10,920 matches
-
inventează din partea sporturilor sinelui este o articulație nouă între individual și colectiv, un echilibru diferit care face parte din creativitate, din inițiativă, din autonomie. Și oferă senzații inedite. Între confruntarea explicită cu riscul, sporturile despre care se spune că sunt extreme ori de aventură au poate valoarea unor probe de adevăr când reperele și securitatea de altădată se sparg. În plăcerea unei căderi vertiginoase, în confruntarea unei naturi ostile, se vede exaltarea eroică a figurii supraviețuitorului, se caută siguranța de sine
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
interesate în mod special de muzică, se apropie și se asociază pentru a compune, a interpreta și a asculta opere muzicale. Pentru a fi admis în această societate, ar trebui să fii capabil să aplici instrumente de măsură de o extremă sensibilitate pentru toate combinațiile de sunete posibile, atît în ceea ce privește înălțimea, timbrul, intensitatea, cît și viteza cu care se succed și durata lor. Ritmul și măsura ar fi supuse, într-un asemenea mediu, unor reguli mult mai stricte decît în restul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
au adîncit prăpastia dintre două societăți umane, ca și cum generația intermediară ar fi dispărut, societatea tînără sau partea tînără a populației nu este preocupată în primul rînd, în acord cu partea mai vîrstnică, să șteargă urmele acestei rupturi, să apropie generațiile extreme și să mențină, cu orice preț, continuitatea evoluției? Trebuie ca societatea să rămînă vie; chiar dacă instituțiile sociale ar fi profund transformate și mai ales atunci cînd se întîmplă astfel, sin-gurul mijloc pentru ca ele să prindă rădăcini este de a le
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Putem, desigur, să distingem istoria Franței, istoria Germaniei, istoria Italiei și chiar istoria unei perioade, a unei regiuni sau a unui oraș (și chiar a unui individ). Chiar i se reproșează cîteodată cercetării istorice acest exces de specializare și gustul extrem al studiului detaliat care deturnează atenția de la ansamblu și consideră, într-un fel, partea ca pe un întreg. Să privim însă mai îndeaproape. Pentru cercetător, aceste cercetări detaliate se justifică prin faptul că alăturarea detaliilor va da un ansamblu care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
să nu fie proiectate în spațiu. Trebuie ca, în orice moment, fiecare parte să știe unde o găsește pe cealaltă și ambele să știe unde se află linia care delimitează puterea 180 pe care o exercită una asupra alteia. Forma extremă sub care se prezintă puterea unei persoane asupra alteia este dreptul în virtutea căruia, în trecut, proprietarii dețineau sclavi. E adevărat că sclavul nu era decît o persoană redusă la statutul de obiect. Nu exista un contract între stăpîn și sclav
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
61 de ani... mi se telefonează de la Strasbourg... trupele germane intră în Austria... după douăzeci de ani se descoperă că Germania a cîștigat războiul... trebuie să ne așteptăm, în curînd, la anexarea, la dezmembrarea Cehoslovaciei. Vom amîna pînă la limitele extreme și chiar dincolo de ele pentru a evita războiul... Finis Austriae încă nu e destul de grav. Finis Anglie este... Reacționarii noștri sînt în același timp atît de aroganți și de proști încît nu se mai știe ce înseamnă să fii francez
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
eu tu, persoane vs el, non-persoană) este infirmată de funcționarea diferită a deicticelor de persoană în textele literare unde "orice se poate constitui în enunțător: Timpul, Soarele, Destinul, un cuvânt..." Limba franceză posedă, spre deosebire de limba română, un pronume de o extremă plasticitate semantică, capabil, datorită etimologiei sale, să șteargă frontierele între persoane: on (< lat. homo). Ca și limba română, franceza dispune de un dativ etic specific limbii vorbite și enunțurilor ce relatează "evenimente spectaculoase sau neașteptate", ce solicită "mărturia co-enunțătorului". Des
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
prezenței sale. Este vorba, în special, de textele la perfectul simplu, cu non-persoană, în care nu intervine naratorul (cf. infra, cap. 2: conceptul "povestirii non-ambreiate"); coincidența dintre nivelul narațiunii și nivelul povestirii. Este și cazul monologului interior. Acestea sunt procedee extreme. Cel mai adesea textul înlănțuie dispozitive de compromis. Să luăm în considerare, de exemplu, romanul lui Barbey d'Aurevilly, Un prêtre marié (1865). În Introducere, naratorul, care se exprimă la persoana întâi singular, face o primă povestire, cea a întâlnirii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
