5,999 matches
-
strategice, locul de unde își pregătea atacul împotriva Uniunii Sovietice. Scop în vederea atingerii căruia Antonescu și restabilirea vechii ordini constituiau garanția, nu anarhia legionară și experimentele unei revoluții sociale "arhanghelice". Între timp, toți germanii de la toate nivelurile lucru deloc surprinzător atît diplomatul conservator de carieră, ambasadorul Fabricius sau, la nivelul "W" (Wirtschaft), dr. H. Neubacher, cît și cei din SS sau SD erau profund iritați de Iorga. Echipa morții lui Boeru (așa cum nota Antonescu mai tîrziu, "acesta a devenit dureros de conștient
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
respingea orice formă de răzbunare anarhică. Pedepsele urmau să fie stabilite pe cale legală și să fie aplicate la modul general. Dacă nu erau încă răzbunați, legionarii uciși erau exhumați aproape zilnic și înmormîntați din nou în cadrul unor ceremonii celebre. Un diplomat străin numea regimul legionar "un regim al marșurilor funebre". Cea mai importantă exhumare a fost cea a Căpitanului Codreanu, care a fost înmormîntat din nou la 30 noiembrie (la împlinirea a doi ani de la asasinarea sa). Nu a existat niciodată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu se Înșelau foarte tare: așa cum știau deja britanicii, după 1945, strategia americană În cazul unei invazii sovietice a vestului Europei consta În retragerea imediată spre baze periferice din Spania, Orientul Mijlociu și Marea Britanie. Dar În timp ce reduceau angajamentul militar În Europa, diplomații americani se confruntau cu realități mai complexe. Același secretar de stat Byrnes, care se baza inițial pe acordurile din timpul războiului și pe buna-credință sovietică, ținea la Stuttgart, la 6 septembrie 1946, o cuvântare menită să liniștească publicul german: „Câtă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mondială nu putea fi oprită decât de altă putere mondială... fără barajul american, rușii puteau mătura Europa. Poate că n-ar fi făcut-o, dar nu era o posibilitate pe care s-o ignori”. Dar se putea conta pe americani? Diplomații britanici nu uitaseră Legea de neutralitate din 1937. și, desigur, Înțelegeau perfect ambivalența americanilor În materie de angajamente În străinătate, fiindcă și ei fuseseră cândva În aceeași situație. De la jumătatea secolului al XVIII-lea până la trimiterea Corpului Expediționar Britanic În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
legaseră și rupseseră alianțe de mai multe ori În ultima jumătate de secol, iar Rusia ocupa un loc aparte În afecțiunea publică franceză: sondajele de opinie din Franța postbelică indicau o substanțială rezervă de simpatie pentru URSS5. După Înfrângerea Germaniei, diplomații francezi puteau spera, așadar, ca o concordanță firească de interese - teama comună de Germania și suspiciunea față de anglo-americani - să se traducă În sprijin sovietic pentru obiectivele diplomatice franceze. Ca și Churchill, de Gaulle echivala URSS cu „Rusia” și se lăsa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de favoruri și funcții care semăna oarecum cu Proporz, cu toate că avantaja puternic una din părți. Dacă Italia a dobândit stabilitatea politică În schimbul unui nivel intolerabil de corupție publică, pentru austrieci costul a fost mai puțin evident, dar la fel de pernicios. Un diplomat occidental compara Austria de după război cu „o operă interpretată de dubluri” - și nu se Înșela. În urma primului război mondial, Viena și-a sfârșit cariera de capitală imperială; În timpul ocupației naziste și a celui de-al doilea război mondial, orașul și-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Asia. În octombrie 1956, când Marea Britanie, Franța și Israelul au complotat să atace Egiptul lui Nasser, președintele american Eisenhower i-a presat pe britanici să se retragă, stârnind furia neputincioasă a Franței. Un an mai târziu, În noiembrie 1957, diplomații francezi spumegau În van În timp ce britanicii și americanii livrau arme Tunisiei, În ciuda temerilor franceze că acestea ar fi putut ajunge În mâinile rebelilor algerieni. La scurtă vreme după ce a venit la putere În 1958, Însuși de Gaulle a fost informat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
