6,090 matches
-
și credințele aferente, au identificat unele trăsături: posesivitate, egoism și invidie (Frum 1998 apud Sabri, Hayhoe și Ai, 2006). Banii sunt văzuți fie ca o extensie directă a sinelui sau ca mijloc de a obține obiecte de valoare care devin extensii ale sinelui (Tang 1992 apud Sabri, Hayhoe și Ai, 2006). Banii mai pot de asemenea să funcționeze ca un mijloc de auto transformare, simbolizând putere, succes, stimă., identitate de gen și bunăstare (Goldberg 1995 apud Sabri, Hayhoe și Ai, 2006
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
teatrului", termeni ce corespund la Aristotel respectiv cu "subiectul", "caracterul", "gândirea", "expresia", "cântul", și "spectacolul". Aceste părți sunt numite "integrante", după cum explică Corneille în Discursul despre utilitatea și părțile poemului dramatic, căci ele se întâlnesc în fiecare dintre "părțile de extensie", constituite, în piesa antică, din prolog, episod, exod și cor, în piesa clasică din expoziție, intrigă și deznodământ. 2.1. Primatul acțiunii Dintre cele șase părți "integrante", Corneille, ca și Aristotel, preferă acțiunea, căreia îi consacră majoritatea reflecțiilor sale teoretice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
singur loc care nu se schimbă în cursul reprezentației. Didascalii. Indicații scenice (inclusiv numele personajelor înaintea fiecărei replici). Ele informează asupra spațiului în care se desfășoară acțiunea, asupra jocului și asupra emițătorului mesajului. Ditiramb. Poreclă dată lui Dionysos, apoi, prin extensie, cântec religios în onoarea sa care ar fi, după părerea lui Aristotel, la originea tragediei. Dramaturgie. Ansamblu de reguli care supraveghează modalitatea de compunere a unei piese de teatru. Dramă burgheză. Gen dramatic, numit și "gen serios" sau "tragedie domestică
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
etimologic, termenul semnifică acțiune, fără a decide dinainte asupra caracterului emoțional al acestei acțiuni, care poate fi comică sau patetică. El devine apoi sinonim cu o acțiune oribilă, demnă de milă. Mai târziu, odată cu nașterea dramei burgheze, este sinonim, prin extensie, cu genul dramatic. Ekkyklema. Platformă rulantă, destinată să aducă pe scenă, în Grecia antică, ceva sau pe cineva care se presupune că se află în interior, în spatele ușilor scenei. Această mașinărie, greu de manevrat, nu a fost utilizată din secolul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adj.: denumește orice spațiu în care poate juca actorul. Protagonist. La origine, în Grecia antică, actor principal care conduce pe cel de-al doilea actor (deuteragonist) și pe cel de-al treilea (tritagonist); funcție îndeplinită inițial de autorul dramatic. Prin extensie, denumește personajul principal al unei piese. Scenă deschisă. Vizibilă (la origine, scenă în aer liber). Este cea mai veche. Scenă închisă. Ascunsă în parte, fiind închisă într-un fel de cutie, deschisă în față, total ascunsă când e coborâtă cortina
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de Iluștrii Dușmani (Les Illustres Ennemis) de Thomas Corneille. 1 L'art nouveau de faire les comédies, Les Belles Lettres, Le Corps éloquent, 1992 (traducere de Jean-Jacques Préau). Să precizăm că termenul de comedia în spaniolă este dotat cu o extensie mai largă decât cel de comedie în franceza modernă. Ca și termenul de "comedie" în Franța secolului al XVII-lea, el este echivalent cu "piesă de teatru". 2 Lope de Vega este autorul dramatic spaniol cel mai fecund. Din cele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
goodness-of-fit test". ANOVA univariată (One-way ANOVA) ANOVA univariată este folosită pentru testarea diferențelor unei singure variabile de tip continuu (scală) între două sau mai multe grupuri definite de categoriile unei singure variabile dependente de tip nominal. Este folosită ca o extensie a testului t de comparare a mediilor din două grupuri. În ANOVA, atunci când avem K grupuri de comparat și media fiecărui grup este μi (i=1,2,...k), testează ipoteza nulă omnibus: H0:μ1=μ2=...=μk ANOVA folosește testul F
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
într-o pondere de 28%. Semnalăm că dintre femeile care au declarat că își controlează lunar sânii prin palpare cele mai puține sunt peste 44 de ani (38,8%). Termografia mamară. Glanda mamară beneficiază de termografie pentru diagnosticul tumorilor, al extensiei ganglionare și mastitei. Metoda este utilă în depistarea tumorilor și a cancerului pentru că evidențiază modificările precanceroase cu mult înainte ca tumora să devină vizibila prin alte metode. În eșantionul supus cercetării investigarea sânului prin termografie mamară a fost efectuată doar
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
