnul îmbătrânise, devenind murdar, alb-cenușiu și brun închis ca pământul uscat de soare și udat de ploaie. Toate figurile erau crăpate și se clătinau, nici una nu semăna cu alta. Lemnul fiecărei figuri, verde când îl cioplise, se uscase după cum se nimerise. Cei mai strâmbi însă erau regii - burtoși în față și gheboși la spate, de-a dreptul infirmi. Picioarele li se-mpleticeau, deoarece coroana
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
jos. Nu știu ce m-a făcut dintr-o dată să-i spun: „Vă rog să-l puneți la loc unde era, e părul meu“. M-a atins din nou pe umăr cu mare lentoare, brațul i se mișca parcă cu încetinitorul, a clătinat din cap, s-a dus spre fereastră traversând inelele de lumină, a privit spre copacul de-afară și s-a pornit să râdă în hohote. Abia când a râs am privit cu colțul ochiului spre umăr. Pusese, într-adevăr, părul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încât pietrele mele de râu, cele adevărate, se întrezăresc din cele născocite: în miez de zi Heinrich ieși de la serviciu pe șest în dunga vântului o pasăre cânta sus peste râu înfiptă sta o aluniță-n cer din stâlp se clătina o sârmă semănând cu cusătura de la pantalon pre pietre călcând el umplea nădrag și veston pe-alese cu pietricele mai mari ca grindina sclipitoare și grele de parcă Heinrich n-ar fi fost nicicând făr’ de altă rațiune decât apa înaltă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așternut pe jos fără să se mai topească. I-am întrebat pe copii ce cântec de iarnă le-ar plăcea să cântăm. „Cântec de iarnă?“ - de așa ceva încă nu auziseră. I-am întrebat atunci de un cântec de vară. Au clătinat din cap. Atunci unul de primăvară sau de toamnă. În cele din urmă, un băiat a propus un cântec despre culesul florilor. Au început să cânte ceva despre iarbă și o pajiște. Prin urmare, totuși un cântec de vară, mi-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
S-au speriat grozav. Eram inert, leșinat și cu sacul de tizic deasupra mea. Fața îmi era plină de țărâna îmbibată cu pleavă și cu alte resturi vegetale; buzele-mi erau plesnite, umflate și sângerau, iar dinții din față se clătinau și mă dureau îngrozitor. Sângele care-mi cursese din belșug se amestecase cu țărâna care-mi intrase în gură în momentul în care sărutasem involuntar și brutal pământul dușmănos, împiedicându-mă să respir în mod firesc, având pe gâtul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de singur, trist și abandonat, a coborât un moment lângă mine, pe băncuța unde stăteam. Salut, Titi! Ce faci? Ascult greierii, Serioja. Te-ai lovit rău, așa-i? Da, cam rău... Ți-a căzut vreun dinte? Deocamdată nu, dar se clatină... Lasă,Titi, nu te mai necăji și nu mai fi trist. În câteva zile te vei face bine. Nu, nu-ți va rămâne nicio urmă de zgârietură pe năsucul tău mititel, frumușel și pistruiat și nici pe fața ta drăgălașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
comenzile primite și stăteau îndoite și chircite parcă ar fi avut intenția să facă semnul sfintei cruci, dar acum rămăseseră fleșcăite și inerte asemenea unui organ scos din circuitul vital ori asemenea puiului neascultător de prepeliță mort de frig. Se clatină într-o parte și într-alta și pică mort cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune." (I.A. Brătescu-Voinești) După vreo jumătate de oră, sângele parcă începea să circule și prin extremitățile cele mai îndepărtate ale corpului; degetele își reluau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
băieți, măi băieți, nu mai plângeți, nu mai plângeți că-mi rupeți inima și sufletul; las' c-o să fie bine, o să fie bine, măi băieți. Of Doamne, câtă suferință și nedreptate! Și a plecat morarul-șef plângând de mila noastră, clătinându-se ca un om grav bolnav, preluând cu sine necazurile unor copii chinuiți pe nedrept. Cei de pe verandă continuau să se uite cu interes și afecțiune la grupul de copii îmbrățișați într-o profundă și indestructibilă solidaritate frățească... Apoi, Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