notă confidențială, că „este mai bine să conlucrăm cu germanii și să dominăm Europa decât să ne punem Împotriva lor... o reconciliere franco-germană ne va permite să ieșim și mai rapid din strânsoarea anglo-americană”9. Un raționament similar ghidase calculele diplomaților conservatori care l-au susținut pe Pétain În 1940. Dar, În cazul tratatului cu Germania din 1963, o asemenea strategie nu avea mare Însemnătate practică. Francezii nu plănuiau să iasă din NATO, iar de Gaulle nu avea nici cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au rămas atașați de trecut; dar, de la Paris la Berlin, o nouă generație de progresiști occidentali căutau consolare și exemplu În afara Europei, În aspirațiile și frământările viitoarei Lumi a Treia. și În Europa de Est iluziile au fost spulberate. După cum relata un diplomat britanic din Budapesta la 31 octombrie, la apogeul primei serii de lupte: „Este aproape un miracol că poporul maghiar a Înfruntat și respins acest asalt diabolic. Ei nu vor uita și nu vor ierta niciodată”. Însă maghiarii nu erau singurii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Berlin; iar America refuza, după cum a confirmat președintele Lyndon Johnson În octombrie 1966, să mai fie constrânsă În politica externă de principiul reunificării germane viitoare. Mesajul era limpede: În loc să ceară soluționarea „problemei germane” ca precondiție a destinderii, noua generație de diplomați germani trebuia să-și inverseze prioritățile dacă dorea să-și atingă scopul. Dorința lui Willy Brandt de a renunța la convențiile politicii vest-germane se baza În mare parte pe experiența lui ca primar al Berlinului de Vest. Nu Întâmplător cei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Întărit cu viclenie de Belgrad, deși Miloševiæ pretindea că nu influențează cu nimic deciziile sârbilor din Bosnia. Deși se bucurau de libertate deplină 6, sârbii bosniaci tot au Întrecut măsura. Chiar după ce comunitatea internațională (inclusiv Grupul de Contact format din diplomați străini care căutau fără odihnă o soluție) a fost de acord ca o Federație „Musulmano-Croată” (constituită În martie 1994 printr-o ceremonie la Washington care a marcat sfârșitul luptelor croato-musulmane) să includă 51% din Bosnia proaspăt federalizată, iar sârbii restul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
general al NATO Javier Solana. Ca și Saddam Hussein câțiva ani mai târziu, Miloševiæ era la curent cu opiniile occidentale și convins că-i poate manipula pe politicienii străini. Nu era exclusiv vina lui. Flatat de vizitele frecvente ale unor diplomați americani - teribil de mândri de talentele lor de negociatori -, dictatorul iugoslav putea crede că era privit În Vest nu ca un dușman de moarte, ci ca un interlocutor privilegiat 10. și el cunoștea prea bine dorința supremă a comunității internaționale
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
CANTACUZINO, G.[eorge] M.[athei] (23.V.1899, Viena - 1.XI.1960, Iași), eseist. Este fiul lui Nicolae B. Cantacuzino, secretar în cadrul Ministerului de Externe și autorul unor atractive memorii, Amintirile unui diplomat român, scrise în franceză și prefațate de N. Iorga. Relațiile sale de rudenie, mai mult sau mai puțin apropiată, sunt impresionante: domnitorii Barbu Dimitrie Știrbei și Alexandru I. Cuza, scriitoarele Anna de Noailles și Martha Bibescu, pictorul Th. Pallady. Până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
3. 4. Sanda Stolojan ou le choix thématique du corpus traduit Nous commençons la présentation du recueil traduit par Sanda Stolojan par un bref aperçu biographique. Née en 1919 à Bucarest, dans la famille d'un homme d'état et diplomate, Sanda Stolojan a souffert leș conséquences du régime communiste. En 1961, elle réussit à émigrer en France. Elle a publié plusieurs volumes d'évocations, ainsi qu'un Journal 1196, et a collaboré avec des maisons d'édition françaises et roumaines
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Astfel, pe cât de naiv și Încrezător este Andronache Tuzluc, pe atât de șiret și de „inteligent” este Dinu Păturică. Scriitorul Înzestrează personajul negativ cu o serie de „calități” (este frumos, inteligent, ambițios, Învață cu rezultate foarte bune, știe să fie diplomat), atât În relațiile cu Andronache Tuzluc, cât și În cele cu Chera Duduca, știe să se adapteze la situații: umilit la Început, sigur pe el În momentul când a câștigat dragostea Cherei Duduca și Încrederea stăpânului, sau, categoric, atunci când el
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care s-au adăugat ulterior Collège libre des sciences sociales și Ecole des hautes etudes sociales. Regenerarea politico-economică și spirituală a Franței care a urmat după 1871 se datorează, în mare măsură, pleiadei de oameni politici, economiști, publiciști, scriitori și diplomați care au fost, toți, profesori sau studenți ai acestor instituții. În același fel a procedat și Germania, care, după înfrângerea catastrofală din primul război mondial, a înființat o universitate pentru științele politice - Hochschule fur Politik. Ce a reținut Dimitrie Gusti
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Vezi textul Decretului în ANIC, fond Președinția Consiliului de Miniștri-Cabinet Militar, dosar nr. 597/1941, f. 2. 624 Documentul a fost înregistrat de Ministerul Afacerilor Externe cu Nr. 23.607 din 18.11.1941. 625 Gheorghe Davidescu (1892-1973), avocat și diplomat de carieră român. Licențiat în Drept, doctor în Drept la Universitatea din Budapesta. În 1920 intră în diplomație; secretar de legație la Legația din Budapesta (20.01.1921-01.01.1925); secretar de legație în cadrul centralei Ministerului de Externe (01.01
