6,255 matches
-
principiul muncii simplificate tot mai puțin adecvat. O soluție mai potrivită cu noile condiții o reprezintă, în consecință, promovarea unui nou tip de organizare a muncii, bazat pe principiul muncii îmbogățite. Analizând migrația, Dumitru Sandu (1984) sugerează mai mulți factori determinanți, cum sunt: nivelul calității vieții din colectivitățile apropiate, costul deplasării dintr-o comunitate în alta, posibilitățile de comunicare dintre comunități. Primul factor (nivelul calității vieții din comunitățile învecinate spre care se migrează) și cel de al treilea (posibilitățile de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
idealistă, în sensul dat termenului de Karl Marx: conștiința este aceea care, în ultimă instanță, explică fenomenele sociale. Celelalte trei caută să identifice rolul conștiinței în cadrul unui determinism obiectiv mai general (poziția materialistă în explicarea fenomenelor sociale). Conștiința ca factor determinant. Însăși constituirea sociologiei a eliminat interpretările idealiste naive ale vieții sociale care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general, și rolul situației în geneza comportamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale. Celelalte trei caută să identifice rolul conștiinței în cadrul unui determinism obiectiv mai general (poziția materialistă în explicarea fenomenelor sociale). Conștiința ca factor determinant. Însăși constituirea sociologiei a eliminat interpretările idealiste naive ale vieții sociale care atribuiau conștiinței un rol determinant exclusiv. Analiza sociologică a pus în evidență rolul contextului obiectiv în explicarea oricărui fenomen social, mai general, și rolul situației în geneza comportamentului individual și colectiv. Ca o reacție la accentuarea factorilor obiectivi în explicarea sociologică, în ultimele decenii s-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la rândul său, poziția obiectivă a burgheziei, condițiile ei social-economice de viață. În Ideologia germană, Karl Marx și Friedrich Engels (1958, pp. 72-73) ne oferă un model excelent de analiză a rolului conștiinței în ipostaza de factor activ, dar intermediar, determinant. Fiind o analiză mai puțin luată în considerare, o voi expune aici mai pe larg. Apărând într-un text de tinerețe, pe care Marx și Engels nu l-au revăzut ulterior pentru publicare, terminologia utilizată are un caracter preliminar. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
teoretic. Desigur, unele sensuri „știute” de către cei care au întemeiat o instituție socială sau alta s-au pierdut, dar nu întreaga semnificație a acestora, pentru că ea nu a existat în mod sistematic în mintea lor. Considerarea conștiinței ca intermediar strict determinant în lanțul determinismului obiectiv se fundează pe postulatul raționalității actorilor sociali. Dacă luăm în considerare relația cauzală dintre condiții obiective-forme de organizare se presupune că oamenii concep forme de organizare adecvate condițiilor. Același lucru este valabil și în modelul funcțional
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistem. Acesta va putea aduce o serie de precizări asupra unor aspecte importante ca: predictibilitatea alegerii, probabilitatea explorării alternativelor, atitudine conservatoare sau inovatoare, considerarea consecințelor de termen scurt și lung etc. Forma conștiinței ca factor determinanttc " Forma conștiinței ca factor determinant" Nu numai conținutul cognitiv al conștiinței (cantitatea și calitatea cunoștințelor disponibile), ci și forma proceselor cognitive aduce o contribuție proprie la explicarea proceselor sociale. Procesele cognitive sunt elemente constitutive ale realității sociale: sunt influențate de celelalte componente ale acesteia și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Imposibilitatea de a realiza consensul, în condiții limitate de cunoaștere, generează, pentru sistemele sociale, nevoia găsirii unor mijloace extracognitive de realizare a acestuia. Din acest motiv, în anumite cazuri, în formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Să luăm ca exemplu științele societății. Forma generală a unei legi a științei generale a societății este: „ori de câte ori vor exista condițiile X, cu necesitate se va constitui o formă de organizare de tipul Y”. În teoria marxistă a societății, factorul determinant, în ultimă instanță, îl reprezintă forțele de producției. În centrul strategiei marxiste de explicare a societății stă o teză de tip general: există un raport de determinare între nivelul și caracterul forțelor de producție, pe de o parte, și relațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