justifică și prezența incidentei "îmi spuse", chiar dacă nu este vorba neapărat de un discurs direct autonom. 5.12. O scară dublă Diferitele tipuri de narațiune și de discurs raportat pot fi sintetizate la scară dublă, acolo unde sunt plasați la extreme cei doi poli ai dispozitivului narativ: naratorul și personajul. Instanțe narative Distanța maximă dintre vorbirea specifică naratorului și personajului Gradul 1: narator zero (= narator anonim fără limbaj marcat din punct de vedere social) Gradul 2: narator zero cu contaminare lexicală
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cap. al XV-lea) (2) Plămânul bolnav respiră o binefăcătoare răcoare, privirea se odihnește pe tufele aurii care îi dăruiesc sufletului liniștita lor blândețe. (Balzac, Le Lys dans la valée) (3) Privirea fixă părea că îi este atrasă de paloarea extremă și dintre niște buze aproape lipite scăpă un fluierat, așa cum sufli într-o lingură prea caldă. Pletele îi trădau cumplita criză, pentru că erau așa lipite de sudoare, încât alunecau pe obraji ca niște șuvițe ascuțite și reci. (R. Vercel, Remorques
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
multitudinea de genuri de discurs. 7.2. Eterogenitatea textului Prin identificarea diverselor "tipuri de secvențe", textul poate fi considerat o realitate eterogenă, constituită: fie din secvențe de diferite tipuri; fie dintr-o secvență de un singur tip, în anumite cazuri extreme; fie dintr-o succesiune de secvențe de același tip (de exemplu, când povestirile sunt incluse unele în altele, cum se întâmplă adesea în literatura picarescă). Evident, această eterogenitate este reglată de genul de discurs avut în vedere: secvențele narative, de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
printr-un hiperonim, se exploatează o relație semantică codată din limbă; b) cel în care relația anaforică dintre doi termeni din text nu este garanție a competenței lexicale: de exemplu, între "un bărbat blond" și "poștașul". Între aceste două cazuri extreme, găsim relații stereotipe, care nu sunt neapărat strict lexicale, dar nici pur contingente. De exemplu, anafora infidelă un student ... tânărul se bazează pe un stereotip: chiar dacă, prin definiție, un student nu este neapărat tânăr, totuși studentul stereotipic este tânăr. "Un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
două feluri: "ea" și mai puțin "doamna Arnoux". F. Corblin 282 a remarcat că Educația sentimentală nu a folosit un grup nominal cu articol hotărât (de exemplu "inspirația lui Frédéric", "stăpâna casei" etc.) pentru a o descrie. Este un caz extrem și revelator: prin "ea", femeii nu i se atribuie proprietăți contingente sau un punct de vedere deosebit, ci apare ca o esență pură, percepută absolut. Este ceea ce confirmă alegerea unei alte desemnări, "doamna Arnoux" care nu este o descriere definită
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu atât mai mult cu cât aceasta poate fi - și foarte adesea este - o afecțiune neoplazică, altfel zis cancer, indiferent de localizarea acestuia în organismul nostru. Starea de panică ce ne cuprinde în astfel de situații este de o intensitate extremă. Imediat survine întrebarea obsesivă la care nimeni dintre cei suferinzi nu poate găsi vreun răspuns, cu atât mai puțin unul liniștitor: „De ce a trebuie să mi se întâmple mie? Cu ce sunt eu vinovat?“ Prin comparație cu alți semeni ai
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Se spune, între multe alte- le, că în acel perimetru plin cu oameni necăjiți și foarte puțin cunoscut de noi, europenii, nașterea de copii gemeni este un semn rău, pre- vestitor de mari nenorociri. Pentru evitarea acestora, se iau măsurile extreme. Care sunt acestea și cum se aplică ele, nu am puterea să o scriu. Las doar să se înțeleagă. Întrebarea care mă săgeată, însă, nu poate fi reprimată: Oare numai vechile credințe să fie de vina? Nu cumva să-răcia cu
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
subzista regresînd cîte puțin, pînă în momentul cuceririi Constantinopolului de către turcii otomani, în 1453, epocă în care Gutenberg și alți cîțiva descopereau tiparul. Așa-dar, vreme de cîteva secole, Apusul regresează într-o stare de semisălbăticie, pe fondul unei dezmembrări extreme a puterii, ce va degenera în cele din urmă, exceptînd trecătoarea renaștere a Imperiului carolingian, într-un proces de distrugere a feudalității. Pe de altă parte, în Răsărit, autoritatea imperială se păstrează intactă, consolidîndu-se chiar, pe baza noii legitimități pe
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Cérulaire. Această separare religioasă se produce în contextul în care puterea Imperiului de Răsărit slăbește treptat, în vreme ce, din secolul XI și pînă în secolul XIV, Occidentul se află în continuă expansiune. De aici înainte, zona cuprinsă între sud-est și estul extrem al continentului va fi un spațiu de implantare a ortodoxismului, precizîndu-se astfel, în timp, ceea ce numim astăzi Europa de Est. Totodată se prefigurează cea de-a doua linie despărțitoare a Europei, aproape paralelă cu prima dar situată ceva mai la est. Aceasta
