6,333 matches
-
a fost înhățat de o aripă nefericitul și azvârlit în autobuz și cum toată lumea a bătut din palme, ca la o victorie a deținuților în dauna paznicului, nu-i nevoie să mai povestesc. Însă la faptul că despre destin e cuminte să discutăm în șoaptă și cu teamă mă gândesc de atunci mereu. Dar nu la destinul subțire - cum îl numea din ignoranță o femeie de serviciu operată la mațe -, ci mă refer la destinul gros. Ceva mai mult decât nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
aranjat să doarmă împreună cu noi, în camera cu mai multe paturi în care mă stabilisem cu Mihai. Era clar că Mihai îi plăcea. Poate chiar și eu... Dar tot așa de clar era că vom dormi cu toții ca niște copii cuminți ce eram. A doua zi, se pare că Nana-Ciza a părăsit cabana cu pro misiunea de a ne revedea la București. În ziua în care la rândul nostru urma să coborâm de la munte la șes, sculându-mă mai devreme și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o oarecare măsură adevărul îmi era milă. și apoi ce drept aveam eu să mă amestec în iubiri străine? Iar dacă nu mi erau cu totul străine, cu atât mai mult nu aveam dreptul să o fac. Nu, singurul lucru cuminte era să în torc lucrurile în așa fel încât totul să decurgă într-un ton glumeț și amuzant. Convorbirile mele cu Mihai au aerul unor confesiuni în sensul religios al cuvântului. Mă ușurează. 27 noiembrie 1952 Lunea trecută, când i-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pasiune; dar acest „echilibru“? Între pasiune și singurătate - singurii poli valabili -, soluții false, jumătăți, zădărnicii... Să știi asta și totuși să nu poți trăi nici întru pasiune, nici în singurătate! În noaptea trecută am proslăvit soluțiile intermediare. Este latura mea cuminte și rezonabilă. Îmi e proprie și nu o pot renega. Dar nu o mai iubesc. Nu o mai stimez... Pierre lui Mihai 3 decembrie 1952 A fost ca o ploaie de vară în mijlocul unei zile frumoase... și noi stăteam toți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
scena școlii Pedagogice Ruse din București cu diverse ocazii festive, și pe care le regizam de obicei eu, Sașa să joace întotdeauna rolul cavalerului sovietic sans crainte et sans reproche 1... Fapt care, bineînțeles, i-a cam tulburat mințile de cuminte fiu de pescar ce era. Astfel că, într-o bună zi a primăverii 1953, m am pomenit pe neașteptate cu el în strada Mircea Vodă. Pierduse examenul de preselecție la Institutul de Cinematografie, care se dăduse 127 1. „Fără teamă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
faptul că numele meu se asemăna cu cel al unui erou al lui Dostoievski era o pură coincidență - eu nu-i citisem la vremea aceea Posedații -, ca și toate celelalte asemănări) - moștenisem o veche casă boierească, de care singurul lucru cuminte ar fi fost să mă descotorosesc cât mai grabnic... Bineînțeles, acțiunea se plasa într-o epocă oarecum anistorică, foarte asemănătoare însă cu perioada dintre cele două războaie, dar lipsită de accidentele sale politice. Ceea ce mă interesa pe mine erau numai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Marian, așa-zisa văduvă a lui Camil Petrescu (de fapt divorțaseră cu șase luni înainte de moartea acestuia), și strămutarea lui în frumoasa vilă dintr-unul din intrândurile bulevardului Dorobanți, unde, pe lângă mobila stil, moștenea și doi fii de stirpe ilustră, cuminți și drăgălași ca două fetițe. Din jurnalul lui Pierre Vara 1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
