6,635 matches
-
de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul, de parcă aș fi văzut în fața ochilor toate nenorocirile ce aveau să se abată asupră-mi, sărbătoarea reîncepu în sunet de lăută, de flaut, de rebec, vioara cu trei corzi, de tamburină, până la suhur, masa din zori. Dar nu tuturor le ardea de sărbătoare. Unchiul din partea mamei, Abu-Marwân, căruia i-am spus întotdeauna Khâli, pe atunci scrib la cancelaria de stat de la Alhambra, sosi târziu la sărbătoare cu înfățișarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
groapa se înseninează dintr-o dată.) VOCEA LUI BRUNO: Nu știu dacă am făcut bine. Poate că nu trebuia să le dăm drumu’. VOCEA LUI GRUBI: Dă-le-ncolo! Bine că s-au dus. (Cei doi încep să acordeze, se pare, coardele unui pian care conține și clopoței; se aud sunetele delicate ale mai multor instrumente.) Auzi? VOCEA LUI BRUNO: Mai strâns. VOCEA LUI GRUBI (Analizând alt sunet.): Așa? VOCEA LUI BRUNO: Cum așa? VOCEA LUI GRUBI (Alt sunet.): Așa? VOCEA LUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și ajunge la enervare; semnele grafice prin care vor fi notate replicile sale nu au decât rolul de a puncta replica și nu de a o exprima; regizorul va compune personajul după viziunea sa ori după gama de posibilități ale coardelor vocale pe care le deține actorul.) MACABEUS ( Șoptit.): Ce face? PARASCHIV: Stă pe scară. MACABEUS: Stă pe scară? PARASCHIV: Și se uită la varză... MACABEUS: Arde-i una! PARASCHIV: Nu pot. MACABEUS: Arde-i una peste mâini! PARASCHIV: Nu ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se prea fumează aici, da’... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se poate concentra să citească ziarul.): Fumați, doamnă, fumați. Acu’ tot un drac. BĂTRÎNUL CU BASTON: Văd că le cam lungește dumnealui. DOAMNA CU VOAL: Așa sunt compozițiile astea pentru coarde. Lungi. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ăsta trebuie să fie oboi, nu? BĂRBATUL CU ZIARUL: Oboi sau violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON: Da. Una din două. DOAMNA CU VOAL: A, nu! E violoncel. Violoncel curat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Violoncel... DOAMNA CU VOAL: Absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Cuvintele pirpiriului, tonul și vibrația glasului său mi s-au Înfipt violent În creieri și aveau să mă urmărească foarte multă vreme ulterior. Individul era nebun. Și criminal. Unul surâzător, dar, În chip indubitabil, nebun și criminal. Întinsesem prea mult coarda, instinctul de conservare mă trădase. Reacționasem ca și când, În orice clipă, puteam să Întind mâna spre telefon, să sun poliția și să reclam Încălcarea drepturilor și libertăților personale, garantate În orice țară civilizată. Arogant și ridicol În inconștiența mea revendicativă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
voce poate fi imitată, e problemă de perseverență, nu de talent. Te rog, te implor... Trebuie să poți, oricât ți s-ar părea de aberant sau de caraghios ce-ți cer. Putem mult mai multe decât ne imaginăm, crede-mă. Corzile noastre vocale sunt un instrument capabil să scoată orice sunet. Nu te strădui să ajungi să vorbești ca doctorul Wagner, nu, e o prostie. Adu-ți aminte o propoziție simplă, de trei-patru cuvinte, care ți-a rămas În memorie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ales stabilitatea esențială și plinătatea acelei vieți. Asist cu plăcere la suprema performanță a memoriei, măiestria cu care folosește niște armonii naturale atunci când adună În lăcașul ei tonalitățile suspendate și hoinare ale trecutului. Îmi place să-mi imaginez, pentru ca acele corzi discordante să-și Încheie menirea și să intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
practic pe toți cântăreții europeni de primă mână dintre 1880 și 1922 și deși nu era capabil să interpreteze aproape nimic (doar foarte solemn primele acorduri din uvertura la Ruslan) ținea minte fiecare notă din operele lui preferate. Pe această coardă vibrantă, o genă melodioasă care pe mine m-a evitat, se strecoară, prin tata, de la organistul Wolfgang Graun din secolul al șaisprezecelea până la fiul meu. 2 Aveam unsprezece ani când tata a hotărât că Învățătura pe care o primisem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cel care furniza nu numai cadrul ocazional, dar Înseși culorile și ritmurile lăuntrice pentru gândurile mele rusești foarte speciale. Presupun că mediul acționează Într-adevăr asupra unei ființe dacă există deja În acea ființă o anumită particulă sau o anumită coardă sensibilă (engleza pe care am absorbit-o În copilărie). Am bănuit vag acest lucru pentru prima dată chiar Înainte de a părăsi Cambridge-ul, În timpul ultimei și celei mai triste primăveri petrecute acolo, când am simțit dintr-odată că exista În mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
