6,138 matches
-
de practicare a managementului) nu se poate concepe ca o „listă” de rețete din care cel interesat să fie îndrumat ce să aleagă în fiecare caz în parte. Managementul ca disciplină oferă un set de posibile mijloace de acțiune, practici exemplare cu valoare de soluții tipologice, reguli care ne pot ajuta să evităm repetarea unor greșeli sau erori, sau să pregătim accesul spre o decizie bună. Dar nimeni niciodată nu ne va oferi mijlocul gata elaborat pentru a fi aplicat în
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
în același timp să asigurăm disciplina, dar să și stimulăm autonomia și creativitatea, să asigurăm calitatea fără a mări excesiv prețul). Formarea capacității de a folosi valorile în management implică nu numai cunoștințe, ci și a reuși să generezi practici exemplare și eficace pe diferite tipuri de valori, a avea acel know-how care să te îndrume, de la caz la caz, în aprecierea situațiilor. 3) Competențele de gândire de tip complex: convergentă-divergentă, analitică-sintetică, pe termen imediat, mediu sau lung, descriptiv și prescriptiv
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
introduși printr-o definiție. Conceptul de „model”<footnote Prin „concept” se înțelege un termen al științei care capătă un sens particular pe baza unei definiții proprii. footnote> nu trebuie confundat cu termenul asemănător din limbajul comun, „model” desemnând „un caz exemplar” care trebuie luat ca expresie a unei situații optime, dezirabile și urmat de noi (a avea ca model de comportare o anumită persoană, a avea ca model de rezolvare a unei probleme, un caz precedent rezolvat pe o cale demnă
Managementul resurselor umane în administraţia publică by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/234_a_151]
-
și europene, carte pe care cea de față o completează. În cazul artelor plastice, decadentismul rămâne tot un atribut legat de un context bine precizat, identificat în cultura franceză cu romanele lui Huysmans, dintre care În răspăr (1884) constituie modelul exemplar și, din punctul de vedere al artelor plastice, cu saloanele rozacruceene ale lui Joséphin Péladan. În mod esențial, reperul principal rămâne unul literar și francez prin excluderea unor alte contexte. Pentru cultura română termenul de simbolism nu și-a dobândit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un criteriu tematic mai puțin sondabil din punct de vedere hermeneutic, dar cu o anumită eficiență în aria reprezentării. Se remarcă recurența unor teme, precum cea a femeii fatale conexată cu tema lui diminutio capitis -, și a Salomeei drept ilustrare exemplară a sensibilității decadente în artele palstice, dar și cea corespunzătoare, a unei femme fragile. Orice fenomen cultural-estetic revendică o tradiție, până și cele mai rebarbative care au în program, precum avangardismul, dezideratul de a face tabula rasa cu trecutul, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în estetica decadentă, reconversie care are semnificația mai profundă a unei mutații estetice. Inițial, scriitorul publică romane "zoliste" precum Surorile Vatard (1879) și Pe apa sâmbetei (1882), pentru ca în 1884 să-i apară În răspăr, roman întrebuințat ca port-drapel, model exemplar și manual al esteticii decadente. În același an apare un alt roman care cunoaște un succes aparte, deschizând o serie, romanul Viciul suprem al infatigabilului estet Joséphin Péladan, reprezentant al decadenței latine și a unui ordin estetico-ezoteric, realizând o adevărată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează moștenirea romantică și naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă un agent mutagen. Romanul exemplar al lui Huysmans, dar nu numai el, pentru că fenomenul se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
el nu joacă doar rolul de fundal, ci se insinuează ca prim plan. O construcție artificială, himerică, sincretică, un spirit al emblemelor întrețesute într-o tapiserie complicată, decorativismul lui Moreau contribuie la proiectarea într-un plan atemporal a unor întâlniri exemplare, enigmatice. Această atracție pentru arabesc, artificios, abstrus, excesiv configurată stilistic, pe care o semnalează și M. Bengesco relevă o caracteristică decadentă mai ales când realizăm conexiunea cu temele predilecte ale tablourilor sale și cu efeminarea personajelor masculine, androginia fiind numitorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Phidias, Shakespeare, Dürer, Rembrandt dar și Goethe, Beethoven sau Wagner 63. Notorietatea lui Böcklin se reflectă și în spațiul literelor franceze, decadentul Joséphin Péladan, fondatorul saloanelor rozacruciene unde expun o bună parte din pictorii simboliști francezi, îl socotea printre figurile exemplare ale artei timpului alături de Puvis de Chavannes și Gustave Moreau, chiar dacă pictorul nu a dat