7,301 matches
-
talentat, de 25 de ani nu lucrase decât uși de automobile (automobilul Porsche, fiind Coupe, avea doar două uși). Să intru eu, începătorul, în concurență cu aceștia, nu aveam nici o șansă, cu toate cunoștințele, experiența și talentele mele de a desena în perspectivă. Atunci am avut inspirația să intru pe un alt domeniu, și am început să le fac calcule de mecanică (statice și dinamice) și de rezistența materialelor, la care ei nu se pricepeau sau nu se încumetau. Până atunci
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
leghe depărtare de orice așezare oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Așa că vă închipuiți uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m am pomenit că mă trezește un glăscior ciudat. Rostea: Te rog... desenează-mi o oaie! Cum? Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Și-am văzut un omuleț cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Prin
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
oamenească. Eram mai singur chiar decât naufragiatul pe o plută, în mijlocul oceanului. Așa că vă închipuiți uimirea mea, când deodată, în revărsat de zori, m am pomenit că mă trezește un glăscior ciudat. Rostea: Te rog... desenează-mi o oaie! Cum? Desenează-mi o oaie... Am sărit în picioare, ca lovit de trăsnet. M-am frecat bine la ochi. Am privit cu luare-aminte. Și-am văzut un omuleț cu totul nemaipomenit, care mă scruta cu gravitate. Prin urmare, priveam cu ochi mari
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de orice tărâm locuit. Când, în sfârșit, am fost în stare să vorbesc, l-am întrebat: Bine, dar... ce cauți tu aici? Iar el rosti atunci din nou, încetișor, cerându-mi parcă un lucru din cale-afară de însemnat: Te rog... desenează-mi o oaie! Așa începea povestea Micului Prinț, scrisă de aviatorul francez Antoine de Saint-Exupery în anul 1943, poveste care a fost tradusă în 110 limbi și a fost tipărită și vândută în milioane de exemplare în lumea largă. Succesul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pulă și pulmă - și noi ne tăvăleam prin bănci de râs. Altă dată, fază de zece puncte, eram la ora de limba și literatura română, la Șoseaua Nordului a lui Eugen Barbu, țin minte lecția cu așa mare precizie pentru că desenasem în fața unui tanc un bețiv cu o sticlă incendiară în mână, îmbunătățisem desenul preexistent. Și profa a încercat să ne stimuleze, hai să fim odată oameni serioși, hai să avem o discuție cât de cât inteligentă despre textul ăsta. Probabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
crescută prost, neuniform, în toate direcțiile, nehotărâtă. Figură de copil bărbos. Surâs calin, naiv. Când încerc să mi-l aduc în minte, îl văd întotdeauna în câte o dimineață rece, venind spre școală. Spre liceu. Ar trebui să vi-l desenez. Să tocmesc un papparazzo care să-l tragă în poză. Dimineața se grăbea și era permanent transpirat. În mâini, mănuși negre de piele. De piele neagră. Nici nu putea cuprinde cumsecade ghiozdanul lui vechi de pe vremea lui Pazvante. Ghiozdan de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
barbarii de ce în Senat e această apatie De ce stau senatorii și nu legiferează pentru că azi vor sosi barbarii Ce legi să mai facă senatorii Când vor sosi, barbarii vor face legi (...) Scriu de parcă aș picta. Umplu spații cu cuvinte. Cuvinte desenate fără legătură între ele. Singura legătură fiind cea spațială. Lipsa legăturii nu e o infirmitate a textului, ci un fapt. Între timp, în jur: Unii merg să ia niște lați de la un vecin pentru a face gardul. Chiar dacă e duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
profund inutil. O schizofrenie benignă fără implicații profunde în destabilizarea siguranței naționale. În generală, la orele plictisitoare, scriam cu Țâcă, colegul meu de bancă, un fel de testamente. La școală, cu Limbă mă jucam de-a Europa Liberă. Plus denigrările desenate cu creta pe trotuar. În ’90 îmi făcusem ziar din știrile stenografiate după TV. Ziar machetat, paginat. Astea ar fi precedentele legate de scris. Când eram prin clasa a II-a sau a III-a, ne-a pus tovarășa, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui poeți care n-au nimic serafic, de îngeri bucălați. Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună, zi să-i zic, purifică. Eminescu așa cum l-au desenat colegii mei apărea chiar respingător. După ei, nu era nici o sfârâială să fi poet. Poeții sunt niște papagali în afara vieții. Niște bezmetici care miros la flori toată ziua și habar n-au să intre pe net, de exemplu. Să stea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la investiții mai serioase. Dacă auzeam la alta, aș fi zis că e o proastă. La Miruna e altceva! Obiectele în mâna Mirunei. Cum prind viață, despre asta ar trebui să scriu, dar nu pot. Ar trebui să v-o desenez. Să vă spun și alte lucruri despre ea. Cum a vrut la cinci ani să plece în India. Cu tribul ei de atunci de pe stradă. Să trăiască într-un trib de indieni. Și cum pe la Eroilor, tragedie, i s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
logice și a desenului ajutător. Întâlnirea mea cu Munții Măcinului oprește, parcă, preț de câteva secunde, timpul în loc. Sunt minunați, sunt altceva față de ceea ce știam în raport cu imaginea ce mi se oferă în mod obișnuit. Fiecare detaliu îmi este explicat și desenat de mama, arena granitică a Munților Măcinului, martorii oculari - inselbergurile - și, desigur, aspectul ruiniform, asemenea unor turnuri de cetate asediată. Se pare că un lucru esențial în dobândirea gândirii logice geografice am deprins de la mama. Nu doar matematica, fizica, chimia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și lunatecă la Oituz, În gura pieței, unde-și trafica trupul ei princiar (vrai morceau de Roy) printre precupeții și băieții de prăvălie, la care Însă nu prea avea căutare. Am stat o dată cu ea la masă, eu, Petre Grant, talentatul desena tor, și cu bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să devină arhitect și ajunsese la matematici numai fiindcă ratase examenul la proba de desen, dar rămăsese pasionat de arhitectură, acasă consacra multe ceasuri proiectând utopice imobile de vis. Acum avea prilejul să-și arate, ironică soartă!, „îndemânarea“ în domeniu: desenând aceste penibile colibe, pentru el și pentru cei care îi cereau asta... Locuințele de chirpici au prins să se înalțe și, între ele, au fost croite și ulițe, pe care topirea zăpezilor le-a transformat în mari rezervoare de nămol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
propria soluție: -Marinela, ține-mi tu locul, cum te-am rugat. Astăzi eu îmi iau o zi de concediu. I-am promis dânsului că-l ajut să-și rezolve o problemă. E nou aici, nu cunoaște orașul. Marinela și-a desenat pe fața grăsulie un zâmbet lătăreț în semn de aveți toată încrederea, doamna doctor, da se poate!... Doctorița și-a schimbat grăbită halatul alb cu fulgarinul ei care-i venea extraordinar, și-a luat geanta și pur și simplu a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prindea bine să aibă întipărite astfel casele lor, viața lor - așa li se mai ușura sufletul. Pe urmă, tata a mai pus la cale ceva, ceva dificil, ceva ce spera să fie cea mai de seamă realizare a lui: a desenat cu migală planurile bisericii din Satul Vechi și, împreună cu meșterii cei mai pricepuți din zonă, a desfăcut biserica bucată cu bucată, de la cruce și clopot și până la odoare și la stâlpii de lemn cioplit ai pridvorului, căutând să păstreze intact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cineva în stare să deschidă cărticica asta! Dau s-o deschid, sigur pe mine, convins că e simplu, la îndemână. O clipită, privirea mea se întâlnește cu privirea condorului care vorbește: figura lui are un aer șugubăț, parcă i se desenează în colțul ciocului și un zâmbet ironic (deși mi-e în continuare absolut neclar cum poate să surâdă o pasăre!). Trag de copertele acoperite cu aur, dar ele nu se înduplecă să se deschidă. Îmi pun toate forțele, însă parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și în ceea ce privea spaima. Vecinul Ionescu nu avea treabă cu contragreutatea și probabil c-ar fi rămas bun prieten cu Popescu, dacă acesta n-ar fi devenit isteric. Când l-a văzut dând seară de seară târcoale macaralei și desenând în aer tot felul de scheme, și-a zis c-o fi având omul o curiozitate pur tehnică. Puteai să te gândești, de pildă, că visase să se facă macaragiu și nu-l lăsaseră părinții, că după treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
