6,978 matches
-
de fer se introduce într-o soluție de sulfat de cupru. După un timp, cuiul se scoate, se usucă și se cântărește. Se constată că acesta cântărește cu 72 mg mai mult. Să se calculeze masa de metal depusă pe cui. 13 Se calcinează în prezența aerului un amestec de hidroxid feros și hidroxid feric. Să se calculeze masa substanței obținute, dacă s-au folosit 30,4 g amestec având raportul molar Fe(OH)2 : Fe(OH)3 = 1:2. 14
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
nu doar subiectul inteligibil, corespunzător legii morale pure care, pură fiind, nu ar avea de-a face cu nici un fel de conținut "subiectiv", caz în care nu ar mai lua forma unui imperativ categoric, pentru că ea nu ar mai avea cui să poruncească -, ci și subiectul empiric, încărcat cu fel de fel de porniri subiective (înclinațiile), și pentru că "procesul" conștiinței, socotit ca necesar, de vreme ce subiectul empiric impurifică legea morală, nu poate avea loc fără intervenția unei conștiințe morale absolute, Kant susține
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
românește, Csomortany ? !”. Antimaghiarismul, ca și antisemitismul, încurajat neoficial de regimul ceaușist, trebuia să își aibă și el locul în scenariu. Cu totul ieșită din comun, chiar într-un film în care, parafrazându- l pe Alexandre Dumas tatăl, istoria este doar cuiul de care e agățat tabloul propagandistic, este introducerea Securității ! Toma Caragiu joacă personajul părintelui Pamfilie fabricat de scenaristul Mandric. Acesta este un „colonel” de Securitate în toată regula, care spionează pe toată lumea, dispune de turnători peste tot, aranjează diversiuni, șantaje
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fost articulată în ceea ce am numit a fi paradigma xenopoliană a etnogeniei românești. Continuitatea. Teza continuității, varianta românească a mitului universal al permanenței, s-a menținut pe aceleași coordonate esențiale încă de la elaborarea sa de către Miron Costin și bătută în cuiele identității românești de către Samuil Micu în 1805. Consacrată ca o constantă invariabilă a conștiinței istorice românești și structură axială a memoriei naționale, teza continuității a fost reluată și reiterată succesiv ca reacție la teoriile discontinuității dezvoltate de istoricii habsburgici. Polemica
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
precum adevăr, fapt, obiectivitate și certitudine au fost discreditate. Deprivați de aceste reazăme epistemice, subiecții timpurilor postmoderne sunt forțați "să învețe să trăiască într-o societate post-factuală" (Manjoo, 2008). Trecutul nu scapă acestei relativizări. Fapte istorice considerate anterior bătute în cuie o dată pentru totdeauna sunt retrogradate la statutul de interpretări intersubiective. Instituit înainte vreme ca temelia inamovibilă a națiunii, trecutul este acum mai curând un teren mișcător. Sentința profetică enunțată de K. Marx, "tot ce este solid se topește în aer
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și, pe urmă, vei putea vorbi. Și așa ai să afli care ți-i soarta ta pe lume." 103 "Casa Morții" din basme dezleagă legăturile pământești și leagă viețile oamenilor: "Casa Morții era foarte mare și c-o mulțime de cuie în care erau atârnate câte un ghem; unele mari, altele mijlocii și unele de tot mici. Ce-s astea? întrebă ciobanul pe Moarte. Acestea sunt ghemele cu firul vieții fiecărui om. Când s-a mântuit firul, traiul omului s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
foc deoarece copilul care se va naște va avea un fel de "foc", numit "foc viu" 280. După "scăldarea" copilului, pentru a-l feri de deochi, moașele din Bucovina fac un "cănaf" de lână roșie și-l bat cu un cui deasupra ușii, având putere "de a apăra orice deochituri și fărmăcătură". În Moldova, "strămătura roșie" este împlântată deasupra ușii cu un ac, iar în Macedonia, se pune, tot deasupra ușii, un fir răsucit de ață albă și roșie, "pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
