KorAP: Find »[drukola/base=domnișoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...237 238 239 ...371 >

9,274 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

pe care părea că l-a reținut domnișoara Trixie erau dinții. Se vedeau sclipind printre buzele ei subțiri, în timp ce mușca din prăjituri. — Ai amuțit dintr-o dată, constată doamna Levy. Ce s-a întâmplat, Gus? O altă încercare terminată cu eșec? — Domnișoară Trixie, strigă domnul Levy în urechea bătrânei. Ai scris dumneata o scrisoare pentru Confecțiunile Abelman? — Iar te bați cu morile de vânt, spuse doamna Levy. Pot paria că te-a păcălit din nou idealistul. Ușor mai cazi în plasa acestui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
strigă domnul Levy în urechea bătrânei. Ai scris dumneata o scrisoare pentru Confecțiunile Abelman? — Iar te bați cu morile de vânt, spuse doamna Levy. Pot paria că te-a păcălit din nou idealistul. Ușor mai cazi în plasa acestui Reilly! — Domnișoară Trixie! — Ce vrei? se răsti bătrâna. Trebuie să recunosc că vă pricepeți grozav cum să pensionați un om. Domnul Levy îi dădu scrisoarea. Ea luă de jos o lupă și începu să citească ce scrie. Cozorocul verde arunca o umbră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
dumneata i-ai scris scrisoarea asta lui Abelman? Domnul Reilly spune că da. — Cine? — Omul acela mare cu șapcă verde care a lucrat un timp la Levy Pants. Domnul Levy îi arătă fotografia din ziarul de dimineață. Ăsta de aici. Domnișoara Trixie puse lupa pe ziar și spuse: — O, Doamne! Deci asta s-a-ntâmplat cu el. Săracul Gloria! Pare rănit. El e domnul Reilly, nu-i așa? — Da. Presupun că-ți amintești de el. A spus că dumneata ai scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
e domnul Reilly, nu-i așa? — Da. Presupun că-ți amintești de el. A spus că dumneata ai scris scrisoarea. Așa a spus? Nu-i venea să creadă că Gloria minte. Nu, Gloria spunea întotdeauna adevărul-adevărat. Îi fusese întotdeauna prieten. Domnișoara Trixie se străduia, ca prin ceață, să-și aducă aminte. Poate că ea scrisese scrisoarea. Se întâmplaseră tot felul de lucruri de care nu-și aducea aminte. Presupun că eu am scris-o. Acum că ai pomenit de ea, presupun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
tot ce aveți. — Ai scris tu asta? întrebă doamna Levy. După tot ce-am făcut pentru tine, ai scris așa ceva? Am ținut o viperă la sân! Poți să-ți iei rămas bun de la Levy Pants. Trădătoareo! Concediată! Vei fi concediată! Domnișoara Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Trixie zâmbi. Femeia asta sâcâitoare își ieșise serios din fire. Gloria îi fusese întotdeauna prieten. Iar femeia asta sâcâitoare o va sfârși la azilul de săraci. Poate. Dar deocamdată se îndrepta spre ea cu unghiile acvamarine scoase ca niște gheare. Domnișoara Trixie începu să țipe. — Las-o în pace, spuse domnul Levy soției sale. Ei bine, mă întreb dacă lui Susan și Sandra le va plăcea să audă ce s-a întâmplat. Mama lor a torturat într-atâta o femeie bătrână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
pe mine, spuse doamna Levy sălbatic. Eu i-am băgat hârtia în mașina de scris. Eu am ajutat-o s-o scoată. — Ai scris această scrisoare ca să te răzbuni pe Levy Pants că nu te pensionează? — Da, da, spuse vag domnișoara Trixie. — Și când mă gândesc că am avut încredere în ea! Doamna Levy o scuipă pe domnișoara Trixie. Dă imediat dinții înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ajutat-o s-o scoată. — Ai scris această scrisoare ca să te răzbuni pe Levy Pants că nu te pensionează? — Da, da, spuse vag domnișoara Trixie. — Și când mă gândesc că am avut încredere în ea! Doamna Levy o scuipă pe domnișoara Trixie. Dă imediat dinții înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții albi strălucindu-i. Nu pot să am parte de un pic de liniște nici în propriul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Da, da, spuse vag domnișoara Trixie. — Și când mă gândesc că am avut încredere în ea! Doamna Levy o scuipă pe domnișoara Trixie. Dă imediat dinții înapoi! Soțul ei o împiedică să se repeadă spre gura bătrânei. Liniște! se răsti domnișoara Trixie, cu toți colții albi strălucindu-i. Nu pot să am parte de un pic de liniște nici în propriul meu apartament? — Fără „proiectul“ tău tâmpit și descreierat, femeia asta ar fi fost pensionată de mult, spuse domnul Levy soției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