reacție la nebunia mediatică care a cuprins lumea după moartea lui Ioan Paul al-II-lea. Încerc să-i explic simplu, dar cu exemple istorice și teologice, ce este un papă și ce rol joacă el pentru lumea creștină. La sfârșit Mehdi clatină din cap, apoi spune, mai luminat: "acum înțeleg, este vorba de imamul imamilor creștini din Europa și din lume". Uneori, ipocrizia nu are limite. Francezul Alexandre Adler, mare militant comunist al anilor `60, reconvertit acum în geopolitolog realist, după cum singur
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de când mi-ați spus bancul cu „Just, tovarășe“. Doi bătrâni se plimbă seara prin București. Întuneric, teamă prelingându-se din ziduri, oa meni puțini și abătuți pe străzi, mohoreală dickensiană, spleen baudelairian, localuri goale, piețe pustii. Unul din tre bătrâni clatină din cap și-i spune celuilalt: „Ehe, dragul meu, dac-am avea și ceva de mâncare, ar fi exact ca-n răz boi.“ În afară de cele evocate deja, ce amin tiri v-au mai rămas din al Doilea Război Mondial? Ce
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mine. Lipsa asta de încredere în mine mă bântuie și astăzi. Nu am curaj să-mi citesc traducerile apărute, adică realizarea vieții mele, de teamă să nu găsesc în ele exprimări și soluții care să mă indispună și să-mi clatine și mai tare încrederea în mine. Nu mă iubesc tocmai din pricina com plexelor și susceptibilităților mele, precum și a nevoii avide de confirmări din afară. Orgoliu am cât cuprinde, dar e vulnerabil și se lasă foarte ușor rănit. Mai mult decât
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
de ani - dar nimeni nu mai știe cui aparține, când a fost spusă prima oară, care e poanta și, mai ales, dacă e o glumă sau o crimă. 31: „Dacă ți-e frică, renunț”, îi zice Crowhurst soției, dimineața. Femeia clatină din cap, neputincioasă. Nava se leagănă, liniștită, în mica radă a portului Teignmouth - Cornwall. Nu este încă gata, multe șuruburi urmează să fie strânse și multe puncte mai trebuie sudate, dar suntem în 31 octombrie, ultimul termen pentru a intra
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de nimic și, ca dovadă, rupse fără să stea pe gînduri cîteva pînze de păianjen din grajd. A mai mers de-atunci în repetate rînduri la nenea Dode să vadă dacă a mai apărut schija și de fiecare dată acesta clătina din cap și ridica din umeri. Încerca să-l îmbuneze povestindu-i întîmplări din război, dar degeaba, Dănuț era de neîmpăcat, mai ales că știa pe dinafară tot ce avea de povestit nenea Dode. Dode al Tii, cum i se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
spunea că nu mai vrea să bea, să joace, să-și piardă viața fără socoteală. Melodia era lină și te făcea să plîngi. Rusu’ era un om trist. În perioada aceea, poziția de comandant a lui Dănuț începuse să se clatine serios. Băieții nu-l prea mai luau în seamă și-l ascultau numai pe Cristi, iar ceilalți, cei pe care-i ajutase de atîtea ori, nu mai veneau nici ei cu probleme, cum veneau înainte. Dar asta nu era nimic
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA EUGEN HEROVANU Orașul amintirilor EDITURA JUNIMEA IAȘI 2009 Notă asupra ediției Volumul de față reproduce întocmai, la nivel de text, ediția din 1935 (București, editura "Adeverul" S.A. ). Întro lume în care se clatină reperele fundamentale și efemerul e stăpân, am ales să oprim o clipă din timp și să o restituim în toată savoarea ei originară. Singura noastră intervenție se situează în planul ilustrațiilor (și a notelor aferente), acolo unde vremea a operat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]