6,583 matches
-
Numai că acestea, foarte vizibile în fotografiile agentului nostru îmbrăcat în mantie albă, încă n-au fost găsite. Poate că-i mai bine așa: o carabină într-o eventuală expoziție consacrată evanghelizării beduinilor ar fi un exponat dintre cele mai curioase. 6. Refuzul de a statua Acum câteva zile, un student franco-israelian m-a descumpănit cu o întrebare naivă și stânjenitoare care nu mi s-a mai pus niciodată. Spre finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
literatură după o relativă gestație, după ce s-au decantat, după ce s-au reorganizat și orchestrat. "Am obiceiul să distrug scrisorile, ciornele și notele (afirma el într-o Mărturisire din 1937), ca să nu fie bătaie de cap mai târziu pentru oameni curioși. Dintr-o discreție firească, n-am comunicat publicului despre predecesorii mei decât extrem de puțin. N-am alimentat notele biografice din cărți, de aceea cele mai multe sunt vagi ori cuprind neexactități. M-am gândit că unele lămuriri poate tot ar fi necesare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
uliței, de marea curățenie a caselor cu cerdacuri nalte vopsite vânăt deschis, cu grădiniți de trandafiri, o îngrijire care pare o întrecere necontenită. Maici, unele bătrâne, cu fețele liniștite, altele tinere, care te privesc în treacăt cercetător ca orice femeie curioasă trec drumul. Ca și la Agapia, biserici nouă acum clădite. Clădire nouă și ziduri de chilii din jur. Clădiri nouă am văzut cât lumea și n-am nici-o dorință să le cercetez cu deamănuntul și pe-acestea. Sunetul clopotului totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și destul de urâtă. Doctorul Rizescu cu fața-i ca luna plină, mulțămit și vesel, săltându-și deseori de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vesel, săltându-și deseori de râs, respectabila-i burtă, face onorurile ospeției: mâncăm cu destulă poftă un harbuz pe când trecem prin târgul Lespezi, printre două rânduri de curioși, plăcuți surprinși în sabășul lor de trecerea armatei, printre două rânduri de curioase gătite, cu părul lucitor de gaz și pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ajunși după necazuri multe, la popotă toată lumea mânâncă cum poate. Fiecare ofițer a împrumutat de la gazdă două farfurii, furculiță și cuțit, și așa înarmați, mânâncă cu poftă o mâncare cum a dat Dumnezeu, în grădina publică, între două ziduri de curioși cetățeni perciunați și de cetățene gătite, cari cu toții și cu toatele nu mai pot de bucurie că au venit ofițeri în orașul lor. Dorm la domnu Freitay, cârciumar. Acest domn Freitay, gânditor și destul de cumpănit la vorbă, are două fetițe: Roza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în vedere noblețea animalului, domnul maior n-ar fi mâniat să se schimbe în calul său, când silueta generalului se profilează, înspăimântătoare, nemișcată pe zarea dealului. Și mai este în fruntea batalionului nostru și domnul maior Stoianovici care are o curioasă înfățișare de om care pare că se gândește adânc, și care, lucru curios, nu se gândește niciodată la nimic. Capul său stă drept, tinde spre cer, ca un balon gol, nu stă plecat în piept ca de plumb, cum stă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în calul său, când silueta generalului se profilează, înspăimântătoare, nemișcată pe zarea dealului. Și mai este în fruntea batalionului nostru și domnul maior Stoianovici care are o curioasă înfățișare de om care pare că se gândește adânc, și care, lucru curios, nu se gândește niciodată la nimic. Capul său stă drept, tinde spre cer, ca un balon gol, nu stă plecat în piept ca de plumb, cum stă plecat capul monstruos al domnului maior Ghelemè. Și mai vezi comandând diferite companii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Eri după amiază, la 16, pe vreme frumoasă am fost la Bunovo, unde am rechiziționat 20 de care pentru aducere de proviant de peste munte. Drumul, noaptea, în car, prin albii bolovănoase și prăpăstioase, supt cer înstelat, în tăcerea nopții... Luminile curioase, scânteuțe albăstrii ale licuricilor zburători. Conversație cu Ivan bătrânul care pricepe două trei vorbe vlașchii. 24 Iulie. La 21 Iulie drum la Bencovo, pentru rechiziție, cu sublocotenentul Marinescu. Conversație cu locuitorii despre politica externă și despre stările de lucruri locale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
