14,427 matches
-
ești de părere că până mâine o să-l uite pe Horricker? Tot ce se poate. Dar sper că nu e prea pierdută. — E genul căreia Îi place să-și exercite puterea de femeie, la femme fatale. Fiecare mit Își are dușmanii naturali. Inamicul mitului bărbatului distins este la femme fatale. Între acele coapse, viziunea pe care un bărbat o are despre sine este pur și simplu asasinată. Dacă i se năzare că este atât de deosebit, o să-i arate ea. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că suntem doar secundă Și trecem nepăsători pe pământ. Ne amăgim cu clipe de feerie Ce trec peste noi ca un vânt Și uităm să dăruim bucurie Celor ce-au fost, celor ce sunt. Uităm de prieteni și chiar de dușmani În goana nebună după averi, după bani Și pierdem odată cu-acestea dragoste, iubire și ani. Omul pom Cum poți oare să fii om, Dacă nu știi să fii pom? Pomul roadele-și împarte, Omul doar vorbe deșarte. Pomul nu
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat să-ți numeri anii. De la Decebal încoce, Tu ți-ai cam uitat trecutul, Decebale, Decebale, Unde ți-ai îngropat scutul? Printre marile simboluri, Ți-ai ascuns de tot misterul, Sarmisegetuza doarmne, Oglindind în ea tot
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu ele, mai bine lipsă... Aia cu cei mai mulți clienți Întrece și o iapă... face amor cu mai mulți deodată și chiar În mijlocul actului sexual Începe să sforăie. Se spune că și-a pus deoparte vreun milion de yeni. — El are dușmani ? l-am Întrebat. — Ia uite! zise cu voce joasă. Nu-mi place cum se adună clienții În colțul acela... Suspect! Nu ți se pare ciudat.?... Nu-mi place deloc zarva asta!... Cred că cel de pe dig a fost pus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-o repede! Tot nu-mi venea să cred. Chiar dacă se punea ceva la cale, nu-mi mirosea decît a un soi de Încăierare sau În cel mai rău caz a demonstrație. Dacă era să fie demonstrație, Însemna că fratele are dușmani, cu alte cuvinte. Cel mai important era să Încerc să aflu care-i sînt dușmanii. Există un Început și un sfîrșit pentru orice ciclu. În orice labirint trebuie să existe și o intrare, și o ieșire... Hai, să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-mi mirosea decît a un soi de Încăierare sau În cel mai rău caz a demonstrație. Dacă era să fie demonstrație, Însemna că fratele are dușmani, cu alte cuvinte. Cel mai important era să Încerc să aflu care-i sînt dușmanii. Există un Început și un sfîrșit pentru orice ciclu. În orice labirint trebuie să existe și o intrare, și o ieșire... Hai, să-mi dau toată silința să iasă ceva... Ori din cauza frigului, ori a tensiunii În care mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
să Însemne. Pe fundalul digului, atacanții se dizolvară În Întuneric, roind În jurul microbuzului cu roțile-n sus. Dacă exista vreun instigator, atunci sigur se afla printre ei. Dacă l-aș putea vedea cum arată, să știu și eu care e dușmanul fratelui - dacă există Într-adevăr așa ceva - acum ar fi momentul... Auzeam țipate ascuțite și geamuri spărgîndu-se. Motorul s-a oprit și am stins luminile. Nu mai rămăseseră decît tăciunii aprinși, Împrăștiați ici-colo În locul unde se aflase cazanul. Unii zăceau nemișcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Îi fugeau pieziș Înspre picioare, la un unghi de vreo treizeci de grade și mînia, căci nu o singură dată și-o stăpînise pieptănînd-o și ungînd-o eu ulei ca să nu se zbîrlească, se ridică acum amenințătoare precum blana pisicii În fața dușmanului. Pentru o clipă a fost EL... o expresie anume pe care n-o dezvăluise nimănui niciodată... Am Încercat-o și eu ieri dimineață, Înainte de a pleca, și sînt sigur că nu mi-ar fi scăpat nici dacă ne-am Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
motiv să facă așa ceva. Toyama: Dar dispariția nu ține de „drept”, ci de propria dorință. Eu: Dar poate că și urmărirea Înseamnă dorință proprie. Toyama: În cazul acesta nu mă mai bag. Vreau să fiu neutru, n-am nevoie de dușmani și nici nu țin să mă pun bine cu nimeni. — Ce albastru e! exclamă amuzat elevul de gimnaziu Îmbrăcat În uniformă, privind cerul. Urmărindu-i privirea, colegii lui inspirară adînc, cu gurile căscate și cu ochii Întredeschiși, de parcă se simțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
