6,346 matches
-
-lea, despre care se crede că duceau către dom. În aprilie în piață a fost făcută o descoperire arheologică neobișnuită, o cămilă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Clădirea este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
secolului al XVI-lea. Clădirea este situată la adresa Piața Unirii nr. 12. Piatra de temelie a Domului romano-catolic a fost pusă la data de 6 august 1736. Construcția a durat zeci de ani, clădirea fiind terminată complet abia în 1774. Domul a fost afectat în timpul asediului din 1849. Arhitectul a fost Joseph Emanuel Fischer von Erlach, care era fiul lui Johann Bernhard Fischer von Erlach. Ambii au fost reprezentanți de seamă ai barocului vienez, Fischer von Erlach tatăl fiind arhitectul unui
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
la 21 decembrie 2006 ca sediu al Muzeului de Artă din Timișoara, arhitectul Șerban Sturdza remarca într-un interviu din 2013 că restaurarea clădirii nu fusese terminată complet nici după 35 de ani. Se află între statuia Sfintei Treimi și domul catolic. Aducținea de apă s-a făcut printr-un foraj în anul 1894 până la adâncimea de 412 metri. Apa avea un conținut ridicat de magneziu, calciu și o temperatură de 24,5 grade. Timp îndelungat după săparea fântânii, pe lângă apă
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
decât cea a orașului medieval. Fragmente mici din această fortificație pot fi încă văzute astăzi în Timișoara. Până și ordinea clădirilor din incintă, dispuse pe un plan de străzi rectangulare, reflectă o rațiune militară. În interiorul cetății existau doua piețe: Piața Domului și Piața Paradei. Prima adăpostea clădirile bisericii și administrației, alături de câteva case private. A doua era rezervată celor cu caracter militar. În această perioadă sunt construite clădiri reprezentative în interiorul cetății printre care: Domul romano-catolic și Palatul Episcopal, Biserica ortodoxa din
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
militară. În interiorul cetății existau doua piețe: Piața Domului și Piața Paradei. Prima adăpostea clădirile bisericii și administrației, alături de câteva case private. A doua era rezervată celor cu caracter militar. În această perioadă sunt construite clădiri reprezentative în interiorul cetății printre care: Domul romano-catolic și Palatul Episcopal, Biserica ortodoxa din Piața Unirii, Primăria, Cazarma Transilvaniei. Tot acum apar și suburbiile: Elisabetin, Iosefin și Fabric, separate de cetate printr-un teren neconstruit, denumit Zona Non Aedificandi, Dupa ultima centura de ziduri se afla satul
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
Un dom geodezic este o structură aproape sferică, asemănătoare unui solid platonic multifațetat, ale cărui elemente sunt reprezentate de o rețea de diferite poligoane care aproximează suprafața unei sfere. Rețeaua se intersectează în numeroase puncte care sunt, în esență, pentagoane regulate, formate
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
formate din triunghiuri echilaterale plane sau curbilinii, care sunt aproape tangente la suprafața sferei circumscrise sau la cea a celei înscrise. Aceste puncte preiau greutatea ansamblului redistribuind-o omogen întregii structuri. Când structura este foarte aproape de a constitui o sferă, domul geodezic devine o sferă geodezică. Modalitatea tipică de proiectare a unui dom geodezic se bazează pe selecționarea unui solid platonic, așa cum este icosaedrul, care se încrie într-o sferă, după care se acoperă fiecare triunghi plan al solidului cu o
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
suprafața sferei circumscrise sau la cea a celei înscrise. Aceste puncte preiau greutatea ansamblului redistribuind-o omogen întregii structuri. Când structura este foarte aproape de a constitui o sferă, domul geodezic devine o sferă geodezică. Modalitatea tipică de proiectare a unui dom geodezic se bazează pe selecționarea unui solid platonic, așa cum este icosaedrul, care se încrie într-o sferă, după care se acoperă fiecare triunghi plan al solidului cu o rețea de triughiuri mai mici, care sunt ulterior proiectate pe o sferă
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
de simplificări. Rezultatul este un compromis care constă dintr-o rețea de triunghiuri care se găsesc pe suprafața unei sfere, dar care nu sunt curbilinii. În final, muchiile triunghiurilor curbilinii aproximate la segmente de dreaptă vor forma rețeaua geodezică a domului preluând și distribuind uniform masa structurii.
