6,859 matches
-
bucură de o prezentare măgulitoare („un țigănuș mic, urît” care vine „cam obosit” la spectacol). Un clovn pentru eternitate deci, nu este un titlu adecvat spiritului cărții : pentru că ea conține nu doar clovnerii detensionante, ci și străfulgerări memorabile de portrete, confesiuni profesionale care pun pe gînduri, trimiteri la oameni (și spectacole majore) care-au fost. Este jurnalul unui artist talentat și nu ocolit de șansă, care este În deplină putere creatoare și, deci, or să mai urmeze amintiri șu pentru volumul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
seama, ce mentalitate... Și-acu’ auzii că s-a trecut de ctitor la biserica de-o ridică la Șoptireanca, pă lângă aia veche. Cum vă cade la conștiință, generalul Goncea și biserica? Oficiantul, absent, așteptă ca bătrâna să-și termine confesiunea. Mai urmărea, cu coada ochiului, ce mai făcea neastâmpărata aceea de Scheihainimé. Răsturnată pe o sofa neagră, ciugulea un ciorchine de strugure, cu boabe mari, rozulii, aproape sângerii. Într-o oglindă cu ape verzulii, un ins cu o pălărioară roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
starting now, Trebuie sè ne deschidem inimile și sè începem sè ne schimbèm începând de astèzi, de acum! Apoi, jos în paginè, enumerate cele cinci mijloace de contracarare a rèului, Prayer, rugèciunea, Fasting, postul, Reading the Bible, citirea Bibliei, Confession, confesiunea și Eucharist, eucharistia, Clamându-se urgență înarmèrii morale împotriva rèului, eu complet nepregètit, neposedând nici una dintre toate aceste arme, nu stiu sè mè rog, nu am postit niciodatè, nu am citit Biblia, nu mè spovedesc, ce sè spun la spovedanie? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sinestezic și irațional - uneori - învingătoare iese Poezia. O poezie a sufletului, cântată de un aed, scrisă pe pânzele memoriei de un antic scrib și dăruită timpului, spre recunoaștere și, de ce nu, spre nemurire. Gheorghe A. Stroia Vasilica Ilie sau sinceritatea confesiunii Poeziile din volumul "Reflecții" se înscriu în linia deja consacrată a liricii Vasilicăi Ilie (vezi volumul " Fereastra de la Răsăritul Cuvântului", Editura PIM, Iași, 2010), autoarea optând pentru o sinceritate absolută a confesiunii, pigmentându-și, din când în când, jerbele metaforice
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nemurire. Gheorghe A. Stroia Vasilica Ilie sau sinceritatea confesiunii Poeziile din volumul "Reflecții" se înscriu în linia deja consacrată a liricii Vasilicăi Ilie (vezi volumul " Fereastra de la Răsăritul Cuvântului", Editura PIM, Iași, 2010), autoarea optând pentru o sinceritate absolută a confesiunii, pigmentându-și, din când în când, jerbele metaforice cu subtile inserții care țin de o abordare mai deschisă a problematicii de viață și, de ce nu, de o filosofie oarecum genuină a faptului existențial. Întâlnim în paginile acestei fermecătoare cărți aceeași
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
bune. Mă bucur să aud asta. N-aș vrea să ajung să am păreri greșite despre mine, spun în timp ce beau puțin vin și încerc să continui conversația cu Jake. Cum ai ajuns susținătorul lui Davey? — Am fost la prima lui confesiune. A fost foarte curajos. Câțiva dintre noi i-au vorbit și s-au oferit să-l sprijine, așa că ne-am trezit discutând. Îi zâmbește lui Davey. Ne-am înțeles bine și, după un timp, Davey m-a rugat să devin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
balurile de caritate. Probabil că da. Îmi revin din elucubrațiile mele și îmi dau seama că tocmai a terminat și stă jos. Arată incredibil de veselă; ceilalți se uită însă la ea îngroziți. Faptul că orice comentariu legat de precedenta confesiune este interzis se dovedește un lucru mai mult decât bun. N-a fost nevoie să-ți dau cartonaș roșu, zice Finn, prefăcându-se încântat, dar nu-i reușește decât în parte. Foarte bine, Charlotte! Dragul meu, tata e judecător. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ne întâlneam într-o garsonieră din Pantelimon, mergeam mai rar la ei acasă, se păzea de nevastă, probabil, atenție la mesaje, la telefoane, nu vreau să ne prindă, dar îmi povestește într-o zi, nu ne căsătoriserăm încă (ziua primei confesiuni, căci pe atunci era altfel, mă iubea probabil, mă iubea și de-aia îmi povestea, că nu povestești decât oamenilor la care ții, nici eu nu știu ce să zic, a fost prima poveste a Maestrului), îmi povestea cum a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