asistență medicală, Gus. Mare nevoie. — Da, am! Și exact de la doctorul lui Lenny. — Minunat, Gus. — Liniște! — Dar tu ești cea care va trebui să-l suni pe doctorul lui Lenny, spuse domnul Levy soției sale. Vreau să o declare pe domnișoara Trixie senilă și incompetentă și să explice motivul pentru care a scris această scrisoare. — Asta-i treaba ta, răspunse supărată doamna Levy. Tu să-l suni. — Lui Susan și Sandra nu le va plăcea să audă despre mica greșeală a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
doctorul lui Lenny. Cu recunoașterea ei și cu certificatul doctorului, Abelman nu mai are nici o șansă de a câștiga procesul. E de ajuns să o târâi până la tribunal ca să o vadă un judecător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, spuse automat domnișoara Trixie. — Bineînțeles că ești, spuse domnul Levy, aplecându-se spre ea. Te vom scoate la pensie, domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost tratată prost. — Pensie? gâfâi domnișoara Trixie. Trebuie să spun că nu mă așteptam. Mulțumesc lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
a câștiga procesul. E de ajuns să o târâi până la tribunal ca să o vadă un judecător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, spuse automat domnișoara Trixie. — Bineînțeles că ești, spuse domnul Levy, aplecându-se spre ea. Te vom scoate la pensie, domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost tratată prost. — Pensie? gâfâi domnișoara Trixie. Trebuie să spun că nu mă așteptam. Mulțumesc lui Dumnezeu! — Vei semna o declarație că ai scris scrisoarea, nu-i așa? Bineînțeles că semnez! strigă domnișoara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
vadă un judecător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, spuse automat domnișoara Trixie. — Bineînțeles că ești, spuse domnul Levy, aplecându-se spre ea. Te vom scoate la pensie, domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost tratată prost. — Pensie? gâfâi domnișoara Trixie. Trebuie să spun că nu mă așteptam. Mulțumesc lui Dumnezeu! — Vei semna o declarație că ai scris scrisoarea, nu-i așa? Bineînțeles că semnez! strigă domnișoara Trixie. Ce prieten bun i-a fost Gloria! Gloria a știut cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost tratată prost. — Pensie? gâfâi domnișoara Trixie. Trebuie să spun că nu mă așteptam. Mulțumesc lui Dumnezeu! — Vei semna o declarație că ai scris scrisoarea, nu-i așa? Bineînțeles că semnez! strigă domnișoara Trixie. Ce prieten bun i-a fost Gloria! Gloria a știut cum să facă să o scape. Gloria era deștept. Mulțumesc Cerului că Gloria și-a adus aminte de scrisoarea aceasta magică! Spun tot ce doriți voi să spun. — Văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
în stare să conduci o firmă. Ești un ratat, un băiat de bani gata, un vânzător de pronosticuri la cursele de cai. Liniște! Sunteți niște oameni imposibili. Dacă asta înseamnă să fiu pensionară, prefer să mă întorc la Levy Pants. Domnișoara Trixie îi împinse cu cutia de prăjituri. Acum cărați-vă din casa mea și trimite-ți-mi cecul. — Nu puteam să conduc Levy Pants. E adevărat. Dar cred că pot conduce Levy Shorts. — Așa deodată ai devenit foarte îngâmfat, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
grupurilor minoritare. Cel puțin așa ai susținut întotdeauna. În orice caz, Reilly a meritat să fie salvat. M-a îndrumat spre adevăratul vinovat. Nu poți să-ți trăiești restul vieții purtând pică. — Cine poartă pică? Fac, în sfârșit, ceva constructiv. Domnișoară Trixie, unde ai telefonul? — Cine? Domnișoara Trixie privea un cargobot din Monrovia plecând cu o încărcătură de tractoare. Nu am telefon. Este unul la băcănia din colț. — Foarte bine. Doamnă Levy, du-te jos la băcănie. Sună-l pe doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
susținut întotdeauna. În orice caz, Reilly a meritat să fie salvat. M-a îndrumat spre adevăratul vinovat. Nu poți să-ți trăiești restul vieții purtând pică. — Cine poartă pică? Fac, în sfârșit, ceva constructiv. Domnișoară Trixie, unde ai telefonul? — Cine? Domnișoara Trixie privea un cargobot din Monrovia plecând cu o încărcătură de tractoare. Nu am telefon. Este unul la băcănia din colț. — Foarte bine. Doamnă Levy, du-te jos la băcănie. Sună-l pe doctorul lui Lenny și sună la ziar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
