7,252 matches
-
lei. Are poalele umede de zeamă. Molfăie și nu-i pasă de nimeni. *Arendășia ca fenomen istoric a dispărut; au rămas însă mentalitatea și unele procedee arendășești, pe care - lucru de-a dreptul dezagreabil - le întîlnești și în critică. Arendașul cronicar sau recenzent își începe articolele zgomotos, încruntat, încercînd să intimideze. „înjură” pe mulți, în bloc, stereotip, jignește, minimalizează, pentru a-l putea lăuda apoi pe cel de care e interesat. Pune atîta ostentație în gestul său, încît beneficiarul, dacă e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pare - una din caracteristicile criticilor de artă. Aproape toți cei pe care i-am ascultat (Ion Frunzetti, Dan Hăulică, Tudor Octavian, Adrian Silvan Ionescu, Valentin Ciucă) au fost niște „vorbă lungă”. Ultimul cu elocuție abundentă, auzit recent, e Virgil Mocanu, cronicarul plastic al „României literare”. Necunoscîndu-i pe autorii expoziției pe care o prezenta, a preferat ca, în locul aprecierilor despre unul sau altul, să vorbească despre tema ei comună: plein air-ul. Și a făcut-o cu ample incursiuni în trecut. E curios
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
toți ai redacției etc. *Oscilații umorale ample: dimineața - ecuator, seara - unul din poli; mai rar, invers. *Prin geamul întredeschis, aud, afară, următorul dialog de copii: „Cum e filmul?”, întreabă unul. „Cu cai...”, răspunde celălalt. Nu o dată, aidoma procedează și anumiți cronicari literari: în loc să spună cum e cutare carte (bună sau proastă), povestesc ce e în ea. Din textul lor, întins uneori pe mai multe coloane, nu mijește nici o judecată de valoare. *Trase într-un raționament sui-generis, cele cinci contradicții ale timpului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altădată, atît sub aspect teoretic, cît și stilistic. S-au înmulțit „căile de acces” către „inima” (esența) operelor. Se pun întrebări mai subtile, se dau explicații mai nuanțate. Deși asemenea aprecieri mă flatează, într-un fel, și pe mine, biet cronicar al unei reviste de provincie, nu pot să fiu integral de acord cu ele, mai ales dacă se trage concluzia unei superiorități a criticilor din promoțiile deceniilor șapte și opt față de cei de dinainte. Mai numeroasă decît odinioară, breasla e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Romul Munteanu în „Flacăra” (nr. 13/1988), e o „sancțiune” pentru faptul că a refuzat să tipărească versurile unui ins trimis la revista noastră de el. Nu-l cunosc personal pe universitarul bucureștean (o batoză literară cu mare randament), dar, cronicar eu însumi, mă îndoiesc că s-ar preta la o asemenea meschinărie. Lucru inteligent ar fi ca S. să nu caute explicații aiurea, ci să considere recenzia respectivă un „punct de vedere” (evident, neplăcut), care, singur, nu-i poate anula
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în plus ține să arate că are ochiul format și nu greșește în judecarea unui spectacol. „Din păcate - s a lamentat ea -, nu voi scrie despre Gaițele”. Intervenind în discuție, i-am spus că ar trebui s-o facă: „Ești cronicarul «Ateneului». Cum vine asta: scrii despre ce vezi în alte părți, iar despre spectacolele teatrului local ceri articole de la Ioan Neacșu sau de la nu mai știu cine!” „înainte de a fi cronicar, sînt om”, mi-a răspuns ea nostalgic. „Omul (dacă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am spus că ar trebui s-o facă: „Ești cronicarul «Ateneului». Cum vine asta: scrii despre ce vezi în alte părți, iar despre spectacolele teatrului local ceri articole de la Ioan Neacșu sau de la nu mai știu cine!” „înainte de a fi cronicar, sînt om”, mi-a răspuns ea nostalgic. „Omul (dacă de asta ți-e teamă) se poate (e drept, cu efort) obiectiva”, am insistat eu. „Ușor de zis, dar am un bărbat actor acolo”, mi-a amintit ea. Văzînd că se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și localitățile sale - pe baza sugestiilor date de cele 2 referate cu semnături indescifrabile (Poate Întâlnești pe d. Mihai Spânu, amintește-i că-i necesar să cunosc numele autorilor care au Întocmit și semnat referatele). Acum vin cu o rugăminte: Cronicarul Ureche și istoricii Iorga și C.C. Giurescu afirmă că bătălia din 12 apr. 1457 s-a desfășurat la DoljeștiRoman iar prof. C. Cihodaru Într-un studiu publicat În tomul XIX din 1982 al Anuarului Institutului de istorie și arheologie „A.D.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
sau fără voia lor. Nu aspiră la dealuri de bogăție, fericire, liniște, doar un strop, pentru ele supremul ideal. Nu-l prea găsesc și se Întorc spre ele Înșile, se gândesc și Înțeleg vântul aspru. Este al vieții. Un singur cronicar s-a oprit la textul mottourilor mele. Poate a fost grabă, poate dezaprobare, cum, Într-o eră atomică, sprijin În credință? DA. Acolo mi-am găsit din nou limanul puținei mele Înțelegeri și mulțumesc Ceriului că m-a ajutat: „Dumnezeul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