Dom geodezic () [Corola-website/Science/313097_a_314426]
-
caută să împace datele homerice cu realitățile geografice, semnalează urmele lui Odysseus în Iberia (III, 4, 3) și compară pe mysienii din Thracia cu hippemolgii și galactofagii lui Homer (VII, 3, 3). Adeseori încîntarea ce o simte în fața armoniei ce dom¬nește între om și natură îl face să și reverse elanul admira¬tiv într un limbaj metaforic străin stilului științific. Ast¬fel, vorbind despre bogățiile subsolului Turdetaniei, filo¬zoful exclamă: aici se ascund „comorile firii inepuizabile sau visteria unei împărății
Poseidonios () [Corola-website/Science/313172_a_314501]
-
ca moscheea să fie cel de-al treilea ca importanță loc sfânt al religiei islamice. Musulmanii și arabii obișnuiesc să numească într-un sens larg „Moscheea Al Aksa” întreg complexul Al Haram Al Sharif de pe Muntele Templului, care include și Domul Stâncii, 17 porți și patru minarete în cele patru colțuri ale Muntelui, în vreme ce în lume denumirea Al Aqsa este folosită mai ales cu sens restrâns - pentru clădirea moscheii cu cupola de argint. Aceasta este denumită de arabi Al Qibli și
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
capitularea. Regele Victor Emmanuel, în fruntea noii sale națiuni, cîștigase. Romă avea să fie capitala întregii Italii. În ziua de douăzeci, la răsăritul soarelui, artileria italiană a pornit focul. După mai puțin de cinci ore, steagul alb a fluturat pe domul Sfintului Petru. În octombrie a avut loc un plebiscit în toate statele papale. Au fost 132 681 de voturi în favoarea unirii cu Republică Ita¬liana și numai 1 505 împotriva. În primăvara anului 1871, par¬lamentul italian a acordat suveranitatea
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
monahal. Esența specifică a arhitecturii clasiciste este păstrată și mai târziu în secolul XVIII-lea. Se menține verticalitatea construcțiilor prin acoperișuri de regulă înalte, prin utilizarea ordonanței suprapuse și a ordinului colosal. Palatele au fațade lungi ritmate de pavilioane cu dom în ax și corpurile de capăt ale clădirii. O arhitectură care ar fi putut deveni rigidă capătă dinamism, sobrietate, eleganța și vigoare. Materialele de construcție promovate de acest stil clasic, unde palatele și programele religioase vor beneficia de aportul materialelor
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
spre curtea de la intrare. În ceea ce privește construcția în cărămidă va imita clasicismul sobru specific Olandei, acest stil este lipsit de artificii, subliniat doar de câteva muluri și brâuri de piatră. Apare și castelul alcătuit din mai multe pavilioane, asamblate în jurul unui dom, care se ridică peste un imens salon oval. Unde puritatea clasicismului temperează în mod armonios orizontalitatea ordinelor printr-un verticalism tradițional. În ceea ce privește decorația interioară se renunță la lambriurile aurite, atât de utilizate până atunci pentru a adopta o decorație în
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
Douăsprezece scaune", intitulată "It’s In The Bag", de Richard Wallace, cu Fred Allen, Jack Benny și Don Ameche, după un scenariu colectiv (Lewis Foster și alții). În 1970, Mel Brooks regizează "Douăsprezece scaune" "(The Twelve Chairs)" cu Frank Langella, Dom DeLuise și Ron Moody, pe un scenariu de Mel Brooks și Doris Mudie (cea care a și tradus textul rusesc în limba engleză). "Vițelul de aur" a fost de două ori transpus în spațiul rus în film serial: prima dată
Ilf și Petrov () [Corola-website/Science/314037_a_315366]
-
acestei perioade a fost Niccolo Machiavelli (1469 - 1527), care prin scrierea "Principele", este cunoscut ca părintele politologiei. Două alte nume faimoase au fost Michelangelo Buonarotti (1475 - 1564) și Leonardo da Vinci (1452 - 1519). Fillipo Brunelleschi a proiectat și construit renumitul Dom din Florența. În secolul al XIII-lea, Italia este lovită de o epidemie devastatoare care a produs multe victime, "Moartea neagră", flagel care lovește o mare parte a Europei. Orașele-stat renascentiste se aflau într-o competiție acerbă, care adesea cauza
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
construia palate confortabile și case impunătoare cu etaje în locul castelelor fortificate medievale, deși incendiul încă reprezenta un factor de risc, iar canalizarea și colectarea gunoiului nu apăruseră. Se realizau planuri geometrice, grădinile erau apreciate cu plante aromate. Catedralele italiene precum Domul din Florența, clădirile tudoriene din Anglia că Hampton Court , castelele japoneze că Himeji, moscheile, parcurile, palatele și clădirile mogulilor din India că Taj Mahal, arhitectură otomană a moscheilor că Moscheea Albastră și bazarurilor din Instanbul și construcțiile persane din Isfahan