iar bradul a devenit un apărător împotriva Diavolului. O legendă bucovineană prezintă bradul ca fiind copacul de care "Necuratul" se ținea scai pentru că era copacul lui. Pentru ca nimeni să nu se apropie de brad, Necuratul a bătut o mulțime de cuie de fier împrejurul lui. Dumnezeu, supărându-se foarte tare, a scos cuiele din fier și a bătut niște cuie din lemn, în formă de cruce. De atunci, se spune că bradul are "cepurile în cruce", pentru a-l alunga pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bradul ca fiind copacul de care "Necuratul" se ținea scai pentru că era copacul lui. Pentru ca nimeni să nu se apropie de brad, Necuratul a bătut o mulțime de cuie de fier împrejurul lui. Dumnezeu, supărându-se foarte tare, a scos cuiele din fier și a bătut niște cuie din lemn, în formă de cruce. De atunci, se spune că bradul are "cepurile în cruce", pentru a-l alunga pe Diavol. Totuși, se crede că a rămas în brad puțină "mânie de-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se ținea scai pentru că era copacul lui. Pentru ca nimeni să nu se apropie de brad, Necuratul a bătut o mulțime de cuie de fier împrejurul lui. Dumnezeu, supărându-se foarte tare, a scos cuiele din fier și a bătut niște cuie din lemn, în formă de cruce. De atunci, se spune că bradul are "cepurile în cruce", pentru a-l alunga pe Diavol. Totuși, se crede că a rămas în brad puțină "mânie de-a Satanei" și de aceea pocnește când
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă scape / Și el a săpat de-un stat, / Dar de scârbă n-a mai dat."127 Uneori, trăirea paroxistică re definește relația dintre om și natură în plan antitetic: "Frunză verde-a mărului, / Jelui-m-aș și n-am cui, / Jelui-m-aș codrului; / Codrul are frunză verde / Și pe mine nu mă crede, / Codrul are frunza lui / Și nu-i trebu-nimănui. / Jelui-m-aș și n-am cui, / Jelui-m-aș câmpului, / Câmpul are peliniță, / Gura mea n-are
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
antitetic: "Frunză verde-a mărului, / Jelui-m-aș și n-am cui, / Jelui-m-aș codrului; / Codrul are frunză verde / Și pe mine nu mă crede, / Codrul are frunza lui / Și nu-i trebu-nimănui. / Jelui-m-aș și n-am cui, / Jelui-m-aș câmpului, / Câmpul are peliniță, / Gura mea n-are credință."128 Alteori, suferința umană este transpusă în universal prin intermediul naturii personificate, utilizarea polisindetului intensificând sentimentul comuniunii om cosmos: "Foaie verde sălcioară, / Rău e când ești bolnăvioară, / Că pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fost plin, / Jumătate cu venin."206 Relația de interdependență dintre ursită-soartă și firul vieții este ilustrată prin intermediul paralelismului analogic, alternanța afirmativ / negativ dând în vileag pulsiunile trăirilor: "Eu nu cânt, că știu cânta, / Ci-mi mai stâmpăr inima, / Mie și cui m-asculta! Că și eu când mă supăr, Cu cântecul m-astâmpăr! / Și nu cânt, că știu cânta, / Ci mi-i dragă țara mea! Și nu cânt, că știu să cânt, / Ci mi-i drag acest pământ, / Cu cât cânt
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
așa cum te-oi învăța eu. Pe mine mă cheamă Soarta omului."244 "Casa Morții", în schimb, nu mai este tabu, este mai primitoare, legea ei fiind, de fapt, legea destinului: "Casa Morții era foarte mare și c-o mulțime de cuie în care erau atârnate câte un ghem: unele mari, altele mijlocii și unele de tot mici. Ce-s astea? întrebă ciobanul pe Moarte. Astea sunt ghemele cu firul vieții fiecărui om. Când s-a mântuit firul, traiul omului s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o răchită / Ș-om bătut dintr-o aripă, / Și când o prins a cânta / Mi-era drag a-l asculta. Aș fi spus și n-aveam cui, / C-a rămas a nimănui; Cât de tare aș dori, / Eu n-am cui mă jelui."301 Comparația vârstelor omului cu cântecul cucului conturează un spațiu al trecerilor și al pe-trecerilor existențiale în care pactul ontologic dintre uman și comic este posibil: "Frunzuliță de pe nuci, / Tinerețe-a mea, te duci, / Ca și glasu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la: • definirea tipului de conținut (informativ, interpretativ, inovativ, relațional, evaluativ, pragmatic, emoțional etc); • identificarea unităților de învățare (teme principale și secundare, subteme) și realizarea conexiunilor dintre acestea; • referințe la alte conținuturi/tematici complementare; • adecvarea conținutului cu forma discursului. 3) Elevii (cui?) se descriu prin: • determinarea grupului de elevi (nivel de instruire, dinamica grupului de elevi); • definirea personalității elevilor pe baza parametrilor bio-psiho-sociali mai sus menționați; • identificarea blocajelor care împiedică decodarea mesajului de către elevi. 4) Scopul (de ce?) se referă la: • intențiile urmărite