inscripție dela 1830 care arată că nu-i voie să se murdărească clădirea, cine va înfrânge acest ordin, va fi pedepsit cu un an de închisoare. Alte clădiri vechi se râdică până la apa Spreei, cu ferestre cu flori, cu capete curioase la geamuri. Am văzut din nou și biserica Sf. Marii din Berlinul vechiu și câteva străzi cu case vechi și caracteristice: Parochial Strasse, Str. Orfanilor. Între ele ulița Jidovilor și-n preajma Sf. Marii, în turnul căreia cântă din ceas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un cal, îngropați, unde avea și el plăcere să fie pus: C'est là que je serai sans souci. Voltaire câte odată stătea lângă rege la masă; alte ori vis-a-vis, ca să întreție pe ceilalți oaspeți. Camera lui Voltaire cu decorațiuni curioase. animale: papagali (aluzie la faconda lui Voltaire), cocostârc (voiajor), flamingo (lăcomie), veveriță (friandise), vulpe (viclenie). Scaunele cu gobelinuri reprezentând scene de La Fontaine. Pendula d-nei de Pompadour. Flautul, o partitură de muzică pentru flaut. În galeria pe care am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lesne să le reții decât să ții minte ce cuprind. Unii oameni își repetă glumele și spiritele până ce le transformă în monedă ștearsă. *1 Abatele Voisenon: Sunt prostii pe care ar da mult un om de spirit. *1 Plutarc: Urechile curiosului sunt ventuze care absorb tot ce-i rău. *1 Adulterul, curiozitatea de a cunoaște plăcerile altuia. *1 Poporul: Sita cumetrei e mai bună decât a ta. Pe unii doctori îi plătești ca să-ți spuie vrute și nevrute când ești bolnav, până ce medicamentele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aude în lunca Dunării și pe "stăncuță" "cioacei" și pe prisos căcălăului. Și mulți munteni inteligenți nu se mulțămesc cu perifraze în exprimarea unor noțiuni precise: de pildă ac, spelcă, bold (la cuvântul "bold" din Dicționarul limbii literare, am văzut curioasa explicație: "bold", moldovenism pentru ac cu gămălie.) agrafă le preferă acului de cusut, acului de cap, acului cu gămălie, acului de siguranță. Vânătorului muntean îi place mai mult gotcan, bircan, ieruncă, decât cocoș de munte, cocoș de mesteacăn, găină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și obosite într-o astfel de apă. Punându-mi apoi pijamalele la uscat pe o ață din curte întâlnesc un domn cam la 65 de ani, înalt, cu părul alb, cu niște ochelari rotunzi din spatele cărora te priveau ochii curioși, strălucitori și plini de viață. Surpriză: este din nordul Germaniei și de acolo a plecat pe jos spre Santiago la data de 1 mai. Nu-l dor picioarele, nu are nici o bătătură, nici o rană, se simte în plină formă și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dreaptă este un han cu restaurant. Intru grăbit și întreb de cazare dar mi se răspunde că aici nu oferă cazare pentru pelerini. Sala restaurantului este plină cu localnici, bărbați adulți sau bătrâni, ce joacă rummy sau cărți. Mă privesc curioși ca și pe alt pelerin, cred, care intră aici. îi voi vedea și mai târziu, spre seară, la fel, omorând timpul aici sau undeva la marginea satului, jucând cricket. La ora 19 particip la Sf. Liturghie într-o bisericuță pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bărbat complet gol, dormind pe o bancă, direct pe lemn, fără să folosească măcar un ziar sau o hârtie oarecare pentru a se ocroti de lemnul vopsit al băncii, sau pentru a se înveli și a se ocroti de privirile curioase ale mulțimii de turiști care mișunau prin piață și nu se sfiau să îl privească cu interes nemascat. Am fost uimit să constat că polițiști treceau nepăsători pe lângă el, fără să-i zică ceva. Doar câțiva turiști străini, cu multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cărți în română, deși era dificil să le găsesc. În fiecare zi, înainte de a începe să scriu, citeam o pagină din Biblie, în limba română, ca un fel de rugăciune. Pentru că nu se poate spune că româna cu amestecul său curios de latină și de slavă ar fi o limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedetta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză ? Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