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Major. 760 Vezi documentul nr. 147. 761 Nu a putut fi identificat. 762 Vezi documentul nr. 173. 763 Se referă la vizita intreprinsă la Budapesta în ianuarie 1942 de către ministrul de Externe german Joachim von Ribbentrop (1893-1946), om politic și diplomat german. Participant la primul război mondial; membru NSDAP-nr. 1.199.927 (din 01.05.1932); membru SS-nr. 63.083 (din 30.05.1933); ambasador extraordinar și plenipotențiar (din 01.06.1935); ambasador la Londra (10.08.1936-04.02.1938); ministru
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
Secția I-a Organizare-Mobilizare, dosar nr. 3709, f. 318. 1463 Documentul a fost înregistrat de Marele Stat Major, Secția I-a, cu Nr. 419.100 din 15.04.1943. 1464 Vezi documentul anterior. 1465 Andrea Cassulo (1869-1952), prelat romano-catolic și diplomat. italian. Arhiepiscop romano-catolic de Leontopoli și Augustamnica (din 1921); Delegat Apostolic în Egipt (1921-1927); Delegat Apostolic în Canada și Terra Nova; Nunțiu Apostolic în România (1936-1947); Delegat Apostolic în Turcia (1947-1952). În cursul celui de-al doilea război mondial a
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1944. Decretul-Lege Nr. 1069 din 26.05.1944 pentru modificarea art. 1 din Legea Nr. 509 din August 1943 pentru pedepsirea pe timpul stării de război a unor infracțiuni. 1598 Manfred, baron von Killinger (1886-1944), militar de carieră, om politic și diplomat german. În perioada 01.041904-01.12.1920 își desfășoară activitatea în cadrul marinei imperiale. În 1920 se retrage din serviciul militar activ, intrând în viața politică. Membru al Freikorpsbrigade Ehrhardt (1919-1920); membru al organizației Consul (1920-1923); conducător al Wikingbund (1923-1928); membru
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
f. 44. 1688 Documentul a fost înregistrat de: Marele Stat Major, Cabinet, cu Nr. 7786 din 01.12.1945; Marele Stat Major, Secția 7-a Teritoriu, cu Nr. 1.010.528 din 05.12.1945. 1689 Eugen Filotti (1896-1975), jurnalist, diplomat de carieră și publicist român. Licențiat în Drept (Universitatea din București). Intră în diplomației în 1926; atașat de presă la Legația din Praga (01.02.1926-01.11.1927); director al Direcțiunii Presei din Ministerul Afacerilor Externe (din 16.07.1928
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
general al Ministerului de Externe (1944-1945); șef al "comisiei pentru studiul problemelor păcii" din cadrul Ministerului de Externe (1945-1946); participant la Conferința de Pace de la Paris în calitate de expert în cadrul delegației române (1946-1947); pensionat la cerere (octombrie 1947) 1690 Emil Oprișanu (1906-?), diplomat de carieră român. Licențiat în Drept (Universitatea din București); intră în diplomație în 1933. Atașat de legație (din 01.14.1933); secretar de legație (din 01.04.1936); secretar de legație la Legația din Ankara (01.07.1936-15.04.1937
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
față de afacerile europene. România, aflată în blocul statelor antirevizioniste, a reținut tot mai des atenția diplomației americane. Îndeosebi, numele lui Titulescu, cel mai european dintre diplomații români, a fost vehiculat în corespondența politică americană și în presa de peste Ocean. Discuțiile diplomatului român cu oamenii politici americani au relevat speranța lui Titulescu în capacitatea SUA de a apăra pacea mondială. Atunci cînd își încheia al doilea mandat de președinte al Adunării generale a Societății Națiunilor, la 29 septembrie 1931, Titulescu mulțumea SUA
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
o constantă a veacului al XX-lea. W. Bullitt, Leland Harrison, Frederik Hibbard sesizau înverșunarea lui Titulescu în organizarea păcii europene, eforturile sale pentru impunerea forței dreptului în relațiile internaționale. Totodată, ei au observat că însușirile de excepție ale ilustrului diplomat nu au fost suficiente pentru a opri deteriorarea situației internaționale, pentru a preîntîmpina revizuirea tratatelor și a războiului 60. Memorandumul Diviziei Orientului Apropiat, adresat lui C. Hull, la 1 septembrie 1936, analizînd cauzele și factorii care duseseră la eliminarea diplomatului
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
diplomat nu au fost suficiente pentru a opri deteriorarea situației internaționale, pentru a preîntîmpina revizuirea tratatelor și a războiului 60. Memorandumul Diviziei Orientului Apropiat, adresat lui C. Hull, la 1 septembrie 1936, analizînd cauzele și factorii care duseseră la eliminarea diplomatului român din guvernul Tătărescu, constata că actul semnifica un moment important în situația europeană postbelică 61. Departamentul de Stat a fost informat, în mai multe rînduri, că debarcarea lui Titulescu nu a schimbat postulatele de bază ale politicii externe a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]