29,392 matches
-
rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și apoi, relua acest dans până rămânea înțepenită, strângându-mă în brațe, cu unghiile înfipte în carne. Explozia celor două descătușări ne-a paralizat corpurile. Nu mai puteam face nicio mișcare câteva clipe. Ușor, ușor, ne-am revenit din transa acestei uniuni fizice și sufletești
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015[Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
ușor psalmodiind. Frunza-și schimbă culoarea, se - aruncă din copaci parașutând, cade pe pământ strigând: „Nimic nu mai sunt!” Vântul o-aleargă, eu o strig: „Frunză nebună unde vrei s-ajungi?” Și frunza se rotește, grațios se rostogolește într-un dans al asfințitului, pregătind întâlnirea cu zeul Pământului. Și cum să nu iubești sufletul toamnei? Referință Bibliografică: Sufletul toamnei / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vavila Popovici : Toate
SUFLETUL TOAMNEI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363088_a_364417]
-
despre inadaptare umană, despre semnificațiile vieții: „Zorba știe să se desprindă încântător de toate, dar nu știe în ce să se prindă, așa cum nu știe că sunt lucruri mai mari, care-l cuprind. Va cădea frânt de oboseală, la capătul dansului. Și va exclama: «voiam să uit ceva!» În timp ce lumea aceasta nu e de uitat, ci e de luat în brațe”. Este o lecție pentru cei descurajați. Filozoful englez Thomas Hobbes (1588-1679) a vorbit despre condițiile naturale ale oamenilor, referindu-se
FERICIRE VS. NEFERICIRE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 998 din 24 septembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363264_a_364593]
-
celor cu credință în Cel de sus și, înainte de marea sărbătoare, trebuia să se împărtășească. Liniștea satului era atât de adâncă, încât auzea foșnetul fulgilor zdrobiți sub galoșii ei. Zări după un gard o cușmă brumărie, tremurând parcă într-un dans ciudat. - Ce faci, Petrică? - Ziua bună, mătușă! Iaca, înghit niște motorină cu zahăr, poate-mi mai trece durerea asta de gât, că mă omoară cu zile și-mi vine să-mi iau gâtul cu brișca. Dădu din cap, cu milă
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014[Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
spre puncte cardinale prin găuri negre de speranță îmi odihnesc timid făptura empatizând cu universul simt coma corzilor vocale mă injectez cu ani-lumină să pot să îmi lipesc ruptura pe serpentine lungi de viață, încerc să mă mențin constant dar, dansul sufletului gol îmi obosește iar persoana în fata gândului înalt, eu am rămas puțin restant am stări prea pline de vocale și nu pot să găsesc consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
are motive să se plictisească pe terenul de joacă al literaturii române! (Petre Crăciun) ***4. BORIS IOACHIM (Botoșani) - IUBIRE FĂRĂ DESTINATAR (poezie, A5, 140 pagini) Poezia lui Boris Ioachim este, întotdeauna un eveniment, un spectacol de culoare, romanță, cântec și dans, toate îngemănate în lacrimile de cristal ale unui suflet care nu poate și nu știe să se exprime altfel. Un vârtej plin de dragoste, într-o iubire curată și sinceră, aproape nepământeană, unele secvențe amintind de Hyperion-ul eminescian, altele
NOI APARIȚII EDITORIALE – DECEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014[Corola-blog/BlogPost/363277_a_364606]
-
În amintiri se nalță stânci înalte, de bazalt. Pe ele și mai sus, castelul. Acolo sunt închise sufletele vechilor seniori. Seniorii sângeroși, mai răi ca lupii. Se aude muzică. Le cântă foștii lor supuși, de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu rochii largi subțiri , de borangic revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
și pescăruși. Porumbeii erau blânzi, veneau lângă tine și-ți cugulegeau pâinea din mână. Când le aruncam mâncarea în apă era o întreagă nebunie, zbura toată păsărimea care mai de care să prindă ceva din hrană. Era ca într-un dans al unor balerine ce se mișcau pe poante cu vioiciune și grație, fluturându-și mâinile, pe muzica lui P.I. Ceaikovski, precum aripile acestor păsări. Însoțitorii mei au preferat să se întoarcă la ale lor, iar eu să-mi continui aventura
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014[Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