față, și a început să peroreze: „Resistance à la Tămaș! Fă ce-ți place ca să poți rezista! Hedonismul - arma secretă împotriva totalitarismului!!”, și se prăbuși pe scaun, râzând iar înfundat, cu pumnii la gură, de parcă-și apăra râsul de un dușman nevăzut. „Băă, da’ să nu te pună dracu’ să te dai la femeile pe care eu le iubesc și le stimez și când nu uit le mai și fut, că te ia mama dracului. Ai înțeles!?” „Am înțeles”, râdeam, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și mai puțin cu ceea ce scriu. Rar am scris mai magmatic. Am vorbit cu Relu, plecând de la articolul lui despre al treilea Tocqueville. Eu cred că se petrece ceva în neregulă cu americanii. Acum că sunt imperiu și au ca dușman (în parte real, în parte construit) fundamentalismul islamic, adică, practic, e cu totul alt caz, nu mai e rivalitate, ca în Războiul Rece, nici nu e concurență, cum ar trebui să fie cu UE (pe care ei nu o iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu se poate frânge este credința... Pot să mă supună, voi rosti cuvintele lor dar nu voi crede în ele niciodată. În adâncul ființei va arde cu aceeași putere flacăra dintâi a credinței, ca singură posibilitate de-ați mai sfida dușmanul care, înfumurat și puternic, nu va bănui cât este de slab. Simțeam că vorbesc cu mine însumi, în timp ce el, punându-mi mâna pe umăr, îmi spuse: - „Vorbeai, într-adevăr cu tine, dar în aceeași măsură și cu mine. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
zice el. Spre uimirea noastră, diplomatul i-a răspuns cu seninătate: Nu, nu, eu fac câte un mic rezumat". Pentru moment, am crezut că ministrul sovietic va face apoplexie. În timp ce el tocmai ne spunea că mareșalul Mannerheim a fost un dușman al poporului sovietic și al Uniunii Sovietice, un aliat al lui Hitler și al mareșalului Antonescu, iar prim-ministrul I. G. Maurer depune o coroană la monumentul acestui dușman, colegul său făcea rezumate mici și mălăiețe din cele declarate în numele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
În timp ce el tocmai ne spunea că mareșalul Mannerheim a fost un dușman al poporului sovietic și al Uniunii Sovietice, un aliat al lui Hitler și al mareșalului Antonescu, iar prim-ministrul I. G. Maurer depune o coroană la monumentul acestui dușman, colegul său făcea rezumate mici și mălăiețe din cele declarate în numele P.C.U.S. și al conducerii de stat sovietice ceea ce pe moment aducea puțin protestul în derizoriu. După ce N. N. Kuznetov i-a ordonat subalternului său să traducă cuvânt cu cuvânt, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
după multă chibzuință și frământări. Dânsul se arăta sigur că asemenea frământări încearcă și cei prezenți în sală; fiecare are fabrici sau uzine, bănci sau hoteluri, reprezintă vreun partid democrat sau vreo comunitate religioasă; iar aceste frământări sunt întețite de dușmanii din interiorul și exteriorul Republicii Populare Chineze. Iar pledoaria demnitarului român continua cu însuflețire, pe linia mobilizatoare, dânsul evocând constatările și impresiile reținute de-a lungul vizitei. Însemnări din acea vreme rețin idei ca: ,,Partidul Comunist Chinez duce o politică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a putut să joace rolul pe care l-a jucat în războiul din Coreea și la Conferința de la Geneva. Cuvintele premierului Zhou Enlai la Geneva aveau la bază succesele obținute de întreg poporul chinez, printre care vă numărați și dumneavoastră. Dușmanii noștri nu-și încetează provocările. Se fac fel de fel de planuri de război. Contribuția noastră la opera de întărire a patriei trebuie să crească, pentru că, întărindu-se patria, întărim lagărul păcii". Depănând un alt fir al pledoariei, potrivit acelorași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de 20 de ani; ambasadorul român Dr. Lucian D. Petrescu a sugerat o perioadă de 5 ani. Ca răspuns la propunerea delegației române, șeful delegației U.R.S.S. a lansat un atac virulent împotriva reprezentantului român, calificându-l pe acesta ca "dușman al socialismului, colaborator al statelor membre N.A.T.O., susținător al