punct crucial al relației dintre situație și comportament o diferență netă între punctul de vedere determinist și cel indeterminist. Determinismul consideră că situația este aceea care, în ultimă instanță, determină comportamentul. Analiza situației are aici o finalitate cauzală: găsirea factorilor determinanți. În perspectivă indeterministă a comprehensiunii, situația obiectivă nu explică decizia luată - în aceeași situație, actori diferiți pot lua decizii diferite-, ci doar „culoarea” particulară pe care o are o decizie sau alta. Invocarea situației nu este de natură să explice
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
capersoană. După cum sugeram mai sus, situația aceasta ar putea fi schematizată în felul următor, utilizând ideea de „cutie neagră”. Avem o serie de fenomene de context a, b, c, d etc. despre care nu știm dacă și cum acționează ca determinanți: avem un agent care a acționat în acel context în modul X, dar nu știm ceea ce s-a petrecut în el. Cu alte cuvinte avem o cutie neagră (agentul), o ieșire certă și o mulțime de intrări posibile. Nu cunoaștem
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-l explic: pe de o parte, ca persoană care se află într-un set de condiții reale, iar pe de altă parte, ca persoană care deja a optat pentru un tip de acțiune. O asemenea transpunere ajută la identificarea factorilor determinanți - îmi pot imagina dacă asupra unui asemenea comportament factorul a poate sau nu să contribuie, dar pot să imaginez și alți factori care ar putea să fie relevanți și, de asemenea, pot aproxima cum acționează acești factori asupra mea, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
diferite situații, „observă” că va tinde să se comporte într-un anumit fel. Rezultatele acestei metode sunt de mai multe tipuri: a) O selecție mai bună - nu completă și nici exactă, dar cu un anumit grad de probabilitate - a factorilor determinanți. b) O sesizare intuitivă a modului în care acești factori au acționat și a puterii lor. Consecința unei asemenea cercetări comprehensive este transformarea unui eveniment istoric care părea straniu, înconjurat de alte evenimente ce nu se legau între ele, într-
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
predictibil. Comportamentul este un răspuns la o anumită situație. Istoria nu mai are nici o importanță. Dispare succesiunea în timp a evenimentelor ca fiind semnificativă pentru înțelegere. Mișcarea din prezent nu este determinată de seria trecută de mișcări și nu este determinantă, la rândul ei, pentru seria viitoare. Ea este discretă, produs al aplicării principiilor de comportament la situația actuală a drumului. Privită de la mare distanță, istoria unei comunități umane nu ar arăta esențial diferită de drumul unei furnici. La un moment
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca o succesiune de structuri, ca o evoluție și transformare continuă a structurilor înseși. O istorie structurală este o viziune temporală asupra structurilor sociale: geneza și transformarea lor în timp. Într-o asemenea istorie, evenimentul își redobândește importanța. El devine determinant activ al dinamicii ulterioare, înscriindu-se ca modificare de structură. Viziunea structurală nu este prin natura sa antievoluționistă, ci doar antievenimențialistă. Există desigur sisteme stabile care își reproduc în timp structura. Există însă și sisteme dinamice care își modifică starea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă a elaborat o teorie socială în care această nouă perspectivă era inclusă în mod fundamental. O asemenea viziune de sistem depășește în mod esențial schema cauzală simplă și, odată cu aceasta, proiectul monist de explicație a societății printr-un factor determinant. Un sistem are o proprietate fundamentală: modificarea unui element determină modificări corespunzătoare ale tuturor celorlalte elemente sau întâmpină o rezistență, o reacție de anulare din partea acestora. Prin aceste transformări, sistemul tinde să-și conserve structura în mijlocul variațiilor ce afectează elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reproduc în timp sau se restructurează. Istoria societății umane este istoria evoluției sistemelor sociale, într-un proces continuu de structurare și restructurare. Viziunea sa sistemică se combină, prin urmare, cu considerarea unui sistem al vieții sociale care are un caracter determinant în ultimă instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
restructurare. Viziunea sa sistemică se combină, prin urmare, cu considerarea unui sistem al vieții sociale care are un caracter determinant în ultimă instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem. Doar profilul general al sistemului este dat de factorul economic. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