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
îl depune la "Saint-Chapelle" din Chambéry. Începând cu 1471, giulgiul este expus în mai multe orașe europene că: Vercelli, Ivrea, Sușa (Italia), Chambery, Avigliana. Mai tarziu, giulgiul a fost donat casei princiare de Savoya (Franța). În 1578, a fost predat Domului din Torino, rămânând totuși proprietatea familiei de Savoya (până în 1983, când a fost predat Vaticanului). Cu un ceremonial deosebit pânză este dusă în 1578 la Catedrala „Sfanțul Ioan Botezătorul” din Torino. În 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
giulgiul a fost expus din nou în același loc, reluându-se pelerinajul, în ciuda războiului. În martie 1983, după decesul fostului rege italian Umberto I de Savoia, giulgiul a intrat în posesia Vaticanului, cu condiția păstrării sale în continuare în relicviarul Domului din Torino. În vara lui 2008, Papa Benedict al XVI-lea accepta dorința arhiepiscopului de Torino, cardinalul Severino Poletto, ca „în primăvara anului 2010 să aibă loc o altă expunere solemnă a Giulgiului”. Expunerea „va oferi o ocazie potrivită de
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
și abdicarea acestuia. Regatul Italiei a fost înființat pe 17 martie 1805, atunci când "Republica Italiană", al cărei președinte era Napoleon, a devenit "Regatul Italiei", cu Napoleon ca rege al Italiei și Eugène de Beauharnais vicerege. Napoleon a fost încoronat în Domul din Milano, pe 26 mai 1805, cu Coroana de Fier a Lombardiei. Regatul era alcătuit din Lombardia, Veneția, Ducatul de Modena, o parte din statele papale (Ancona, restul părții cu Roma fiind anexat de către Imperiul Francez), o parte din Regatul
Regatul Italiei (napoleonian) () [Corola-website/Science/313491_a_314820]
-
redus, modificarea în timp real a elementelor dinamice din pagina și utilizarea straturilor multiple active. Toate aceste facilități transforma interacțiunea utilizator-browser și o duce la nivelul web 2.0. Folosirea tehnicilor specifice web 2.0, printre care regăsim AJAX și DOM, ajută la diminuarea traficului efectuat între client și server. În spatele jocului se află un cod standardizat ce permite compatibilitate în procent de 100% cu toate browserele web moderne. Datorită nivelului de compatibilitate ridicat, un număr sporit de utilizatori, ce folosesc
Swargame () [Corola-website/Science/313973_a_315302]
-
primele lucrări ale contemporanului sau, Antonio Pisano ("îl Pisanello", 1395-1455). În 1431, Uccello revine din nou la Florențs. Trebuie să mai aștepte câțiva ani pntru a fi recunoscut că maestru. Primul succes îl înregistrează în anul 1436 cu frescă din Domul "Santa Maria del Fiore", reprezentând pe Căpetenia de mercenari John Hawkwood (alias Giovanni Acuto), compoziție semnată pentru prima dată cu numele "". Frescă atestă profundă cunoaștere a meșteșugului de către pictor. În imensă bogăție a materialului se regăsesc rezultatele cercetărilor de mulți
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
meu.[...] Așa se spală rușinea în casele noastre, domnule judecător, cu sângele femeilor.[...] Eu sunt cel vinovat- dacă vreți așa- cel care și-a apărat onoarea și a redus-o la tăcere pe acea necredincioasă prefăcută pentru totdeauna. Sunt nevinovat, domule judecător și vă rog să vă fie mila atunci când vă pronunțați sentința. Căci am comis păcatul crimei împins de sentimentul onoarei și nobleței așa că fiți și dumnevoastră onorabili cu mine și micșorați-mi din sentință.„ În mărturia sa în fața instanței
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
nu are părinți și am ținut la el. E un băiat extrem de inteligent și chiar l-am întrebat de ce nu vrea să urmeze școala, să se facă inginer sau mecanic, dar mi-a oferit un răspuns care m-a blocat: « Dom' profesor, eu vreau în viață să cânt și să dansez.» Chiar le-am sugerat rudelor să-l îndrepte spre Liceul de Arte, însă nu s-a întâmplat nimic. Când a intrat într-o sală de internet, la sfârșitul lui 2010
Adrian Țuțu () [Corola-website/Science/323493_a_324822]
-
Afonso Henriques de Bragança, Prinț Regal al Portugaliei (31 iulie 1865 - 21 februarie 1920) a fost prinț portughez al Casei de Bragança-Saxa-Coburg și Gotha, fiu al regelui Luís I al Portugaliei și al soției sale, Maria Pia de Savoia. Dom Afonso a avut o carieră militară. A fost general în armata portugheză și anterior a fost inspector-general de artilerie. Trecutul său militar exemplar i-a permis să fie ales să comande forțele militare la Goa, la sfârșitul secolului al XIX
Afonso, Prinț Regal al Portugaliei () [Corola-website/Science/323923_a_325252]