imperialismului", aducând și multe alte acuze României. Răspunzând incriminărilor, șeful delegației române a afirmat că asemenea acuzații se potrivesc celor care își permit să atace România și a părăsit reuniunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de propuneri, cu scopul de a revizui caracterul, funcțiile și activitatea Tratatului de la Varșovia, în conformitate cu hotărârile adoptate de Consfătuirea la nivel înalt din iunie 1990 de la Moscova. A fost făcută aprecierea că era depășită perioada în care o parte considera dușman pe cealaltă, că posibilitatea unui conflict armat între blocuri poate fi, în mod practic, exclusă și că în Europa unită trebuia să fie create noi relații, prin lichidarea divizării continentului. Șeful delegației sovietice G. Gorinovici a subliniat că "politizarea Tratatului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
S.U.A. și U.R.S.S. l-a constituit Întâlnirea de la Malta (2-3 decembrie 1989), care s-a desfășurat pe vasul sovietic "Maxim Gorki", în apropierea coastelor malteze, având ca principal scop ca cele două superputeri să înceteze a se mai considera dușmani, iar Gorbaciov sublinia că U.R.S.S. nu va declanșa un război, nu va mai considera S.U.A. inamicul său și ar fi dispusă să facă o declarație în acest sens în mod public. Întâlnirea, discuțiile purtate și unele decizii adoptate s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a activității acestuia pe 20 de ani, a sugerat o perioadă de 5 ani. La a doua ședință de la Varșovia, șeful delegației U.R.S.S., sprijinit de celelalte cinci delegații, a atacat pe șeful delegației române de experți, calificându-l ca "dușman al socialismului, colaborator al statelor membre ale N.A.T.O., susținător al imperialismului, aducând și alte acuzații României". Răspunzând incriminărilor, șeful delegației române a afirmat că asemenea acuzații se potrivesc celor ce își permit să atace România și a părăsit reuniunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ce putuseră apuca, cu ciomege, cu bastoane, cu ostrețe rupte din garduri, doi servitori se arătară cu furcile - și începură goana. Cânele străin se strecura rânjind prin șanț, pe sub garduri; din când în când clămpănea la năvălirile prea înaintate ale dușmanilor care-l lătrau furioși; apoi, când răcnetele și fâșcâiturile oamenilor îl împresurară, o porni ceva mai repegior, cu coada mai strânsă pe pântece. Era foarte umilit și parcă nu cerea decât să fie lăsat în plata Domnului. Dar o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zece copii... Și goană, și țipete, și fluierături - și iată că ulița deșteptată în capătul celălalt se ridică în picioare ca un singur om și oprește fuga urmăritului cu o grindină repede de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oprea de câte ori un om se arăta în capătul uliții, venind din inima târgului. Apoi iar începea să umble domol; pe când necunoscutul înainta încet și umbra lui îl urmărea pe păreții caselor scunde, dispărând în bolți și iar apărând, ca un dușman nesimțit. Fata umbla neliniștită; câteodată se scutura, ajunsă de răcoarea nopții; se îndosea în unghiul unui zid, ieșea iar în lumina slabă. Deodată încremeni locului. Cunoscuse pe Ștefan Bucșan care venea domol la vale, drept prin mijlocul uliții. Venea fluierând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde. O plasă de stuh ca o aripă uriașă plesni pe Lepădatu. Se plecă amețit, căutându-și buzduganul, voind să se apere de un dușman. Vântul scăpătă ca o bătaie de pușcă prin spărtură și-l orbi cu omăt aspru. - Toate se petrecuseră într-o clipă, și vitele mugeau prin împrejurimi. - Căzut în brânci, Niță Lepădatu nu mai avu când să se ridice; acoperișul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să-l înștiințeze, căci e în revirul lui; însă ei au săvârșit fapta fără să-i dea de știre. Rău au făcut, ținând în samă mai ales faptul că are el acuma niște năcazuri pe care nu le dorește nici dușmanilor. Chiar în aceeași zi, sub sară, i-a întâlnit pe amândoi la Izvorul Roș, aproape de Frumoasa. I-a întrebat, încercând să râdă, că ce-i cu pulpa de cal. — Ce pulpă de cal? a răspuns badea Toma. A zâmbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]