5,981 matches
-
al Nataliei Manoilescu-Dinu (1920-1990), autoare a unor lucrări de referință în domeniul teologiei ortodoxe. A absolvit, în anul 1959, liceul Matei Basarab, după care a urmat Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Institutului de Construcții din București (promoția 1966) și Facultatea de Filologie a Universității din București (promoția 1971). În anul 1979 și-a susținut doctoratul în matematică cu teza intitulată „Metode algebrice, probabilistice și strategice în studiul teatrului” sub îndrumarea profesorului Solomon Marcus. În perioada 1966-1990, Mihai Dinu a fost cercetător și
Mihai Dinu () [Corola-website/Science/336236_a_337565]
-
de limba franceză de la Prințesa Ghica, soția Prințului Alexandru Ghica. La București va începe, la îndemnul tatălui său, studiul pianului și al coregrafiei. Studii primare și medii la Liceul “Spiru Haret” din București. Licențiată ca studentă premiantă a Facultății de filologie, secția română - italiană a Universității din București. În timpul facultații îi are ca mentori pe Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu ale căror cursuri și seminarii le urmează și este atrasă de cursurile strălucitei profesoare Florica Dimitrescu-Niculescu. La încheierea excepțională a studiilor
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
săi. Diomid a avut o copilărie grea. A terminat școala primară în satul natal, apoi a continuat studiile la Liceul "Mihai Eminescu" din Chișinău. După promovarea bacalaureatului, în anul 1930 s-a înscris la Facultatea de Litere și Filozofie, secția "Filologie Modernă" a Universității Iași. În perioada studenției, de multe ori sâmbăta, mergea pe jos, după mâncare, acasă, la Chirileni. A susținut examenul de licență, în anul 1935 și a rămas asistent al profesorului Ilie Bărbulescu, la catedra de „Limbi Slavice
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
ridicat de Carol Robert de Anjou. Bustul său a fost realizat de Remus Irimescu (n. 1967) și dezvelit la 3 august 2011. Absolvent al Literelor, a participat la înființarea celebrului Cerc Literar de la Sibiu. A fost fondator al facultății de Filologie, profesor universitar, membru de onoare al Uniunii Scriitorilor din România, critic de artă și animator al activității literare și de arte plastice din Timișoara. Bustul său a fost realizat de Aurel Gheorghe Ardeleanu și dezvelit la 3 august 2012. A
Aleea Personalităților din Timișoara () [Corola-website/Science/336572_a_337901]
-
1993) a fost o poetă, traducătoare și critic literar și teatral lituaniană. A studiat la Școala gimnazială de fete din Šiauliai, iar în perioada 1942-1945 a lucrat la Teatrul dramatic din Šiauliai. În 1950 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Vilnius, specializându-se în limba și literatura lituaniană. A urmat apoi studii postuniversitare. În perioada 1956-1958 a lucrat ca redactor la revista "Literatūra ir menas". A publicat lucrări de critică literară și teatrală și a tradus opere
Tatjana Rostovaitė () [Corola-website/Science/336830_a_338159]
-
În copilărie, în anii persecuțiilor antisemite din anii 1940-1944, a frecventat o grădiniță evreiască, în care se vorbea limba franceză, de a cărei uz și literatură a rămas legat întreaga sa viață. Ulterior Klapper a obținut licența în biblioteconomie și filologie și al doilea titlu în critica și istoria literaturii la Universitatea din București. După terminarea studiilor a scris și publicat poezii în limba română și a lucrat ca critic de cultură și artă în presa românească. După emigrarea sa în
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
capitala Imperiului Rus, într-o familie bogată de evrei, pe 2 mai 1901. Tatăl său era farmacist și negustor de dispozitive optice. Lev a primit în copilărie o educație specific evreiască. A urmat în perioada 1918-1922 cursuri de istorie și filologie la Universitatea din Petrograd. El a dobândit cunoștințe de opt sau nouă limbi străine, iar după absolvire a rămas la Universitate pentru a preda limbile spaniolă și franceză. A început să scrie literatură de la vârsta de 18 ani, în timpul Revoluției
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
-lea (probabil în jurul anului 1525) la cererea umanistului Italian Angelo Colocci. Cele șapte cântece de Martin Codax sunt cuprinse, alături de muzică ( toate înafară de un text), în "Pergaminho Vindel", probabil, un manuscris din secolul al 13-lea, unic în toată filologia romanică. În aceste "cantigas" interlocutorul este aproape întotdeauna o fată, mama ei, prietena fetei sau prietenul ei. Stilistic, ele sunt caracterizate printr-o formă simplă strofică, cu repetiție, variație, și paralelism, și sunt marcate prin utilizarea refrenului (în jur de
Cantiga de amigo () [Corola-website/Science/337061_a_338390]
-
Loga” din Timișoara, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1986). A lucrat ca profesoară de limba română la Slobozia și Timișoara, apoi redactor la Editura Eminescu. În anul 1991 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "Hermeneutica răului în literatura română" (1991). Se stabilește în Belgia în 1991, iar apoi în Luxemburg. Este profesor de limba franceză la Alianța Franceză din Luxemburg și profesor de limba română la Parlamentul European și la Curtea Europeană
