9,472 matches
-
București, 2008 Alexandru Solomon (n. 1966, București) Regizor, director de imagine Studiază la Academia de Teatru și Film "I.L. Caragiale", București, secția Imagine de film (1991). Realizează filme documentare din 1993. În același timp lucrează ca operator pentru filme de ficțiune (În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, regia Sinișa Dragin, Examen, regia Titus Muntean). A predat câțiva ani la UNATC, apoi la secția Foto-Video a Universității de Artă din București. În 2004 a fondat împreună cu Florin Iepan Asociația DocuMentor
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
unui autor de a spune o poveste. Că povestea asta nu mai este după standardele narative clasice de la Cehov sau de la Flaubert, este altceva, dar este o poveste. Există un alt tip de narațiune în filmul documentar față de filmul de ficțiune? Da și nu. Nu cred că este neapărat un alt tip de narațiune, pentru că, de obicei, persoanjele din filmul documentar trec și ele prin niște încercări și ajung la o rezolvare, că ea este tristă, tragică, trec printr-un conflict
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
deci 1/50 față de 1/5 la Omul cu o mie de ochi. Dacă nu era video, nu o scoteam la capăt. Ce părere aveți despre prezența actorilor și a scenelor jucate în filmul documentar? Nu există o contradicție între ficțiune și ideea de documentar? Pentru mine nu, orice soi de artificiu este bun. Cred că ideea asta, că documentarul nu este artificial, e falsă. Până la urmă, un film e un produs realizat cu o tehnologie care nu este naturală. Depinde
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
sau să n-aibă expresia pe care ți-ai imaginat-o tu. Monteurul îți dă distanța asta. La noi e mai greu, pentru că monteurii nu au avut unde să-și facă mâna în documentar, care este un exercițiu deosebit față de ficțiune. În documentar este o libertate mult mai mare decât la ficțiune, aici orice este posibil. Se poate să iei filmul și să-l înșiri de-a-ndoaselea și să fie o soluție mai bună decât cea pe care ai prevăzut-o. Discutați
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
tu. Monteurul îți dă distanța asta. La noi e mai greu, pentru că monteurii nu au avut unde să-și facă mâna în documentar, care este un exercițiu deosebit față de ficțiune. În documentar este o libertate mult mai mare decât la ficțiune, aici orice este posibil. Se poate să iei filmul și să-l înșiri de-a-ndoaselea și să fie o soluție mai bună decât cea pe care ai prevăzut-o. Discutați cu ei și structura generală sau doar chestiuni punctuale legate de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
să o luăm de la capăt. Viață de câine. Cred că sunt lucruri care puteau fi făcute mai bine, dar la un moment dat trebuie să închei. În ce sens se poate vorbi despre regie în filmul documentar? În filmul de ficțiune, regizorul creează o lume, îndrumă actori, dar în documentar? Alegerea personajelor este un soi de casting ca și la ficțiune, iar toată relația cu oamenii adevărați este regie până la urmă. Felul în care reușești să-i faci să se simtă
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
un moment dat trebuie să închei. În ce sens se poate vorbi despre regie în filmul documentar? În filmul de ficțiune, regizorul creează o lume, îndrumă actori, dar în documentar? Alegerea personajelor este un soi de casting ca și la ficțiune, iar toată relația cu oamenii adevărați este regie până la urmă. Felul în care reușești să-i faci să se simtă bine în fața camerei, să spună lucrurile pe care le au pe suflet e tot regie, nu? E lucrul cu oamenii
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
noaptea, și nu ziua, că filmezi de vizavi, de la fereastră sau din mașină, trecând pe lângă, sunt opțiuni de regie. Care este diferența dintre realitatea pe care o prezintă un film documentar și realitatea pe care o prezintă un film de ficțiune, între adevărurile unui film documentar și adevărurile unui film de ficțiune? Cred că este același lucru, nu văd o diferență. Documentarul lucrează cu oameni reali, în situații reale, nu inventate. Nu lucrează cu actori, asta-i tot. În ultimii 15-20
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
din mașină, trecând pe lângă, sunt opțiuni de regie. Care este diferența dintre realitatea pe care o prezintă un film documentar și realitatea pe care o prezintă un film de ficțiune, între adevărurile unui film documentar și adevărurile unui film de ficțiune? Cred că este același lucru, nu văd o diferență. Documentarul lucrează cu oameni reali, în situații reale, nu inventate. Nu lucrează cu actori, asta-i tot. În ultimii 15-20 de ani, documentarul s-a dezvoltat foarte mult; unde a ajuns
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