Cancerul de veziculă biliară poate invada prin extensie loco-regională canalul hepatic comun, ducând la apariția icterului obstructiv. Prognosticul acestui neoplasm este rezervat, iar în momentul invadării căii biliare principale șansa de supraviețuire este redusă. Astfel, singurul tratament paliativ ce se poate propune acestor pacienți este palierea endoscopică pe cale
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92181_a_92676]
-
celule epiteliale ce acoperă aderent suprafața externă a cordului, reprezentând de fapt foița viscerală a pericardului, separată de foița parietală printr-o cantitate mică de lichid pericardic. Cordul prezintă un schelet fibros, format din porțiunea conjunctivă a peretelui AV, cu extensiile sale de la nivelul valvelor AV. Miocardul, țesutul muscular al inimii, este organizat în structuri specializate pentru contracție, miocardul contractil atrial și ventricular, respectiv pentru generarea și conducerea excitației electrice, sistemul excito conductor (nodulul sino-atrial, nodul AV, fasciculul His și rețeaua
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
colaterale se produce în decurs de minute iar creșterea vasculară are loc în interval de câteva zile (coronare). Proliferarea începe prin înmugurire la nivelul venulelor, cu disoluția membranei bazale și proliferarea celulelor endoteliale și continuă cu formarea chemotactică a unor extensii de tip cordon celular, urmată de plierea acestora în formă de tub și conectarea lor în anse de diferite lungimi. Uneori are loc și invazia cu miocite netede a acestor structuri. Factori umorali vasoactivi Noradrenalina și adrenalina sunt eliberate din
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
religiei, ci manifestările sale istorice, care pot fi investigate prin recurgerea la un instrument conceptual, „religia”, care, asemenea altor categorii interpretative tipice istoriei religiilor, are o origine istorică precisă și dezvoltări particulare ce condiționează inevitabil modalitățile de definire, utilizare și extensie. A-ți asuma acest punct de vedere istoric, inductiv prin natura sa, dar și inevitabil deschis riscurilor relativismului, implică, În consecință, o modalitate de cercetare, efecte și rezultate diferite din start de cele care pot fi presupuse prin asumarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai exemplificatoare și mai precise. Acest fapt cultural este „arta”. Sau, Într-un termen de preferat, fiind mai cuprinzător și mai neutru, grafismul: a trasa semne, a realiza imagini. Un comportament grafic dezvoltat În momentele de repaus sau ca o extensie motivată și mediată de limbajul verbal. Grafismul, să fim atenți, intrase În patrimoniul facultăților umane la sfârșitul paleoliticului timpuriu, chiar dacă nu rămăsese decât o abilitate fără un rol anume. Dacă se acceptă schema celor trei componente ale fenomenului religios - credințe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
i Hilmand În regiunea Sistan, Între Iran și Afghanistan) și Arcosia (regiunea Kandahar) etc., cât și În Iranul occidental, Între Media și Persia (Gnoli, 1989a, pp. 29 sqq.). O urmă evidentă a „arianizării” tradiției zoroastriene se regăsește În ideea de „extensie (sau spațiu) arya” - Airyana Va¶jah (În limba pahlavi, xr³nw¶z) - care, absentă În G³th³, Îmbracă În veșminte zoroastriene concepția indo-iraniană antică a centrului lumii. În mod semnificativ, aceasta este prezentă mai ales În Yașt, dar și În Wid¶wd³d
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
preferințe separabile pentru a obține un rezultat de posibilitate. Necesitatea se demonstrează asumând că toți indivizii au preferințe neseparabile. Dacă acesta este cazul, atunci paradoxul Gibbard reapare. (vezi demonstrația teoremei de imposibilitate Gibbard). Demonstrație [t.3.5.3*]. Să luăm extensia cazului prude vs. lewd. Trebuie verificat dacă preferințele lui prude și lewd sunt separabile. Mai întâi trebuie să determinăm x variantele pentru prude și lewd. 2 (1,0)a este o x variantă a lui 1(1,1)a și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
nici x preferat strict lui y, nici y preferat strict lui x nu este determinat de exercițiul drepturilor individuale decisive, dar (C) toți indivizii au aceeași preferință, x este preferat strict lui y. În al doilea rând, fie R o extensie reflexivă, tranzitivă și completă a ordinii parțiale P (preferința strictă) definită în primul pas.” [List, 2003, p. 12]. Soluția este, așa cum am menționat mai sus, una de tip lexicografic: „Cele trei condiții (A), (B), (C) sunt enunțate în ordine lexicografică
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Sen). footnote>, dacă, și numai dacă. (c) coerentă<footnote Definiția îi aparține, de asemenea, lui Austeen-Smith [Austeen-Smith, 1982, p. 91]. footnote>, dacă, și numai dacă, np R∀ ∈ (orice profil individual aparținând mulțimii tuturor ordinilor posibile pe mulțimea alternativelor), există o extensie ordonată Q a tuturor preferințelor individuale asupra sferelor lor personale din D. [o.5.1.1*]: Condiția nontrivialității spune, de fapt, că un individ care are drepturi pe (x,x), (y,y) nu are de fapt niciun drept. Când D