căpitanul a implorat-o pe tînăra pasageră să cînte singură, căci avusese ocazia să constate, În timpul croazierei, că știa să facă asta cu gust și voce frumoasă. Fata Încercă la Început să se Împotrivească, Însă din penumbră subofițerul atacă imediat coardele chitarei, scoțînd primele note ale unui cîntec tipic latino-american, iar asta păru s-o facă să se hotărască; se ridică În picioare, făcu un gest de Încuviințare către acompaniatorul ei spontan și Începu să cînte Într-un fel grav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a dus la convingerea că, de fapt, nu numai un om, ci mai mulți - poate chiar și o femeie - se ascundeau pe undeva. Trei voluntari se lăsară să alunece În corzi pe peretele de stîncă, iar Oberlus le văzu umbrele trecînd și le ascultă glasurile prin minusculele găurele din cuiburi, calculînd că unul dintre ei trecuse la mai puțin de șase metri de intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa asta. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strop de bucurie în ziua fetei celei grase, apoi un pic de magie în bucătărie. În orice caz, voiam să-i dau lui Judy o pauză; tensiunea care se instalează în casă când își scrie ea rapoartele se întinde precum coardele de la pian - eu și copiii pășim cu grijă, de teamă să nu ne împiedicăm de ele. Așadar, puteam să împușc doi iepuri dintr-o lovitură: să mă distrez cu provocarea de la casa de marcat și să pun la cale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în același timp ca să-mi maschez jena. — Bine, am căscat eu, e vremea să mă duc înapoi acasă. Adică, ceea ce numesc eu în râs acasă. Cu toată sinceritatea, asta se voise a fi o glumă, dar clar lovise una din corzile materne ale mamei lui Stacey, care avea să fie catalizatorul noii treceri din viața mea spre o etapă neașteptată și teribil de minunată. Sau poate că își plănuise de ceva vreme invitația și simțise pur și simplu că îi oferisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vă întindeți în dormitor, interveni Raul Ionescu. Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe scurte care se mai distrează cu cercul și coarda, ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îmbli cu mînile-n șolduri. 4A intrat vulpea-n sac. 5Ai dat spuză ș-ai luat cenușă. 6A vorbit și nea Ion, că este și el om. 7A găsit sac de bucate. 8Aleargă după iepure cu carul. 9A lăsat-o în coarda de jos. 10Al meu scaun să-mi trăiască, alt picior în loc; al meu deget să-mi trăiască, alt inel în loc. 11Alta-n c... popei! 12Albina de viespe, cât cerul de pământ. 13Albă, neagră, asta este. 14Alb în căpistere se vede? 15Am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pași nehotărâți în fața mesei, se duse până la cabina de vot, se uită înăuntru și se întoarse. Delegatul p.d.c. luă cuvântul ca să le amintească pronosticul său cu absenteismul care avea să țâșnească în săgeată și delegatul p.d.d. apăsă din nou coarda liniștitoare, alegătorii aveau toată ziua ca să voteze, trebuie că așteptau să se mai domolească furtuna. Delegatul p.d.s., însă, preferă să rămână tăcut, se gândea la figura tristă pe care ar face-o dacă ar fi lăsat să-i iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
demonstrație oratorică a șefului statului nu puteau, nici măcar în vis, să-și imagineze efortul care îi costase pe consilierii literari ai președinției republicii ca să pregătească discursul, nu în ceea ce privește expunerea de motive propriu-zisă, care trebuia doar să facă să vibreze câteva corzi ale lăutei stilistice, ci în ceea ce privește vocativul care, conform regulii, trebuia să-l deschidă, cuvintele șablonizate care, în general, deschid discursurile de această natură. Într-adevăr, având în vedere subiectul delicat al comunicatului, era aproape ofensator să spună Dragi compatrioți sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