instanță. Acest element ce are un loc privilegiat în sistemul social este economicul. Sublinierea caracterului în ultimă instanță determinant al economicului pune în evidență faptul că nu avem de-a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem. Doar profilul general al sistemului este dat de factorul economic. În rest, nu putem explica direct prin economic nimic. Explicația economistă (materialism vulgar sau economism vulgar, cum o denumea Engels) nu este în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pune amprenta asupra profilului fiecărui element component al său. Strategia marxistă de explicare a fenomenelor sociale este diferită de așa-numitul pluralism sociologic. Pornind de la insuficiența tentativelor moniste - este greu să explici multitudinea faptelor sociale prin variația unui singur factor determinant -, s-a încercat formularea unei strategii pluraliste. Raymond Aron este unul dintre cei care au lansat ideea pluralismului. Ea apare însă în diferite forme și la alții. Teza lui este că nu trebuie să ipostaziem acțiunea cauzală a unui factor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variația sistemului dat. Desigur că fenomene complexe ca arta, religia etc. nu pot fi explicate numai prin structura economică, ci doar prin ansamblul sistemului social, așa cum este el organizat la un moment dat, și în care economicul are un rol determinant în ultimă instanță. O teorie a societății globale ar însemna deci o schițare a locului și rolului principalelor elemente componente în cadrul sistemului social, a interacțiunii lor reciproce. Din cauza faptului că fenomenele de organizare socială variază foarte mult, o asemenea imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
punctându-se totodată relațiile fundamentale de interdependență. Atunci când se vorbește despre strategia materialistă de explicație a societății, se are în vedere, în mod esențial, acest model teoretic, mult mai complex, decât teza simplă și, după cum am văzut, parțială a caracterului determinant al existenței sociale asupra conștiinței sociale. Istoria societății apare într-o nouă lumină. Ea are un caracter obiectiv, legic. Dinamica în timp a societății trebuie considerată, după cum spunea Lenin, ca un proces istorico-natural (Lenin, 1966, p. 127). Prin termenul de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Fiscalitatea - expresie a impozitelor prelevate la fondurile financiare publice ............................................................... 119 2.2.1 Accepțiuni ale conceptului de fiscalitate și forme de exprimare ale dimensiunilor acesteia .................................................... 119 1.1 Caracterul necesar și natura economico-financiară a impozitului 11 . 2.2.2 Factori determinanți ai mărimii impozitelor și impactul lor În cadrul raporturilor dintre fiscalitate și dezvoltare...................... 132 2.2.3 O evoluție comparativă a nivelului fiscalității ................... 138 CAPITOLUL 3 .............................................................................. 146 ROLUL IMPOZITELOR ÎN FORMAREA RESURSELOR FINANCIARE ȘI INFLUENȚAREA PROCESELOR ECONOMICE (DIN PERSPECTIVĂ MACROECONOMICĂ) ................................................................... 146
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
ce revine finanțelor, dar ele devin și premisa indispensabilă realizării acestor cheltuieli. În acest context, ambele categorii de procese și relații financiare sunt, În fapt, momente ale aceluiași proces de repartizare a 73 PIB, fiecare având atât rolul de factor determinant, cât și de factor determinat. Înseși proporțiile proceselor aferente procurării resurselor fiscale nu pot fi privite independent de cele corespunzătoare efectuării cheltuielilor publice, ambele categorii constituind Împreună un domeniu unitar de manifestare a finanțelor publice și a politicii fiscal-bugetare. Disocierea
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de factori 76, Începând cu preocupările pentru asigurarea 76 Ibidem, p. 205 80 echității fiscale, printr-un sistem de impunere progresivă, introducerea unui model minim neimpozabil al materiei impozabile, acordarea de Înlesniri contribuabililor cu familii numeroase. Un al doilea factor determinant a fost și creșterea cheltuielilor publice, care a amplificat nevoia de resurse financiare și a determinat, prin urmare, includerea În categoria contribuabililor și a celor care nu dețineau proprietăți funciare, imobiliare sau capitaluri bănești. Formele principale ale impozitelor personale s-
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de venituri la buget și finanțarea cheltuielilor bugetare mai mari, În timp ce o scădere a ei Îl atenționează asupra posibilei tensionări a acoperirii acestora și apariției sau creșterii deficitului bugetar. 127 Lefebvre F., op. cit., p. 669 132 2.2.2 Factori determinanți ai mărimii impozitelor și impactul lor În cadrul raporturilor dintre fiscalitate și dezvoltare Prin prisma laturii cantitative a prelevărilor sub forme ale impozitelor, respectiv a proceselor de redistribuire fiscală, evoluția În timp și spațiu a proporțiilor fiscalității evidențiază anumite tendințe și
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]