niciodată curs invitației de a se alătura cercului exclusivist al scriitorului. Böcklin exercită o influență consistentă asupra lui Franz von Stück și una mai puțin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rațiunii, simbol al vechii Viene imperiale. Atât sub raport stilistic, cât și la nivelul concepției, criticul observă metamorfozele prin care trece personajul simbolic al Atenei, ca tot atâtea comentarii cu privire la Weltanschaung-ul și destinul societății vieneze. Klimt înscrie treptat această figură exemplară într-un circuit decadent, al decadenței imperiului și a Vienei fin-de-siècle. Inițial, Atena era înfățișată în limitele canonului academic pe timpanul casei scărilor de la Kunsthistorisches Museum (Muzeul de Istoria Artei) (1890-1891) ca protectoare a artei-în-istorie. A doua înfățișare a Atenei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorativă afine sensibilității acesteia, precum și interesul pentru arta populară pe care-l vădesc fotografiile familiei regale îmbrăcate în port popular românesc. Dincolo de complimentul avenit pe care i-l adresează criticul, sfera de preocupari artistice a reginei Maria ilustrază un model exemplar, dar și o modă artistică, Pelișorul castelul de mai mici dimensiuni din preajma Peleșului locuit de regina Maria devenind o expresie a acestei sensibilități. "Țăranii noștri au sau aveau încă, până nu demult, un costum pe lângă care splendorile din Salammbô se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
român al afișului, s-a ilustrat la Paris (....)"127. Criticul se întreabă retoric când se vor distinge printr-o "înluminură mai artistică a străzilor noastre". Afișul expresului Ostende-Constanța, executat de decoratorul belgian Théo van Rysselberghe, se constituie într-un model exemplar, "un miracol de claritate, de culoare, și de dificilă simplificare, de unde se poate învăța deopotrivă să rezumi și să stilizezi peisajul și mașina în scop ornamental"128. Cum se poate vedea, arta afișului și modernitatea întrețin o relație cordială, iar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticul trimite la Dürer, care ilustra cartea de rugăciuni a împăratului Maximilian și la Anne de Bretagne cu ale sale "livres d'heures", dar și la cultura mânăstirească a incunabulelor și tetraevangheliarelor. Prelungind abil elogiul, Tzigara-Samurcaș amintește de una dintre exemplarele realizări arhitectonice, Curtea de Argeș, ctitorie pe care o plasează sub protecția familiei regale. Pe lângă obiectele expuse de către regina Maria se află și alte obiecte de artă aplicată datorate doamnelor din anturajul reginei. Pentru a completa cadrul august al recomandării artelor decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ornamentele își mențin valoarea lor. Iar câmpul de arabescuri ce acoperă capacul contrastează în mod fericit cu suprafața liniștită cu ondul neted, pe care se desprind medalioanele de pe sarcofag (...) Caracteristică este și stilizarea figurilor din medalioane"200. Un al caz exemplar de valorificare a tradiției bizatine în spiritul modernității îl oferă sculptura paciuriană Madona Stolojan (bronz, 1912), sculptură funerară cu tema Adormirii Maicii Domnului, aflată în cimitirul Bellu (figura 55), executată pentru cavoul familiei Stolojan. Atanase Stolojan îndeplinise numeroase funcții administrative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Se poate afirma pertinent însă că opera lui Ștefan Popescu are o factură simbolistă, că asemeni prerafaeliților, artistul privilegiază legenda și basmul, pe care le stilizează, că decorativismul său servește tocmai dimensiunea misterioasă a existenței care ne parvine prin narațiuni exemplare sau figuri emblematice. Se descifrează în proiectele decorative, în operele cu subiecte de basm și în alegorii o înclinare romantică către ideal, către misterios, prezentă de altfel și în peisaje și datorată desigur și unor influențe răzlețe venite din partea lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o realizare aproape naturalistă, focalizată pe agonia fratelui său, cu prezența însă a îngerului morții, la una simbolistă, locul fratelui fiind luat de corpul lui Iisus Hristos. Suferința pe care maladia i-o provoacă fratelui său se transferă în martiriul exemplar al lui Iisus Hristos, figură a suferinței și a redempțiunii. În prima situație, așa cum remarcă Virgil Vătășianu, cel care realizează o interesantă monografie a operei, pictorul urmărește un raport descriptiv, moartea dobândind sensul unei binecuvântări. "Personajele compoziției erau dela început
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
panteonul culturii universale. În partea de jos a desenului, un decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman. În opinia lui Petre Popescu-Gogan care realizează o trecere în revistă a reprezentărilor având ca subiect