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
abate însă de la logica orientală a concentrării puterii prin strivirea oricărei veleități de independență socială. În spiritul unei și mai mari subordonări decît în Bizanț, a ierarhiei episcopale față de țar, puterea rusă se caracterizează astfel în latura ei cea mai extremă, prin simbioza religiei cu politica, prin instituționalizarea birocratică a Bisericii ortodoxe aflate în serviciul statului, ca și prin totala absență a celei mai palide forme de democrație. După ce năvălitorii turci îi vor zdrobi în mare parte civilizația urbană, Rusia va
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Brandeburgului și a Prusiei orientale cărora, carta din 1653 le rezervă o soartă asemănătoare: după 1683 landtag-urile își pierd toată puterea și se instaurează ceea ce Barrington Moore numește "revoluția agricolă represivă". Procesul de feudalizare din Est cunoaște și situații extreme, cum ar fi cea a Lituaniei care trece la catolicism în 1386 o dată cu botezul lui Jagellon dar, prin neoiobăgie și prin includerea sa în domeniul țarului, revine în atmosfera Estului. Acesta este parcursul fondator al celor trei Europe, marcat succesiv
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de apartenență politică comună insuficient servit pînă atunci numai prin strategia regală și particularismul religios al anglicanismului. Din timpul acela, Anglia s-a identificat cu un regim de guvernare pe care-l considera destinat Parlamentului de la Westminster, și aceasta în pofida extremei limitări a dreptului de vot pe care o impusese pairul o dată cu revolta endemică a statelor în cursul anilor 1715-1787. În Franța, avîntul acestui proces a fost frînat tocmai de elemente care în Anglia l-au favorizat, (relansat prin Scoția, la
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
urbane, fără nici un dumnezeu, o populație de muncitori-consumatori deveniți interschimbabili; aceasta, după ce social și mental aceștia ar fi fost "standardizați" printr-o politică de alfabetizare pe scară mare, sarcină ce-i revenea statului. Argumentarea este puțin discutabilă în generalizarea sa extremă. Nimeni nu se îndoiește că revoluția industrială făcea pereche cu căutarea rațională a eficacității, că încuraja "folosirea unui idiom general și neutru pentru a specifica totodată și scopurile și faptele"133, și că acest idiom a corespuns cu formarea limbilor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
foloseau de aceasta făcîndu-se înțelese, de bine, de rău; teologii îi imită, fiind urmați apoi mai tîrziu de universitarii secolului Luminilor. Cu toate acestea, circumstanțele germanice nu ne oferă suficiente argumente pentru a putea înțelege de ce peste tot în Europa, extrema diversitate dialectală se restrînge făcînd loc unei singure limbi principale în fiecare țară. Benedict Anderson pune mecanismul acesta al înlăturării celorlalte graiuri uneori literare pe seama unor medii desconsiderate în care se vorbeau idiomuri sortite dispariției.154 Conform teoriei sale, privilegierea
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ca și al "goticismului" în Suedia rămîne aproape confidențial). Iată cîteva dintre semnele anticipative ale nazismului, ce nu va întîrzia să apară din paroxismul etnonaționalismului. Dar să nu ne grăbim cu anticipările. Programul lui Hitler reprezintă în realitate o deviere extremă de la direcția gîndirii lui Herder și a lui Fichte, la fel cum oroarea stalinistă este cu totul diferită de ideologia socialistă propriu-zisă. Dar, chiar de-naturîndu-le, aceste extremisme păstrează multe din accentele inițiale. Hitler a spus: "Respingînd principiile democratice parlamentare, noi
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Boutmy, director al Școlii libere de științe politice care atribuia atitudinea sumbră a englezilor aerului brumos al Angliei, iar celui senin al Franței, ideile limpezi "care se organizează ele singure în creier"279. Dar acestea nu sînt decît niște fantasmagorii extreme, conform spiritului timpului. Mai subtile sînt considerațiunile lui Renan sau Taine care nu se abțin să recunoască meritele eminente ale culturii germane. Și mai marcantă încă este întorsătura pe care o ia naționalismul francez sub impactul înfrîn-gerii de la 1871 și
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
e mai rău e că asemenea năzuințe sînt împărtășite și de oameni politici moderați, cum ar fi Gustav Streseman, lider al Partidului liberal, sau Mathias Erzberger, personalitate a Zentrum-ului catolic ale căror vederi se deosebesc oarecum de cele ale naționaliștilor extremi. Totuși, aceasta nu-i împiedică să afirme că țara lor luptă pentru libertate în fața voinței de dominație mondială a anglo-saxonilor. În felul acesta, singurii care preconizează o pace fără cu-ceriri rămîn social-democrații, chiar dacă și ei susțin în special prin Philip
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]