În munca istoricilor literari. Nu ne vom trezi probabil decât când va fi foarte târziu, dacă nu prea târziu spre a recupera tot ce se pierde prin lipsa acelui spirit iscoditor, dornic să restituie și să conserve valori, cu conștiința „cronicarului”, care se simțea chemat să se Împotrivească uitării. Foarte frumos vă numește domnul Ciopraga „cronicarul de la Fălticeni; erudit, lansându-se În comentarii rotitoare”; cu acea civilitate de rară esență, de a intra În „consonanță cu interlocutorii”, cu inimă, cu rațiune
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dacă nu prea târziu spre a recupera tot ce se pierde prin lipsa acelui spirit iscoditor, dornic să restituie și să conserve valori, cu conștiința „cronicarului”, care se simțea chemat să se Împotrivească uitării. Foarte frumos vă numește domnul Ciopraga „cronicarul de la Fălticeni; erudit, lansându-se În comentarii rotitoare”; cu acea civilitate de rară esență, de a intra În „consonanță cu interlocutorii”, cu inimă, cu rațiune, cu migală și elan, cu „distanțare tactică” și „proximitate tandră”... și mai ales cu romantism
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pot trimite o ofertă minuțioasă. În privința conferințelor, Între 22-26 noiembrie sunt invitat la Oradea, așa Încât aș putea veni la Dv. În cursul celei de a 2-a decade a lunii decembrie. Cum anul acesta se comemorează 300 ani de la moartea cronicarului Ion Neculce, aș conferenția despre: Un renascentist român: Cronicarul Ion Neculce. Dacă va fi În asentimentul Sucevei și Fălticenilor, vă rog chemațimă urmând ca Dv. să suportați toate cheltuielile (transport, cazare, diurna). E bine să fiu anunțat În timp util
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
noiembrie sunt invitat la Oradea, așa Încât aș putea veni la Dv. În cursul celei de a 2-a decade a lunii decembrie. Cum anul acesta se comemorează 300 ani de la moartea cronicarului Ion Neculce, aș conferenția despre: Un renascentist român: Cronicarul Ion Neculce. Dacă va fi În asentimentul Sucevei și Fălticenilor, vă rog chemațimă urmând ca Dv. să suportați toate cheltuielile (transport, cazare, diurna). E bine să fiu anunțat În timp util. În privința materialelor Matei Millo, e vorba de numeroase originale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fugă lungă, am putut găsi un nr. din „România literară”, ultimul număr din 1 aprilie 1975. Este vorba de expoz. de la 883 „Teatrul Național” și sunt citat și eu acolo; este și Bența 446 În un amplu articol, de către un cronicar de specialitate. Poate mai găsești vreun număr, măcar pentru „Galerie”. Sărutări de mâini mamei și soției. Prietenie, Teodor Tatos 44 (Fălticeni, nedatată) Dragă Domnule Eugen, Azi m-am Întâlnit cu „Honny soit qui mal y pense”; are și el volumul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Vă face cinste. Rușine! Domnul este artist și invitatul meu!” La apariția volumului meu de debut, În 1969, prefațatorul s-a angajat, În România literară, Într-o polemică pătimașă cu „infidelul” recenzent de la Contemporanul, vroia să mă apere de neînțelegerea cronicarului care Întâmpinase fără entuziasm volumul. Încerca Însă, În particular, să mă convingă că nu talentul meu fusese, de fapt, pus În cauză, ci asocierea noastră. Atacul Îl vizase, În realitate, susținea, doar pe el. Posibil... Îl acuza pe tânărul critic
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de presa de partid, Grupul MRP fusese cvasiignorat de „esteții” de la amvonul Autorității Critice, deloc tulburați de bagajele și identitatea acestor marginali și păguboși. Nici de Școala de la Târgoviște din care Radu Petrescu făcea, firesc, parte nu prea aveau chef cronicarii momentului. Ne revedeam, uneori, și În „salonul literar” al Dinei Georgescu. Cooptarea mea În acel restrâns cerc de scriitori care nu renunțaseră a fi și cititori se produsese, de fapt, În urma publicării comentariului la Matei Iliescu. După apariția textului („Jurnalul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
bun-simț. Ne vedeam des, În oraș sau la noi. Niciodată În sediul său oficial. Liviu intenționase să-și inaugureze funcția printr-o seară literară dedicată mie, la care să invite, ca vorbitori, pe lângă Matei Călinescu și Virgil Nemoianu, câțiva dintre cronicarii americani care Îmi elogiaseră cărțile. Am refuzat prompt și ferm. Nu doar din cauza personalului cam dubios care administra, pe vremea aceea, Centrul, ci și din cauza audienței. Nu doar presa din țară, ci și ziarul românesc Lumea Liberă din New York publicase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