astăzi noi suntem străini, Iubirea din suflet mai veghează. În liniștea nopți glasul ți-aud, Iar blândețea lui mă-nvăluiește. La tine zboară gândul meu zălud, Și amintirea ce-l însoțește. Simt și calda ta îmbrățișare, Care în pas de dans mă amețea, Iar în raza lunii îmi apare Diascret, imaginea ce mă vrăjea. Acum știu că iubirea-mi matură, În al meu suflet veșnic voi purta Și în viață,doar a ta figură, Singurătatea îmi va alina. Nu știu dac-
LA 70 DE ANI.... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016[Corola-blog/BlogPost/363387_a_364716]
-
știa cum să facă să regăsească drumul salvator. La un moment dat ajunsese în capătul unui luminiș. În mijlocul lui era un grup de fete îmbrăcate în alb, purtând rochii lungi și coronițe din flori multicolore pe cap, prinse într-un dans de epocă. Nu-și dădea seama cum pot dansa și ce dans este, deoarece nu se auzea muzica. Cine le conducea jocul? Cine le cânta și cum de puteau dansa fără să audă muzica? Sau doar ea era aceea care
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
ajunsese în capătul unui luminiș. În mijlocul lui era un grup de fete îmbrăcate în alb, purtând rochii lungi și coronițe din flori multicolore pe cap, prinse într-un dans de epocă. Nu-și dădea seama cum pot dansa și ce dans este, deoarece nu se auzea muzica. Cine le conducea jocul? Cine le cânta și cum de puteau dansa fără să audă muzica? Sau doar ea era aceea care nu o auzea? Dintre copaci apăru un bărbat atletic care parcă semăna
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DANS LA ASFINȚIT Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Pe paleta norilor se contura un asfințit sublim. Natura insăși respira adânc, ca într-o tristă contemplare, privind din cer înspre pământ, tăcutele
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016[Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
S-au prins mai strașnic cu rădăcinile lor firave de amintiri, de dorințe, de gânduri, și au rămas împreună, până ce vremea le-a albit părul. Acum, când roșul din asfințit se prelingea pe trupul lor sleit de puteri, un ultim dans părea să le readucă tinerețea din suflet. Și s-au prins, într-un final, de mână. Și au dansat cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere rece le-a înălțat avântul, s-au desprins și au plutit
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016[Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
Acum, când roșul din asfințit se prelingea pe trupul lor sleit de puteri, un ultim dans părea să le readucă tinerețea din suflet. Și s-au prins, într-un final, de mână. Și au dansat cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere rece le-a înălțat avântul, s-au desprins și au plutit în văzduhul fără de margini... spre asfințit. (inspirată de fotografia lui Florin Opre) 05.02.2016 Referință Bibliografică: Dans la asfințit / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016[Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
au dansat cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere rece le-a înălțat avântul, s-au desprins și au plutit în văzduhul fără de margini... spre asfințit. (inspirată de fotografia lui Florin Opre) 05.02.2016 Referință Bibliografică: Dans la asfințit / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016[Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
Recunosc, curiozitatea mă îndemna să aflu și cum gândesc, iar conversațiile lor mă dezamăgeau pentru că aveau o notă ironică și atitudinea de superioritate a acelora cu un an mai mari ca mine mă tulbura cumplit. Eu venisem cu pofta de dans și distracție, iar ei doar pentru băutură și țigări... Mă revăd în marginea balconului, cu un zâmbet agățat de obraji, cu urechile lipite de murmurul lor, în încercarea disperată de a socializa cu petrecăreții. Am încercat să fumez și, cum
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015[Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
așteptat, m-am înecat cu fumul, motiv pentru câteva minute de ironii și râsete, de coate aplicate reciproc și șușoteli de apreciere negativă. Apoi, unul dintre băieți, energizat de amestecul de băuturi pe care îl servise, m-a invitat la dans. Ochii lui străluceau, era un pic îmbujorat. Cred că avea nevoie de curaj să facă acest gest. Oricum, melodia se derula și eu o fredonam în timp ce ne legănam, uneori fără ritm, cuprinși de o stare de beatitudine. S-a apropiat
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015[Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