sunt oameni reali, scoși din mediul lor și plasați într-unul construit. Mai este și docudrama sau, cu un alt termen, docuficțiunea. Da, de aceea este și greu de definit genul, care are tot felul de excrescențe la limita cu ficțiunea. E bine ca, orice termen ar fi utilizat, spectatorul să înțeleagă cum e făcut programul sau filmul respectiv și care este convenția folosită. Am avut o asemenea problemă cu Clara B, care este un film despre un personaj inventat de
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
două extreme. Mă gândesc la Michael Moore, care cu seria lui de documentare a dat lovitura. Dar un e tip care a știut să spună adevărul lui, care a știu să manipuleze cu o artă rară, aducând documentarul la limita ficțiunii. O altă extremă o reprezintă seria Why Democracy?, difuzată pe BBC, în care marea miză a civilizațiilor occidentală și orientală, este democrația. Cu semnul întrebării. Altfel, putem face documentare despre orice și le putem face admirabil, pentru că tehnica nu mai
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
poate să nu-mi spui că era mama ta? Aș fi poftit-o să stea cu noi în conac, aș fi cinstit-o cum se cuvenea. Aristocrația, în concluzie, e de ordin etic, iar nu de naștere și nicidecum de ficțiune." LA PORȚILE ORIENTULUI: TRIVILITATE, SNOBISM, NOBLEȚE Pentru a fixa cît mai riguros aria semantică de referință, selectez din Dicționarul universal al limbii române definițiile unor termeni care în contextul acestui capitol figurează cu statut de concepte operaționale: noblețe 1. calitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în direct"19. Imagini unice filmate de operatorii Televiziunii Române vor constitui materiale documentare prețioase pentru filmele ulterioare despre numita "Revoluție". După evenimentele din 1989, Televiziunea Româna, proclamată "liberă", trece la program diversificat, cu emisiuni informative, divertisment, filme documentare și de ficțiune, de producție autohtonă și preponderent străină. În sfera recuperării discursului religios în spațiul public, presa a fost cea care a făcut cei mai importanți pași, fiind nevoită să pășească peste etape istorice și să își adapteze discursul la noile aspirații
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
să mă opresc mai detaliat asupra trăsăturilor eului creator blakean. 1.2. Problemă eului De la bun început, eul generează întrebări extrem de complexe. Este acest concept într-adevăr "o realitate misterioasă în ceea ce privește natură și originile sale și nu neapărat consubstanțiala cu ficțiunile pe care le folosim pentru a o exprimă" (Paul John Eakin, 1988, p. 277) sau i se poate găsi o explicație anume? Trebuie oare să înțelegem eul în raport cu dezvoltarea limbajului, precum susține Karl R. Popper 18, sau în raport cu etică, precum
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cel puțin trebuie înțeles din start; și anume inutilitatea căutării de corespondențe reale ale situațiilor și personajelor din cărțile autorului. Dincolo de latura biografică, care nu poate fi totuși neglijată, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că aceste lucrări „sunt ficțiuni, sunt romane (sau „fragmente” ce stau și ele sub semnul romanescului) și nu jurnal intim sau memorialistică.” Ceea ce dă nota de modernitate a acestor romane este pronunțatul cult al autenticității care l-a caracterizat pe autorul lor. Unul dintre meritele
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
romane este pronunțatul cult al autenticității care l-a caracterizat pe autorul lor. Unul dintre meritele scriitorului este tocmai acela „de ase fi folosit de datele experiențelor personale, dar nu în sensul unei reproduceri mecanice, ci ridicându-le la înălțimea ficțiunii.” Deși temperamental Holban era un romantic declarat, prin obsesia morții, prin extazul în fața naturii sau prin „vocația nefericirii”, ca romancier el se situează cu certitudine printre moderni, tocmai prin felul în care a înțeles conceptul atât de des vehiculat în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
tradițional, Fowles reușește să captiveze într-un mod inedit cititorul, să-l țină până la ultima pagină cu mintea încordată, pregătită pentru iluzia unei noi provocări și cu dorința perpetuă de a participa la nesfârșit la construcția și la deconstrucția unei ficțiuni. Persoana a II-a (prezentă în text ca suport gramatical al unei posibile comunicări cu cititorul) este, în cazul de față, o modalitate abilă a creatorului de a deveni regizorul propriei piese născută din modelarea perpetuă a materiei epice a
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