natură. Într-adevăr, având în vedere subiectul delicat al comunicatului, era aproape ofensator să spună Dragi compatrioți sau Stimați concetățeni sau, eventual, printr-o modalitate mai simplă și mai nobilă dacă momentul era de cântat cu un tremolo adecvat pe coarda iubirii de patrie, Portugheeeeeze, Portugheeeeezi, cuvinte care, ne grăbim să clarificăm, apar doar datorită unei presupuneri absolut gratuite, fără nici un fel de fundament obiectiv, aceea că teatrul evenimentelor extrem de grave despre care, așa cum este obiceiul nostru, am dat informații minuțioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că, probabil, continuăm să fim orbi. Indignarea a fost generală sau pe aproape, protestele săreau, se ciocneau, toți voiau să intervină, până și ministrul transporturilor, care, fiind dotat cu o voce stridentă în general vorbea puțin, dădea acum de lucru coardelor vocale, Cer cuvântul, cer cuvântul. Prim-ministrul se uită la președintele republicii ca pentru a-i cere sfatul, dar era vorba de pur teatru, mișcarea timidă a președintelui, oricare ar fi fost semnificația ei la origine, a fost ucisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să acopăr cheltuielile lui Lucy, poate are s-o ia ca pe un efort comun, de familie. Noi toți contribuind pentru binele comun. — Un moșneag excentric, dar convingător, asta ești, nu? — Nu încerc decât să găsesc o cale de ieșire din corzi, Tom. Nimic mai mult. — Bine. O să iau legătura cu Pamela. O să mă refuze, bineînțeles, dar măcar pot să încerc. — Așa, băiete. Ia-o cât mai mieros. Cu mult sirop și dulceață. Dar nu a vrut să sune de la mine de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Devon, de cinci, la nivelul de jos. Interiorul casei de cărămidă era un muzeu viu de artefacte femeiești, cu galerii dedicate expozițiilor de sutiene și chiloței, uscătoare de păr și tampoane, cutii de fard și tuburi de ruj, păpuși și corzi de sărit, cămășuțe de noapte și ace de siguranță, ondulatoare de păr, creme de față și un șir nesfârșit, nesfârșit de pantofi. Mersul acolo era ca o vizită într-o țară străină, dar, dat fiind că îi adoram pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
au intrat, pe neobservate, direct în rai. În jur nimeni. Visa cu ochii deschiși. El, un muritor de rând, în paradis alături de o zeiță. O zeiță mică care-i șoptea ceva la ureche. Niște sunete, izvorâte din cristale înșirate pe corzile unei viori care sunau cam așa: Într-o seară de vară o vioară cânta/, / Aici lângă inima mea.../ Nu s-a supărat, nu l-a admonestat, nu i-a înlăturat mâna care i se lipise de inimă. Mâna lui grosolană
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care făcea o mâncare unsă cu miere, dulce și gustoasă, ce se lipea de suflet, în condiții de ordine și de igienă ireproșabile, dar care ascundea în ea un năduf lichefiat sub presiune, a cărui supapă se găsea chiar pe corzile ei vocale. Gustul bun al mâncărurilor, pregătite cu pasiune și bună dispoziție în vase emailate și curate ca lacrima, era amplificat poate și de faptul că în timp ce pe plita mare, încălzită cu lemne, legumele fierbeau și carnea se prăjea, ea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
loc și adresându-se iar soției cu o voce solemnă, contrar presupunerii lui Bidaru, rosti smerit, cu pioșenie: "Să ne ajute Dumnezeu, să nu ne bată cu grindină, ne-ar strica toată munca noastră!". Apoi, după ce tuși puțin numai din coardele vocale pentru a-și schimba vocea, se întoarse spre Bidaru, care stătea în picioare în fața ferestrei deschise de pe hol din dreptul compartimentului, și i se adresă puțin cam militărește: Tinere, e prea mare curentul; n-ar fi bine să o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu voce tare mereu unul și același cântec, tot atât de idiot și de monoton: "Găina e lumenită / Si la mizloc otlăvită of s-aoleu / Ionel când o gustă.../ Limba în gulă i se nclestă..." Sau poate momentul când surorile lui jucau coarda și cântau: Ardeleanca știu juca / Arde ardeleanca / Pâine știu a frământa / Arde ardeleanca... iar el își imagina cum arde cu flăcări uriașe aceea misterioasă "leancă", care semăna cu o cetate medievală în flăcări. Ce-o fi leanca aceea, nu am
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]