Say you, say me” - Lionel Richie. Acel băiat a fost patru ani mai târziu soțul meu, iar după încă patru ani fostul meu soț... Amintirea însă rămâne neatinsă de timp și spațiu. Ascult acum aceeași melodie repetând sau reluând același dans, într-o docilă continuitate... 27.09.2015 Referință Bibliografică: Continuitate / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1732, Anul V, 28 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mirela Stancu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015[Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
amor în eternitate râurile se răsucesc la vale se îngroapă omenirea ne agățăm de muchii speranța e iubirea iubirea ea ridică în divinitate în urma semne arse e vagul ei mormânt trupuri și raze al nostru trecut pecetea de lut în dansul delir înfășurați în al iubirii fir suntem legați pe veci când iubim. Referință Bibliografică: Ne agățăm de muchii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081, Anul III, 16 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Șerbănescu : Toate
NE AGĂŢĂM DE MUCHII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363481_a_364810]
-
Acasa > Strofe > Creatie > AȘCHII ÎN SCHIȚĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 897 din 15 iunie 2013 Toate Articolele Autorului când culorile aleargă pe apă pigmenții surâd lipsei de formă pensula își înclină firele într-un dans al gândului pictorului frenetice umbre așterne ochiul apoi rând pe rând contururile se nasc răsărit făcut și nu născut curge din mâna pictorului pescărușul își strânge penele tacticos după ce marginea bărcii i-a fost popas între odihnă și deschiderea aripilor
AŞCHII ÎN SCHIŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013[Corola-blog/BlogPost/363529_a_364858]
-
prin „reeditarea perechii edenice “, oglindind „vârsta de aur “a cuplului tânăr, în desfășurări cosmice, făcând zeii să pălească de invidie: Jupiter e galben, și Hera/cea minunată e argintie. / Izbesc cu stângă-n roată și ea se urnește. / E un dans, iubito, al sentimentelor, /zeițe-ale aerului, dintre noi doi, / Și eu, cu pânzele sufletului/umflate de dor, /te caut pretutindeni, și lucrurile vin/tot mai aproape, /și pieptul mi-l strâng și mă Dor. (SOrd, I, 110). Iubită e sărutată în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013[Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
ca altădată, bucuria de a trăi îmi zburdă prin vene. Pot iarăși cânta și dansa precum Zorba Grecul ce lua viața de la capăt în fiecare dimineață, părându-i-se totul nou și pur, ca la-nceputuri! Să-mi lași grădina dansului din mine, Să-mi cânte-n ritm fierbinte printre flori. Să-mi lași un vis sortit să mă aline, Și să-mi aducă-n suflet noi fiori. * Și nu-mi lăsa zăpezi sau ghețuri triste, Când lumea va voi să
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013[Corola-blog/BlogPost/363536_a_364865]
-
nu lipsesc piese muzicale de paradă oficială cum ar fi cea de pe 9 mai, a sărbătoririi victoriei în cel de-al Doilea Război Mondial. Pe 23 septembrie, (2015), „The Red Army Choir” va fi protagonistul unui spectacol de muzică și dans, la Sala Palatului din București. Va fi o regăsire cu istoria, de la care publicul român are a simți înălțarea spirituală inegalată de nicio muzică a lumii. A revedea istoria nu înseamnă și a retrăi groaza care a marcat-o în
VIN RUŞII! CORUL ARMATEI ROŞII VINE LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015[Corola-blog/BlogPost/362384_a_363713]
-
CU EL Autor: Silvia Cinca Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Ritmurile sufletului adună melodii și le supune. Gîndul dispare. Si locul lui străbătând tumultul sufletului îl preia momentul. Timpul stă în loc. Acum e dansul. E ritmul viu al unui rock turbat dar atletic, e vârtejul unui vals spectacular, ocupând o sală spațioasă. E menuetul uitat de timp într-un salon strălucitor cu prinți și prințese. Este un twist înflăcărat ascunzând gânduri care aduc pe
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016[Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
oprea. Sufletul trăia emoția speranței reluării, la masă nu odată așteptau alte persoane care vă întâmpinau cu un surâs binevoitor și uneori zâmbetul lor părea asigurarea unei bune alegeri. Sau, nu existați decât voi doi. Da. A fost un singur dans magic, așa cum doar un sărut există - primul. El deschide drumurile și dansul a spus cu tăria destinului însuși, acum, aici, acesta, aici e totul. E începutul clipei nesfârșite, e cântecul neînterupt al lumii, e culoarea florilor și lumina strălucitoarei luni
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016[Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]