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
altă pereche de alternative împreună cu tranzitivitatea, fie nici sxP y , nici syP x nu sunt determinate de exercitarea unui drept individual, dar (C) toți indivizii au aceeași preferință, x preferat strict lui y. [d.5.4.2*]: R este o extensie reflexivă, tranzitivă și completă a ordinii parțiale P (preferința strictă). [d.5.4.3*]: Condiția Pareto restricționată lexicografic ( rlP ). Pentru orice profil R din D, și toate perechile de alternative x și y, dacă [nu este cazul ca x să
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
altă parte, serialitatea tiparului funcționează ca simulacru al eternității și ne familiarizează cu ideea de constanță a ființei. Dar deosebirea dintre tipar și hotar este în primă instanță lipsită de însemnătate pentru ceea ce urmărim aici; ea introduce doar problema unei extensii temporale, fără să modifice faptul că ceva este numai în măsura în care suferă un proces de contragere și limitare. Ceea ce interesează este doar faptul limitării ca atare prin raport cu cel de a fi, și nu eternitatea sau caracterul trecător al acestui
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertate trebuie să înceapă ca supunere. Cel ce se supune ca încă-neliber se așază sub autoritatea celui liber și-i recunoaște acestuia puterea tocmai ca libertate dobândită. Autoritatea puterii este autoritatea celui liber față de cel ce urmează să devină liber. Extensia puterii este deci o extensie în sfera libertății. „Puterea supremă“ nu poate s-o aibă decât „cel mai liber“, iar „cel mai supus“ nu poate fi decât „cel mai însetat de libertate“. „Cel mai puternic“ și „cel mai supus“ sunt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
supunere. Cel ce se supune ca încă-neliber se așază sub autoritatea celui liber și-i recunoaște acestuia puterea tocmai ca libertate dobândită. Autoritatea puterii este autoritatea celui liber față de cel ce urmează să devină liber. Extensia puterii este deci o extensie în sfera libertății. „Puterea supremă“ nu poate s-o aibă decât „cel mai liber“, iar „cel mai supus“ nu poate fi decât „cel mai însetat de libertate“. „Cel mai puternic“ și „cel mai supus“ sunt astfel cel mai aproape unul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
universal anticipată și În Occident: la urma urmei, cine ar fi putut să-i stea În cale? Din punctul de vedere al mișcărilor de rezistență, politica postbelică nu putea fi decât o continuare a luptei din timpul războiului, proiecția și extensia firească a existenței lor clandestine. Mulți tineri care s-au remarcat activând ca ilegaliști nu cunoscuseră o altă formă de implicare publică: politica normală dispăruse În Italia din 1924, În Germania, Austria și În cea mai mare parte a Europei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tot interesul să atragă atenția asupra meritelor ei antifasciste În anii de după război, mai ales când Statele Unite au Înlocuit Germania ca inamic. Retorica antifascistă viza acum America, acuzată mai Întâi că Îi apără pe fasciștii revanșarzi și prezentată apoi, prin extensie, ca fiind ea Însăși o amenințare fascistă. Eficacitatea tacticii comuniste se explică prin frica autentică și generalizată, În Europa, de o renaștere a fascismului sau de apariția din ruine a unor simpatii neofasciste. Antifascismul, conotând rezistență și alianță, profita și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai putea fi invocată În mod credibil pentru a justifica un act, o politică sau un program, cum puteau fi tranșate marile dileme ale vremii? Aceasta nu era o problemă pentru radicalii thatcheriști, care priveau politica oficială ca pe o extensie a intereselor private și pentru care piața era arbitrul necesar și suficient al valorilor și rezultatelor. Vremurile nu erau foarte grele nici pentru conservatorii tradiționali de pe continent: pentru ei, măsura binelui și a răului În sfera umană rămânea ancorată În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și impetuoasă care și-a construit baza electorală exploatând xenofobia obstinată a vechii Rusii, „poporul rus a ajuns națiunea cea mai umilită de pe planetă”. Cu toate neajunsurile ei, Uniunea Sovietică fusese o putere mondială, un gigant ca teritoriu și cultură, extensia și moștenitoarea legitimă a Rusiei imperiale. Dezintegrarea sa a fost trăită de rușii mai vârstnici ca o profundă umilință, mulți dintre ei Împărtășind resentimentele armatei sovietice față de expansiunea NATO și incapacitatea Rusiei de a o Împiedica. Dorința de a redobândi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]