toate pentru a le putea suporta mai departe fără să le găsesc un numitor comun care să le unifice. Lucrul acesta numai eu pot să-l fac pentru mine. În prima jumătate a vieții, relațiile mele cu oamenii au fost cuminți, cu toate că adesea neîngăduite. De acum încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând la pământ roadele, Cum merge vântul, și ploaia, și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sarcastice cât cuprinde, pentru a ține în frâu teama ce-o simțeam toți. Dinamica acestorimprovizații se datora faptului că fiecare dintre noi simțea nevoia să împingă lucrurile mereu cu un pas mai departe spre absurd. Un astfel de produs începea cuminte, așa cum se cuvine să înceapă orice basm german: „A fost odată“, continuând așa cum încep toate basmele în românește: „A fost odată ca niciodată“. Chiar și numai acest început clasic de basm românesc, pentru noi cu trimitere la jalnica țesătură de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
multiplă de umori care mai de care mai respingătoare și mai grețoase, încât ți se întorcea stomacul pe dos...! Dar mama rezista numai de dragul nostru cu un preț exorbitant și care-i va afecta sănătatea înainte de vreme. Frații mei dormeau cuminți, fiecare împachetat în plasma protectoare a somnului binefăcător. Numai Mircea ca de obicei își dirijează concertul nocturn într-un bâzâit cu modulațiuni de rezonanță bizantină, psalmodiate de niște călugări matusalemici, uitați de Dumnezeu într-o mănăstire microscopică încastrată în stânca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și de suferință, la vederea mamei a rămas uimită. Rozalie, Rozalie! Cine te pune să faci acte de vitejie??! Copiii tăi n-au tată; vrei să rămână și fără mamă? De ce faci asemenea prostii? Pe timp de crivăț omul stă cuminte la casa lui. Nu iese nimeni din bârlog! Ai dreptate, Antonia, ai dreptate. Pe plita unde se găseau cazanele cu apă pentru spălatul lenjeriei spitalului, Antonia a fiert o ceașcă de ceai și i-a dat-o mamei să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu câte un băț și cât mai bine îmbrăcați contra frigului, am pornit la drum. Titi, vezi unde e Leu; în mod sigur vom avea nevoie de ajutorul lui. Țuki, pune pe foc și ai grijă de Bebi. Să fiți cuminți! Și am pornit spre Jianu, hotărâți să o aducem pe mama acasă. Ningea abundent o zăpadă constituită din particule zgrunțuroase, pe care le prelua vântul învârtindu-le amețitor în aerul care părea alcătuit din cristale reci albe-vineții gata să pedepsească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în vecinătatea băncii mele. Acum se străduia să-l identifice și să-i descifreze notele caracteristice. Oare ce să fie? Despre ce-o fi vorba? Greu de spus, așa, dintr-o dată. Colegul meu de bancă era Boris Cazacu, un elev cuminte, inteligent și silitor la învățătură, totuși câteodată mă solicita la efectuarea unor teme de casă. Acum stătea foarte atent ca de obicei numai ochi și urechi la explicațiile domnului profesor, vizând "realitatea ca sursă de cunoaștere", notându-și conștiincios în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot ce mișcă în jurul lor și să se îndeletnicească în voie cu spartul semințelor de floarea-soarelui. Ne-am apropiat de terasă, care avea o aplecătoare întinsă, mare, largă, unde sacii pentru măciniș, așezați frumos în stive unul peste altul, așteptau cuminți să le vină rândul la marea confruntare când, aruncați în coșul cu grătar, aveau să se transforme în făină. Trebuie să vă spun că moara de la Jianu era vestită în împrejurimi; aici se măcina și grâu și porumb și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plină de tensiune, teamă grozavă, durere și speranță. Se ruga fierbinte la Dumnezeu, spunând rugăciuni în poloneză, limba ei maternă, și implorându-l pe copil să aibă răbdare și să-și amâne venirea pe lume mai încolo, spre dimineață. Fii cuminte, dragul meu, ai răbdare! Ai răbdare până dimineață. Ai răbdare să se scoale moașa. Nu ieși încă în lume. Cine vrei să te ajute să vezi lumina și să scoți primele sunete omenești? Ești fetiță ori băiețel? Indiferent ce ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viața voastră cât veți trăi. Să-l iubiți pe tatăl vostru care o duce greu în închisoare, să vă rugați bunului Dumnezeu să-i dea drumul și să vină acasă cât mai degrabă; dar mai presus de toate să fiți cuminți și s-o ascultați pe mama voastră care numai pentru voi trăiește