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
recuperând simbolic figura "poetului nepereche" înainte ca un George Călinescu să-i confere poziția canonică centrală poetului romantic ca "Poetul național" înregistrat printre "marii clasici". Eminescu devine nu numai "omul deplin al culturii românești" (Constantin Noica)257, dar și modelul exemplar al românității, sau, în formularea lui Nicolae Iorga, "expresia integrală a sufletului românesc", sau "Un om complet, într-o vreme în care ceia ce este necesar pentru noi este această refacere a omului complet, pe care timpurile noastre l-au
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest abandon al eticii în favoarea esteticului, ca și ratarea programatică a unei împliniri în registrul convențional, burghez, conduce la un sentiment de neputință, la nevroză, adesea cultivată și întreținută programatic. O altă deosebire față de romantism o constituie faptul că figurile exemplare nu mai sunt extrase dintr-un trecut îndepărtat și idealizat, ci alcătuiesc un panteon propriu, din care fac parte mari artiști, campioni ai noii sensibilități, precum Beethoven, Chopin, Wagner, Allan Edgar Poe, Tolstoi, Eminescu, Ibsen, Nietzsche, Strindberg ca figuri ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu sculptura lui Rodin, indiferent dacă au avut sau nu tangență cu ea. Marea expoziție personală Rodin de la Paris din 1900 din Place de l'Alma marca recunoașterea unanimă a contribuției sculptorului la arta modernă, transformându-l într-un model exemplar (nu numai pentru sculptorii români). Atras de arta rodiniană, Brâncuși a știut să se disocieze la timp pentru a-și configura pe o altă treaptă estetică vocația modernității în sculptură, iar Paciurea a depășit-o, la rândul său, în direcția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instrumentalizează vicios și femeia vârstnică cu atitudinea resemnată a celei care și-a pierdut farmecele, redusă la condiția mizeriei sale biologice. Din această serie lipsește o verigă importantă, definitorie, a feminității pe care Munch o va trata separat, maternitatea. Modelul exemplar al maternității este definit de imaginea consacrată de arta creștină, imaginea Madonei, ca mater lactans cu pruncul. Munch tratează tema de o manieră care răspunde punct cu punct esteticii decadente în Madonă (litografie colorată, 1895-1902) reluare a unei alte Madonă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca metaforă a creației. În Evul Mediu i se atribuia melancoliei o valoare negativă, ca acedia. Era maladia anahoreților, eremiților supuși ordaliei tentațiilor, dar și exigențelor unui timp al contemplării, al monotoniei, al claustrării, în acord cu regulamentul monastic. Figura exemplară a luptei cu demonul melancoliei, cu acedia este Sfântul Anton, tema este revalorificată și de Gustave Flaubert (Tentațiile Sfântului Anton) și pornind de la Flaubert, de Félicien Rops, în contextul unei sensibilități decadente. Apariția psihiatriei în secolul XIX conduce la o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
De la musique avant toute choses", dobândind o valoare axiomatică pentru poezia simbolistă. Dacă prin Corespondențele sale Baudelaire viza o relație simbiotică, sintetistă a celorlalte arte recuperabile în materia poetică, Verlaine sublinia orfismul implicit al lirei simboliste. Poetul este asociat figurii exemplare a cântărețului orfic, fuziune care avea loc în poezia medievală a trubadurilor și truverilor care erau adesea și compozitori și interpreți ai propriilor balade. În cazul de față, poezia nu devine recitativ, nu este instrumentată erotic, ci posedă o muzicalitate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
luminos, încununat de lauri și de părul asemeni unei cozi de cometă. Poetul dobândește aura demoniilor romantice aduse la incandescența rece a sensibilității decadente, a unei frumuseți blestemate. Coborârea lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante însoțit de Vergilius din Divina Commedia. Una are caracter soteriologic, care în economia simbolică a decadenței va fi atribuit artei de către esteții impenitenți, cu riscul uzurpării poziției
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și care întoarce orgolios spatele unei mulțimi de femei evident îndurerate. Cortegiul de menade sau de bocitoare îl însoțește. În general, poetul întoarce spatele societății dedicându-se în exclusivitate artei sale într-o insolitare orgolioasă și melancolică. Orfeu devine modelul exemplar pentru culminarea stărilor poetice, pentru cocktailul decadent care aduce arta în preajma cruzimii, expresie a pesimismului visceral al poeților damnați. Un tablou al lui Artur Verona, precum Violonist în barcă, reflectă o stare sufletească, muzica fiind scoasă din cadrul formal al sălii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]