A urmat cursurile Academiei de Arte, iar după absolvire s-a mutat în București, unde putea găsi mai ușor de lucru. Editurile bucureștene îi oferă posibilitatea de a executa coperte și ilustrații la publicațiile vremii. Peste patruzeci de ani va desena abecedarele și cărțile de școală pentru elevii României. Cu toate astea, cetățenia română o va obține abia în 1943, când a trebuit să-și clarifice situația față de armata română. În 1962 se va stinge în urma unui atac cerebral. Cu o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
se înclina, în anchetator exista un rege care ucide. Eram la unul dintre primele interogatorii, iar vara și ceasurile după-amiezii și umbrișul de rindea jucau toate și ele un rol. Sticla geamului reflecta luciri vălurite de soare. Pe podea se desenau arcuiri albe de lumină ce se cățărau pe pantalonii anchetatorului când el se mișca. Voiam ca el să se împiedice în ele, vroiam să i se furișeze în pantofi și să i se-nfigă în tălpi, ucigându-l. Câteva săptămâni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
i se furișeze în pantofi și să i se-nfigă în tălpi, ucigându-l. Câteva săptămâni mai târziu, regele s-a pripășit nu numai în părul lui absent, ci și în al meu existent. Între cele două mese iarăși se desenau pe podea inele de soare, șerpuiri luminoase mai alungite ca până acum, care se târau încolo și încoace fiindcă afară bătea un vânt puternic. Anchetatorul se plimba nervos prin cameră. Umbrișul de rindea juca fără astâmpăr, atrăgându-i privirile. Plasat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
sigla C.F.R., informație extrem de prețioasă, care preciza din capul locului instituția căreia îi era destinat ca o garanție absolută a funcționării lui impecabile, el adresându-se unui eșalon de muncitori având ca notă caracteristică fundamentală punctualitatea. Sub sigla amintită era desenată o locomotivă din coșul căreia se buluceau rotocoale de fum surprinsă într-un măreț, fantastic și inegalabil elan maratonist pe șinele strălucitoare de oțel, spărgând distanțele și anulând forța gravitațională, asemenea navelor spațiale. O, ce frumos ar fi fost! Din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se lipesc repede și cu fereală la lumina farurilor. Un broscoi electoral îmbrăcat în verde, sugrumat cu o cravată cu motive geometrice roșii și galbene promitea "fapte, nu vorbe". Pe fundal se vedea un alt panou strâmb pe care era desenată o săgeată, urmată de inscripția "Spre groapa de gunoi". Acesta din urmă scăpase neatins de furia electorală. Văzută de departe, imaginea are gustul unei tragicomedii balcanice: veselă la început, amar în final, derizorie per total. 1 Decembrie 2004 Sărbătoare națională
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nu avea metodă. Dar toți mă năuceau cu exerciții și cu diverse conversații à la Cântăreața cheală în limbile respective. Domnul Peters, englezul, era cel mai drăguț dintre toți și-mi povestea multe despre aventurile lui londoneze. Domnul Jakobson îmi desena peisaje foarte frumoase în albumul meu de amintiri. Și toți citeau împreună cu mine cărți pentru copii, în limbile pe care le predau, și mă puneau apoi să le povestesc. Cel mai mult mă atrăgea franceza... R.P. Spuse viitoarea traducătoare din
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Încât bandiții vor trebui să se înțeleagă numai din ochi. Spărgătorii vor avea nevoie nu numai de mănuși, ci și de lacăt la gură, ceea ce întotdeauna e greu de găsit. Caricaturiștii, inspirați de infinitul umor al răufăcătorilor, vor trebui să deseneze fără explicații, căci nimeni nu va mai dialoga, noaptea, în fața caselor de bani. Se va vorbi în șoapte tot mai tiptile, tot mai concise. Până la urmă se va lăsa tăcerea. Detectivilor viața le va fi mai ușoară, umoriștilor - tot mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Nicolae Ceaușescu, pentru aplicarea în viață a acestor hotărâri principale, stabilește cu limpezime sarcinile criticii literar-artistice, definindu-i cu fermitate aria largă de manifestare a responsabilității.“ (Teatrul, octombrie 1976) BÂRGĂU Valeriu „Arborele revoluției iscat din prundișuri Către steaua de sus desenând viitorul, Către adâncul pământului la izvorul prea viu Ridicat sărbătorește în lume spre glorii. Ceas ce răzbate timpul și gândul meu tânăr Fapta și versul - încercat minereu La flacăra vieții topindu-se astăzi Se preface-n omagiu pentru Omul-Erou.“ („Arborele
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]