și muncește. Mai e ceva. Până când vom încreștina copilul, dându-i un nume în cadrul Sfântului Botez, vă rămâne vouă să-i alegeți unul frumos, de care să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din română în franceză era ca vai de lume, genul de lucrare pe care o livrează în România birourile de la colț de stradă, care lucrează cu "traducători autorizați". Iar acum începe povestea. Luni mă prezint la bancă, traducerea mă aștepta cuminte, mirosind a cerneală în servietă. Spun suma cuvenită, cam 1200 de franci elvețieni, o sumă enormă, dacă o raportez la câștigurile mele lunare. Când este vorba de traduceri, biroul de plasare al universității clasifică româna în categoria limbi rare. Bancherul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Și pentru că tot veni vorba de teatre, încă o întâmplare, de data aceasta nu cu fantome, ci cu stereotipuri culturale și mult trâmbițata imagine a României în lume. Aproape că găsisem job-ul perfect pentru un student, anunțul mă aștepta cuminte pe site-ul de slujbe al Universității. Teatrul din orașul Carouge căuta un fel de băiat bun la toate, care să facă puțină administrație, să verifice starea tehnică a sălii, a cabinelor actorilor și, mai ales, să se ocupe la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
său). Nu am aceeași chimie cu Canada. Canada nu-mi place, cel puțin acum, la început, este prea mare, prea vastă, prea rece, prea-prea... Lumea nouă, biroul de imigrație al aeroportului Dorval, Montréal. Oameni de toate rasele și culorile, așezați cuminți pe băncuțe de lemn. Privesc cu îngrijorare grelele bagaje pe care le-au adus cu ei rotindu-se pe banda de cauciuc moale a aeroportului, ca niște câini credincioși abandonați de stăpân. Suntem supravegheați de o femeie-polițai enormă, un fel
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
putem șarja din când în când, cavalerie contra tancurilor, ca polonezii în cel de-al doilea război mondial. Să nu uit un alt detaliu picant, parte din șarmul intelectual al lui Pascal Ory. A venit însoțit de un labrador negru, cuminte. Animalul s-a așezat sub birou cât timp a vorbit stăpânul. S-a scuzat politicos, spunându-ne că este vorba de un câine care i-a fost încredințat de o asociație de protecție a orbilor, pentru a-l dresa și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un avion în care scaunele sunt extrem de înghesuite, în vederea îmbarcării unui număr cât mai mare de pasageri. Serviciu la bord minimal, fără băuturi alcoolice. Impresionantă vederea a 386 de persoane (fără personalul de bord), masă supusă și resemnată care așteaptă cuminte intrarea în burta chitului aerian alb-lăptos, imaculat. De fapt, acceptă resemnați toate pericolele asociate unui zbor la 11 km înălțime deasupra apei cele mari, timp în care soarta le scapă total din mâini. Cu acest zbor călătorește și un grup
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
îmi spune că arăt bine și că nu-mi trădez vârsta, deși știu că e o minciună convențională, pe care oglinda o contrazice. Conformismul? Nu, nu-mi place, dar sunt departe de-a fi o rebelă, o răzvrătită. Sunt prea cuminte și sperioasă, prea marcată de lașitățile și de spaimele unor împrejurări tragice. Eticheta pentru mine - și recunosc că sunt o persoană vetustă - nu-i un moft. Ea înseamnă bună creștere, respect pentru celălalt, punctualitate, educație, o reacție socială înrudită vag
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că nu am amintiri condimentate - cred că sunt foarte plăcute la bătrânețe. Acum nu privesc înapoi nici cu mânie, nici cu mândrie, ci doar cu nostalgie. N-am practicat excesul, sunt enervant de rațională. Pulsează și astăzi în mine fetița cuminte, provincială. Singurul viciu căruia m-am abandonat a fost fumatul. Am fumat cu pasiune cincizeci și cinci de ani. Și nu m-am lăsat eu de fumat, ci s-a lăsat fumatul de mine. S-a plictisit de mine și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]