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a societății și a vieții ar trebui să fie una naturală, izvorîtă din bunul-simț al conduitei morale, și nu una artificială, bazată pe coerciția legilor: „Moravurile fără legi pot fi totul, legea fără moravuri - aproape nimic” (M. Eminescu). * „Plăcerile sînt cuiele care țintuiesc sufletul de trup.” (Plutarh) Cu siguranță, nu este vorba de orice plăceri, ci de cele senzuale, primare, care devin necontrolabile: „Fie omul cît de bun, vinul Îl face nebun”; „Avarul seamănă cu măgarul Încărcat cu aur și care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a fost ori o să fie În prezent le-avem pe toate. (Mihai Eminescu, Glosă) De ce trebuie studiat contextul? Pentru că fără a utiliza datele contextuale comunicarea ar fi imposibilă. Comunicarea implică, pe lângă un ce (fraza / propoziția rostită), un cine (locutorul), un cui (interlocutorul), un când (momentul enunțului), un unde (locul enunțului) care se Însumează Într-un de ce (obiectivul, scopul urmărit de locutor prin actul de vorbire); toate aceste variabile configurează un sistem unic, irepetabil, care are ca ieșire o semnificație ce nu
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
care-i sunt mai degrabă fidele... P: SRI ați spus? H: Da. Păi n-a fost el la aniversare? P: SRI este cea mai performantă ... Întreprindere ... din România. Nu cred că există, ce-o fi ea, SRL, SA, că face cuie, că ... produce benzină, că ... face ascultări, interceptări telefonice și apără Țara, deci din toată activitatea din România, care produce PIB, H: Da P: cea mai performantă instituție, am aflat de ieri, este .... SRI. De la dl președinte care a spus că
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
Întinde cablul, cordonul se transformă Într-o bară rigidă” (Florea, 1983, p. 30). Aș vrea să termin această serie de exemple cu descoperiri din diferite domenii, amintind de o invenție, pe care Arghezi a folosit-o Într-o fabulă intitulată Cuiul. Confruntați cu problemele iscate de lipsa acestui instrument de tâmplărie fundamental, oamenii dintr-un „leat nemaiștiut” Își vedeau munca zadarnică, Întrucât vântul le lua casele, gardurile și pătulele. Până când „un băiat al nimănui” a inventat cuiul. „Cuiul nou o săptămână
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Într-o fabulă intitulată Cuiul. Confruntați cu problemele iscate de lipsa acestui instrument de tâmplărie fundamental, oamenii dintr-un „leat nemaiștiut” Își vedeau munca zadarnică, Întrucât vântul le lua casele, gardurile și pătulele. Până când „un băiat al nimănui” a inventat cuiul. „Cuiul nou o săptămână/ A umblat din mână-n mână./ A fost strâns și pipăit,/ Pus pe limbă, mirosit,/ Nici-un om nu Înțelege/ Cuiul țeapăn cum să lege,/ Fără funii și curele,/ Scândurile Între ele./ Năzdrăvanul și golanul/ Îl Înfipse
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
o fabulă intitulată Cuiul. Confruntați cu problemele iscate de lipsa acestui instrument de tâmplărie fundamental, oamenii dintr-un „leat nemaiștiut” Își vedeau munca zadarnică, Întrucât vântul le lua casele, gardurile și pătulele. Până când „un băiat al nimănui” a inventat cuiul. „Cuiul nou o săptămână/ A umblat din mână-n mână./ A fost strâns și pipăit,/ Pus pe limbă, mirosit,/ Nici-un om nu Înțelege/ Cuiul țeapăn cum să lege,/ Fără funii și curele,/ Scândurile Între ele./ Năzdrăvanul și golanul/ Îl Înfipse cu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
zadarnică, Întrucât vântul le lua casele, gardurile și pătulele. Până când „un băiat al nimănui” a inventat cuiul. „Cuiul nou o săptămână/ A umblat din mână-n mână./ A fost strâns și pipăit,/ Pus pe limbă, mirosit,/ Nici-un om nu Înțelege/ Cuiul țeapăn cum să lege,/ Fără funii și curele,/ Scândurile Între ele./ Năzdrăvanul și golanul/ Îl Înfipse cu ciocanul.// Zice unul: - «Dragul meu,/ Așa cui făceam și eu,/ Poate chiar mai dichisit,/ Însă, vezi, nu m-am gândit»” (Arghezi, II, 1980
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
direct pe piele. Se ține circa 20 de minute și durerea dispare! Un remediu folosit În Basarabia constă În următorul tratament: Într-un vas de metal, se pune un strat de miere cam de 3-4 cm grosime. Se Încălzește un cui până când devine roșu și se pune În miere, care Începe să fiarbă În jurul cuiului, formând În jurul lui o masă roșiatică și groasă. Cuiul de Îndepărtează iar "masa" se așează pe zona afectată a gingiei, cu un pansament, timp de 5-10
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
folosit În Basarabia constă În următorul tratament: Într-un vas de metal, se pune un strat de miere cam de 3-4 cm grosime. Se Încălzește un cui până când devine roșu și se pune În miere, care Începe să fiarbă În jurul cuiului, formând În jurul lui o masă roșiatică și groasă. Cuiul de Îndepărtează iar "masa" se așează pe zona afectată a gingiei, cu un pansament, timp de 5-10 minute. Aburirea danturii cu vaporii degajați de fiertură din fructe de măselariță, fără a
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]