relativ simplă, des întâlnită în literatura anterioară perioadei postbelice, este în mod strategic plasat într-o epocă în care societatea engleză atinge apogeul a ceea ce înseamnă „convenționalism” - epoca victoriană. Deloc întâmplătoare (de altfel, nimic nu poate fi întâmplător pe tărâmul ficțiunii literare), alegerea coordonatelor spațio-temporale relevă, încă de la început, intenția autorului de a oferi potențialului cititor două lumi situate în antiteză prin însăși plasarea lor în două planuri esențial distincte: trecut / prezent. Epoca în care se petrece acțiunea romanului, aflată la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
să participe la crearea universului ficțional. Și de aici până la presupusa complicitate autor-cititor nu mai este decât un pas. Scriitorul devine „personaj” al propriului roman, lăsând impresia că poartă un dialog deschis cu potențialul cititor, dispus să intre în jocul ficțiunii romanești. Este însă numai o impresie...pentru că, de fapt, autorul își stăpânește foarte bine materia propriului discurs, iar libertatea pe care o predică în privința evoluției întâmplărilor și a personajelor („Numai atunci când personajele și întâmplările create de noi încep să nu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
care este liber în egală măsură să contribuie sau doar să se lase purtat de-a lungul paginilor de abilitatea cu care romancierul îl va ului până la ultima frază a cărții. Jocul continuă la nesfârșit pentru că permanenta glisare între spațiul ficțiunii și cel al realității (dar ce este până la urmă realitatea?) se produce neîncetat, prin insinuarea permanentă a prezenței naratorului însuși printre personajele sale (domnul serios din tren, personajul ciudat care urcă într-un landou, din final), fără însă ca acesta
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
caz, o societate civilă sau o societate civilă "mai civilă" este considerată a fi un important obiectiv politic. Instituții sociale ca piețele, sferele publice și asociațiile voluntare, care sînt în afara controlului direct al statului, sînt considerate a fi binevenite. Marile ficțiuni privind primatul instituțiilor de stat sînt lăsate în urmă. În locul lor apar noi controverse despre tipuri de compromisuri posibile între instituțiile de stat și cele civile și despre natura, eficiența și limitele instituțiilor societății civile. Presupunerea universală că o mai
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
asemănător unui stat teritorial suveran este o condiție fundamentală pentru încetarea războiului necivil și pentru recrearea structurilor moleculare ale unei societăți civile; în alte contexte de exemplu, lupta Marii Britanii împotriva Argentinei în războiul din Insulele Malvine încercările de a sprijini ficțiunea unui stat teritorial suveran au consecințe bizare, care se termină cu vărsări de sînge inutile. Dimpotrivă, în cazurile de necivilitate mai blînde, ca de exemplu simplele agresiuni, aceia care au comis un act de violență pot fi arestați de poliție
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
a altora) legate cumva prin definiție de ceea ce numim societate politică, adică de zona vieții sociale prinse între lumea puterii și a banilor (stat/economie) și asociațiile de grup prepolitice ale societății civile 21. Conceptul de "societate politică" este o ficțiune demodată a secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Iar geografiile politice presupuse de teoria habermasiană sau de teoriile din cadrul modelului "serviciu public" al sferei publice sînt toate inadecvate. Sferele publice se pot dezvolta și se dezvoltă în cadrul diferitelor
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
argumente pentru a demonstra că nu se putea trata pe picior de egalitate proprietatea particulară cu proprietatea de mână moartă. Astfel, Constantin Argetoianu susținea că „proprietatea de mână moartă este o proprietate specială, a cărei existență se bazează pe o ficțiune legală. După cum legea i-a dat ființă, tot astfel poate s-o suprime”. Alte motive pentru care proprietățile de mână moartă puteau fi luate au fost date de I. N. Lahovari. Acesta susținea că, „pe când proprietatea particulară se afla în
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
blues, Sébastien Vauban își petrece copilăria la un pension de iezuiți și sfîrșește la Elysée; în sfîrșit, în Une comédie française, Charles este un copil pasionat de mic de politică și de stînga. Mergînd mai departe, Arnoult se proiectează în ficțiune, își alege un pseudonim în 1974, data primului său roman, și povestește, în Expoziția colonială, istoria familiei acestui Érik Orsenna, care, parțial este chiar el. "Era amuzant, de vreme ce am creat un personaj, să îi dau și o familie. M-am
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]