deschis și păduri, întâietatea având-o trenurile militare, platforme deschise în care, printre tunuri și echipamente de război, se zgribuleau de frig soldați în mantale mototolite și ude de ploaie... Oprirea impusă era bucuria noastră; pe câmp ne jucam umblând curioși printre vagoanele arse și locomotiva unui tren deraiat în urma unui bombardament sau a unor tancuri dezafectate; ne amuzau fierăria contorsionată, scotoceam bucuroși de inedit departe de a înțelege grozăvia acelor momente. Trenul, nu o dată, era mitraliat din avioane, aviatorii nefâcând
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
din ceața grea a unor depărtări, a celor 35 de ani trecuți, al unei femei ce o recunoscuse pe mama (era o fostă prietenă a ei din tinerețe) și nu-i venea să creadă. În jurul nostru se făcuse roată de curioși. Mama îi identifica cu greu; îi lăsase în floarea vârstei și-i găsea pe mulți încovoiați, cu pletele ninse. Întrebări, îmbrățișări pătrunse de lacrimi, redescoperiri după atâția ani se contopeau într-o spontană și inedită euforie. Aveam impresia, în acea
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
să fie pe aceeași lungime de undă cu mine. Le-ar modifica fiindcă s-ar strecura în mintea lor, poate le-ar face să fie, într-o împrejurare sau alta, mai smerite, sau mai răbdătoare, sau mai știutoare, sau mai curioase, sau mai cutezătoare, sau mai neliniștite. O întrebare relativ ușoară: Ai aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că e o întrebare ușoară. În sensul că e încuietoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și Frumoasa - vede, chiar lângă linia ferată, o vastă incintă a cărei împrejmuire din cărămidă, deși înaltă, nu poate ascunde privirii un număr mare de ample clădiri. Călătorul străin de aceste locuri își dă repede seama că în fața ochilor săi curioși pulsează viața unei importante unități industriale, dar n-are cum ști că până acum trei sferturi de secol pe aici se afla «ceairul lui Peretz», un câmp cu iarbă grasă pe care pășteau caii în voie”. Să recunoaștem că-i
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că m-a afectat și pe mine pentru că, evident, după chestia aceasta a început analizele și să vadă de unde a pornit chestiunea. Nu le venea la nimeni să creadă că chestia asta poate să fie spontană și, o concluzie foarte curioasă, era că, de fapt, între secții au circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii de la practică. Și următorul pas
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
două au și părăsit Nicolina și nu l-am văzut nici pe inginerul deloc, nici pe ăilalți nu i-am văzut deloc. După aia am aflat cine-o fost. Dar aveam informatori în fabrică..., iar de-atunci, o chestie foarte curioasă mi-a pus unu’ o-ntrebare încuietoare, că spunea el că toți directorii dau informații la Securitate. Mă-ntreabă: „- Da dumneavoastră nu dădeați lunar informații la Securitate ?” „- Ce informații, măi, să dau la Securitate ? Eu nu am dat niciodată informații
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
că m-a afectat și pe mine pentru că, evident, după chestia aceasta, au început analizele, să vadă de unde a pornit chestiunea, adică, nu le venea la nimeni să creadă că chestia asta poate să fie spontană. Și, o concluzie foarte curioasă, era că, de fapt, între secții au circulat niște voiajori care au scos lumea din toate secțiile și i-au adunat pe alee, acolo, ca să iasă. Și acești voiajori nu puteau să fie decât elevii, la practică. Și următorul pas
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
MÎncarea ți se-mpute Înainte s-ajungi cu ea acasă. Laptele se acrește Înainte să-ți termini masa. Valea e un loc străbătut de noua forță potrivnică vieții. Moartea plutește pe deasupra văii ca o ceață invizibilă. Locul exercită un magnetism curios asupra muribunzilor. Celula care moare gravitează spre Vale: Gary West a venit din Minneapolis. În timpul războiului economisise douăzeci de mii de dolari din munca la o fermă de lapte. Cu banii ăștia a cumpărat o casă și o livadă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]