îl știe ea pe stăpân, s-a culcat și cu secretara, ca să-și asigure credința, loaialitatea ei, să-i fie aia credincioasă. — Am să-l strâng de gât pentru vorbele alea spuse unei străine, din prima îl apucă pe el confesiunea, el mă caracteriza pe mine. Pe mine?... Îl aștept sub mărul ăsta din grădină de atâta timp, l-ați văzut când a plecat, era negru-pământ la față, a dat numai din mână a lehamite, nu-i mai trece de femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
singur motiv ne determină să amintim cartea de mai sus. În ultimul număr al Revistei teologice din Sibiu s-a spus despre aceste tipuri că sunt tipurile misticei ortodoxe. Noi nu știm ca E. Underhill să aibă o astfel de confesiune. Cred că s-ar speria când ar simți că-l expropriază imperialismul clerical ortodox. Măcar de ar fi pe bună dreptate. De unde se vede că, pe lângă cerescul har - de care suntem convinși că-l au din plin redactorii susnumitei reviste
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
cineva, de a scrie cărți groase, ci tocmai necesitatea aceasta de a te subția pe tine din punct de vedere spiritual, de a te găsi pe tine însuți, de a te defini pe tine în mijlocul realității.“ Îndemnul e totodată o confesiune. Ea e prilejuită de afirmația lui Nae Ionescu că a găsit pe cont propriu „cheia“ de interpretare a lui Faust pe care o anunțase recent Pierre Masclaux într-un articol ce făcuse mare zgomot - și că a găsit-o înaintea
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
reluă. -Imi place fizica.Am intrat la facultate.La TCM. Primul semestru a fost strălucit.M-am îmbolnăvit.Am repetat medical.N am avut probleme;examene echivalate.Anul doi a devenit dificil.Au apărut tentațiile.Pierdeam nopțile. Se opri din confesiune.Aruncă restul de țigară într-un tomberon. -La o agapă,o mică distracție cu colegele. Cea care avea picioare lungi a depus plângere la procuratură pentru tentativă de viol. Cazul s-a mușamalizat. Probele nu au fost clare.Am fost
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că tu, care ai o asemenea memorie prodigioasă a cifrelor, nu știi câți ani ai făcut la ultima mare aniversare, sărbătorită cu discursuri și volume! Noroc cu intervenția acestui tânăr ambițios care a tăiat, ca o lamă rece de cuțit, confesiunea În care Traian se rătăcise. Christa prinde momentul ca să Întoarcă spre teme mai ușoare conversația. O irita de mult curiozitatea indiscretă din ochii tineriadunați În jurul mesei: inutil curioși, inutil atenți, pentru că nu vor Înțelege niciodată nimic. Pentru că nu pot concepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
studii culturale la Facultatea de Litere din Cluj, unde este conferențiar doctor și directoare a Departamentului de Literatură Comparată. ELENA VLĂDĂREANU este poetă și jurnalistă. A publicat în 2002 volumul Pagini (Timpul, 2002), după un debut underground cu placheta din confesiunile distinsei doamne m., apărută în caietele Carmen, editate de Un Cristian. A mai publicat volumele fisuri (Pontica, 2003), europa. zece cântece funerare (Cartea Românească, 2005) și spațiu privat (Cartea Românească, 2009). Este autoarea piesei de teatru Habemus bebe. Îl așez
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Ioan Mititelu Direct din goarna autorului: Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, profit de această unică ocazie de a vă întâlni aici, pe aceeași lungime de undă cu mine, ca să vă fac niște confesiuni, așa ca de la om la om, fiindcă vă văd persoane simpatice, demne de toată încrederea mea, și știu că veți putea ține secretele pe care vi le voi încredința acum. Vă spun pe cuvântul meu, de fost pionier al patriei
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o pretenție de prestanță. Iancu Pompon este tipul cavalerului fără teamă, a omului de onoare, toate acestea fiind subminate în piesă de caricatura gravă. Sentimentul iubirii capătă la el o aureolă mistică și se însoțește cu ideea de jertfă. În confesiunile pe care și le fac reciproc Mița și Pampon, aflați în situații similare, ambii trădați și hotărâți să se răzbune, se ajunge la o distincție: Mița are insomnii din gelozie, pe când Pampon pierde nopțile la cărți. Modul în care iși
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
litoralul românesc. La prima vedere, Între cei doi se aprind luminițele..., după care, la aflarea veștii că Lucas este cu soția infirmă la Neptun, Diana are remușcări... Printre prozele aprinse de scânteia zâmbetului se remarcă: Au venit americanii și Gigilică. Confesiunile Încorporate În cele șaisprezece proze scurte suscită atenția. Parsonajele par și chiar sunt din lumea realului contemporan. Ele se mișcă dând Pete de culoare pe curgerea albastră a firului de culoare a lecturii. Pe un plan apropiat genului de creație