scrieți; Atrium mi-a lăsat, de asemenea, o excelentă impresie. Este un roman de o mare subtilitate, despre care am omis să scriu numai pentru că la momentul apariției sale eram colaborator al Tribunei și a trebuit să mă Înclin În fața cronicarului oficial al revistei. Despre povestirile din Primele porți voi scrie Însă negreșit, dar la Steaua, unde mi-am luat un fel de rubrică (clandestină); În octombrie - sau, În cel mai rău caz, În numărul pe noiembrie- voi da cronica. Spun
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lui Val. Munteanu mi se pare, În schimb, extrem de sugestivă; absolut remarcabilă, de asemenea, mi s-a părut și calitatea hârtiei. Vom urmări, În continuare, ecourile; eu mă voi număra, În orice caz, printre cei dintâi (și cei mai entuziaști) cronicari. Se apropie, dragă Nicki, sărbătorirea ta; am de gând să Îl conving pe Aurel Rău să Îți consacre un număr special (cel pe luna iulie) al revistei Steaua. Mă voi ocupa personal de structura numărului și de Întocmirea sumarului; am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
am primit o scrisoare de la maiorul de jandarmi lon Cătană, de la Oradea. În cele câteva rânduri. foarte îngrijit scrise, omul își manlfesta sentimentele sale de român și suferea ca și noi în urma pierderii Basarabiei. Într un stil duios, ca de cronicar moldovean, povestea evenimentele întâmplate cu 22 ani mai înainte când, în fruntea unui pluton de voluntari ardeleni din armata României Mici, a străbătut în lat Basarabia de la Prut și până la Nistru. Trecând prin primejdii multipte, feciorii din satele ardelenești au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Utunk”, „Korunk” ș.a. A mai semnat Paul Lucian sau cu inițiale. Debutul editorial, cu volumul de versuri Murmurul străzii (1955), este precedat de prezența cu poeme în culegeri colective: Veac 20 (1947), Zece poeți tineri (1950) ș.a. Pe lângă oficiul de cronicar literar, la revistele „Steaua” și „Tribuna” a susținut, cu întreruperi, rubrica „Poșta redacției”. A îndrumat cenaclul literar al Asociației Scriitorilor din Cluj, a fost membru al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România și a făcut parte din juriile Uniunii Scriitorilor și
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
adâncă” (Sisif). „Ritual solitar”, „istorie personală”, lirica se prezintă ca o „sinteză de contraste”, în care versul transparent visează parcă să fie o punte către adâncimi nebănuite. Criticul literar s-a ilustrat îndeosebi în comentarea poeziei, în calitatea lui de cronicar, timp de peste trei decenii, al revistelor „Steaua” și „Tribuna”. F. citește opera ca pe o „existență fraternă”, ținta sa fiind aceea de a aproxima figura spiritului creator, „dicțiunea” care singularizează o experiență poetică. Accentul participativ este mereu vizibil, dincolo de neutralitatea
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
1942, 420; Mihai Gafița, Despre poeziile lui Victor Felea, „Tânărul scriitor”, 1955, 12; Florian Potra, Poezia lirică - artă mobilizatoare, ST, 1955, 8; Nicolae Manolescu, „Voci puternice”, CNT, 1962, 47; Dimisianu, Schițe, 145-150; Baconsky, Marginalii, 97-113, 210-216; Tomuș, Carnet, 78-81; Regman, Cronicari, 96-109; Cesereanu, Ipostaze, 189-193; Martin, Poeți, II, 120-124; Vlad, Convergențe, 139-142; Tomuș, Răsfrângeri, 99-104; Andriescu, Disocieri, 159-163; Cristea, Un an, 288-289; Ion Maxim, Atitudini critice, Timișoara, 1973, 171-186; Petroveanu, Traiectorii, 163-172; Ungureanu, La umbra cărților, 25-28; Zalis, Tensiuni, 229-233; Raicu
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
cam mult, ceea ce diluează efectele dramatice, pe care se mizează în exces (lamentări cu turnură livrescă, plâns în hohote ș.a.). Personajele, lipsite de consistență, au oarecare viabilitate și ceea ce înviorează textul este simțul replicii, cu o notă de umor. Chiar cronicarii care i-au negat lui F. nervul dramatic și capacitatea de a construi i-au apreciat fluența și accentul scenic al exprimării. O piesă cu teză, abordând o problemă psihologică, este Chinul (1910; publicată în „Convorbiri literare”, a avut premiera
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
la Brașov, participă la înființarea și redactarea revistei „Ritmuri” (1929-1930) și face parte din cercul „Brașovul literar și artistic”, care va edita publicația cu același nume, unde este redactor (1931-1933). Până în 1935, când i se pierde urma, mai colaborează la „Cronicarul”, „Carpații”, „Munca literară”, „Omul liber”, „Societatea de mâine”, „Familia”, „Propilee literare”, „Provincia literară”, „Curentul”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara Bârsei” ș.a. În presă, va semna articole, note și însemnări, recenzii și versuri, traduceri din Jean Richepin și Charles Baudelaire. În 1934 îi
FOCSENEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287060_a_288389]