știe. Dă-mi mie numărul. Îl voi chema personal. Doamna Levy stătea uitându-se lung spre soțul ei, fără să clipească din genele-i colorate. Dacă tot mergi la prăvălie, ia-mi și șunca aia promisă de Paști, se răsti domnișoara Trixie. Vreau să văd șunca aia aici, în casa mea. Nu vreau să mă mai duceți cu vorba, de data asta. Dacă vreți o mărturisire din partea mea, ați face bine să începeți să mă plătiți. Rânji spre doamna Levy, arătându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
de calomnie cu o despăgubire de jumătate de milion de dolari? Și despre ce suferință vorbești? Te duci și tu până la băcănia din colț. Doamna Levy se întoarse și plecă pe culoarul din mijlocul camerei. Trânti ușa în urma ei și domnișoara Trixie căzu într-un somn juvenil, de parcă scăpase de apăsarea unei probleme grele. Domnul Levy o asculta sforăind și privea cum cargobotul din Monrovia intră în port și apoi se întoarce, pornind în josul apei, spre Golf. Pentru prima dată, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
duioșie la mica acuzată care sforăia deasupra cutiei cu prăjituri olandeze. „Pentru binele general“, gândea el, „va trebui să fii declarată iresponsabilă și să mărturisești. Ești acuzată pe nedrept.“ Domnul Levy izbucni într-un hohot de râs. Cum de fusese domnișoara Trixie atât de gata să mărturisească? — Liniște, se răsti domnișoara Trixie, trezindu-se brusc. Trăsnitul de Reilly merita într-adevăr să fie salvat. În felul lui nebunesc se salvase pe sine, pe domnișoara Trixie și pe domnul Levy. Și oricine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
olandeze. „Pentru binele general“, gândea el, „va trebui să fii declarată iresponsabilă și să mărturisești. Ești acuzată pe nedrept.“ Domnul Levy izbucni într-un hohot de râs. Cum de fusese domnișoara Trixie atât de gata să mărturisească? — Liniște, se răsti domnișoara Trixie, trezindu-se brusc. Trăsnitul de Reilly merita într-adevăr să fie salvat. În felul lui nebunesc se salvase pe sine, pe domnișoara Trixie și pe domnul Levy. Și oricine ar fi fost Burma Jones, merita un premiu generos... sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
un hohot de râs. Cum de fusese domnișoara Trixie atât de gata să mărturisească? — Liniște, se răsti domnișoara Trixie, trezindu-se brusc. Trăsnitul de Reilly merita într-adevăr să fie salvat. În felul lui nebunesc se salvase pe sine, pe domnișoara Trixie și pe domnul Levy. Și oricine ar fi fost Burma Jones, merita un premiu generos... sau o altă răsplată. A-i oferi o slujbă la noul Levy Shorts ar fi o popularizare încă și mai bună. Un premiu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
ar fi îngăduit să se prezinte la tribunal, pentru un proces. S-ar fi pierdut complet în fața judecătorului. Se întreba cât va mai trece până când domnul Levy se va abate din nou asupra lui. Ce bazaconii senile îi debita oare domnișoara Trixy? Un domn Levy înfuriat și confuz se va întoarce în curând la el, hotărât ca de data aceasta să facă să fie dus la închisoare. A-l aștepta să se reîntoarcă era ca și cum ar fi așteptat să fie executat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Nu-ți face gânduri din cauza lor, dragă. Scăpăm noi de ei! Claude o să fie prea ocupat să-ți aranjeze casa. O să aibă destul de lucru ca să prefacă odaia lui Ignatius într-un cuib de porumbei. Izbucni în hohote înfundate de râs. — Domnișoara Annie o să se-nverzească văzând casa asta reparată. — Păi să-i zici așa: „Mai ieși și tu și fâțâie-te puțin! Numa’ așa o să te-alegi cu casa reparată.“ Santa hohoti din nou. Ș-acu’, pune jos telefonu’ și vino

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
plecă. — Întoarce-te, tună Ignatius. Smuci jaluzelele, dar vechiul Plymouth, cu una dintre roțile din față fără apărătoare, de parcă era a unui furgonet de cărat vite, prindea, mârâind, viață. Te rog, mamă, vino înapoi! Mai taci o dată din gură, urlă domnișoara Annie de undeva din întuneric. Mama lui punea ceva la cale, vreun plan nesăbuit, ceva care îl va distruge pentru totdeauna. De ce insistase ca el să rămână acasă? Știa doar că nu avea cum să plece nicăieri în starea în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]