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
găseam, așa de nenorocit, încît n-aș mai fi păstrat nici un secret dacă domnul Theodoriu nu s-ar fi priceput să ție distanța. De altfel, el rostise la începutul cunoștinței noastre o sentință care făcuse imposibilă orice familiaritate între noi: "Confesiunile sunt vulgare". Principial avea dreptate, dar totul depinde de emoția cu care faci acea mărturisire și de clipa importantă și rară pe care o alegi pentru ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și în acela al comunicării, al dialogului cu Ioana: există în lungile lor conversații o adevărată voluptate a torturii, o încleștare cumplită între două inteligențe reci și speculative care nu vor cu nici un preț să se lase înfrînte. Pentru personaj, confesiunea devine necesitate existențială; cartea apare ca un document uman: "... e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece". Dincolo de valoarea terapeutică a confesiunii, este clar că - Ioana i-o spune brutal - Sandu își exploatează trăirile din rațiuni
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și speculative care nu vor cu nici un preț să se lase înfrînte. Pentru personaj, confesiunea devine necesitate existențială; cartea apare ca un document uman: "... e un țipăt către oameni ca să mă consoleze și să mă vindece". Dincolo de valoarea terapeutică a confesiunii, este clar că - Ioana i-o spune brutal - Sandu își exploatează trăirile din rațiuni artistice: suferința există pentru a încăpea într-o carte." Al. CĂLINESCU, Scriitori români (mic dicționar), Editura științifică și enciclopedică, București, 1978, pag. 262-263. "După Camil Petrescu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dezlega cumva, prin întreaga ei ambianță, de prezent și de legăturile familiale. Pe stradă am aflat de fratele ei mai mare, mort de tuberculoză, și tot pe stradă de cel mic, mort în împrejurări tragice. Într-una din rarele ei confesiuni, venind vorba de mamele mult mai tinere decât ea ale multora din colegii mei de clasă, mi-a spus: Puteam să am și eu un copil când eram mai tânără. Imediat m-am gândit la colegii mult mai mari din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
timp), m-am dus în camera alăturată și mi-am aruncat ochii peste colecția mea de cărți: Ghidul impozitelor, Comoara din insulă, Cămătarii, Timon din Atena, Consorțiul, Prietenul nostru comun, Cumpără, cumpără, cumpără, Silas Marner, Succesul, Povestea vânzătorului de indulgențe, Confesiunile unui judecător, Un diamantul mare cât hotelul Ritz, Moștenirea ametistului - și cam atât (Cea mai mare parte a cărților serioase au aparținut predecesoarelor Selinei, cu excepția Cămătarilor, pe care, din câte îmi amintesc, mi-am cumpărat-o eu.) M-am holbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la ora șapte seara și termin foarte târziu, la orele trei, patru dimineața... prea puțină lume înțelege că atunci când intru în unele ateliere enorme, cu multe ferestre, îmi zic: Dumnezeule, e prea multă lumină! Eu sunt precum cârtițele.“ În altă confesiune, Ioana spunea: „Caut magia unui apus de soare, la șapte seara. Amurgurile de la Paris mă fascinează de fiecare dată, ca atunci când am aterizat pentru prima oară în această capitală, venind dintr-o țară în care se prefigura infernul.“ La masa
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
vremii se amuza cu un joc de societate adus din Anglia, prin care parti cipanții își dezvăluiau gusturile, aspirațiile, dorințele și caracterul. Setul de întrebări era același pentru toți, iar răspunsurile spontane erau așternute pe hârtie, în niște „albume de confesiuni“. — Ce legătură avea Proust cu acest joc? — El l-a jucat de două ori, o dată la cincisprezece ani și apoi la nouăsprezece ani, iar manuscrisul original, intitulat Confidențe de salon, datând din 1890, a fost descoperit în 1924. Răspunsurile lui
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
din gospodăria lui, după un ceasornic pisicesc, sunt nelipsite la vremea când el prânzește sau cinează. Acestea sunt servite ca niște musafire ocazionale și scărpinate cu mătura pe burtă, apoi pleacă la domiciliile lor. Într-una din zile la ora confesiunilor, poetul mi-a împărtășit părerea sa despre felinele casnice, găsind și câteva asemănări cu o altă ființă care trăiește în casa omului: se pisicește când are interes, își arată ghearele și zgârie dacă nu ești atent, pune stăpânire pe întreaga
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]