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești (1960-1965) și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). A beneficiat de o bursă de specializare la Paris (1974), iar în anul 1981 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost constituit baza cărții "Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul", publicată în același an. A lucrat ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din București. A
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
reformarea obiceiurilor hinduse, a atras, de asemenea, sprijinul său. Conservatorii ortodocși parși au numit grupul reformator din jurul societății "Mandali" drept „protestanții parși”. Începând din 1861 Cama a predat limbile avestană și pahlavi în casa lui, prin metode didactice folosite în filologia europeană. Printre elevii săi au fost Sheriarji Dadabhai Bharucha, pe care l-a învățat limba pahlavi. El a fost o influență timpurie asupra lui Jivanji Jamshedji Modi, care va deveni ulterior biograful sau. Interesat de reformă calendarului, Cama a publicat
Kharshedji Rustomji Cama () [Corola-website/Science/337069_a_338398]
-
1833-1898). Fratele său mai mare a fost germanistul Eugene Howard Babbitt (1859-1927). Frank Cole Babbitt a crescut la ferma părinților săi și a învățat în perioada 1885-1887 la o școală elementară. Începând din 1887 a studiat (ca și fratele său) filologia clasică la Universitatea Harvard, unde a obținut în 1890 diplomă de licență, iar în 1892 diploma de master. În perioada 1890-1895 a predat la o școală în Boston. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "De
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
și fratele său) filologia clasică la Universitatea Harvard, unde a obținut în 1890 diplomă de licență, iar în 1892 diploma de master. În perioada 1890-1895 a predat la o școală în Boston. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "De Euripidis Antiopa"; lucrarea sa nu a fost niciodată publicată. La scurt timp după doctorat Babbitt a primit o bursă a Școlii Americane de Studii Clasice din Atena (ASCSA), ceea ce i-a permis să realizeze un stagiu de
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
Saxonia. Familia sa a fugit cu el în Germania de Vest în 1958, unde a studiat din 1958 până în 1963 științele naturale și limbile moderne la "Gimnaziul" din Lahr (Munții Pădurea Neagră) și ulterior, până în 1972, el a studiat germanistica, filologia romanică și filosofia la Universitatea Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau. În timpul studiilor, el a fost influențat în special de scrierile lui Jacques Lacan, Michel Foucault și Martin Heidegger. În 1976 Kittler a obținut doctoratul în filosofie cu o teză
Friedrich Kittler () [Corola-website/Science/337088_a_338417]
-
1952, în satul Cubleșul Someșan, comuna Panticeu, județul Cluj; Numele de familie la naștere, Pop. Studii: Școala elementară-opt clase, 1959-1967 în Cubleșul Someșan, medii, între 1967 și 1971 la Liceul «George Coșbuc» (secția umanistă) Cluj-Napoca; universitare, 1971-1975 la Facultatea de filologie, secția franceză-română a Universității «Babeș-Bolyai» din Cluj-Napoca, absolvită 1975. Locuri de muncă: Profesoară de limba franceză la Liceul Solomon Haliță din Sângeorz-Băi, Liceul Vasile Roaită din Râmnicu-Vâlcea 1975-1979 și Liceul Constantin Roman Vivu din Teaca 1979-1980, județul Bistrița-Năsăud. Membră a
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
Litere și Filosofie (secția de sociologie) și Facultatea de Drept din cadrul Universității din București, obținând ambele licențe în 1936. A obținut un doctorat în filosofia dreptului cu teza "Conceptul și ideea dreptului la Rudolf Stammler" (1939) și un doctorat în filologie hispanică, cu teza "Arta narativă a lui Miguel Ángel Asturias" (1971). În 1939 este numit asistent universitar la Catedra de filosofia dreptului, activând în această calitate până în 1944, când este detașat ca lector de limba și literatura română la Universitatea
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
1944-1946) și apoi ca lector de limba română în Elveția (1946-1947). Se întoarce în România în 1947, unde lucrează ca redactor la Editura Științifică (1947-1962), apoi din 1962 ca lector la Catedra de limba și literatura spaniolă a Facultății de Filologie din București. După obținerea doctoratului în filologie în 1971 este promovat în postul de conferențiar, în care va funcționa până la pensionare (1979). A îndeplinit funcțiile de vicepreședinte al Asociației de Prietenie Româno-Venezuelene și membru corespondent al secției de lingvistică a
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
română în Elveția (1946-1947). Se întoarce în România în 1947, unde lucrează ca redactor la Editura Științifică (1947-1962), apoi din 1962 ca lector la Catedra de limba și literatura spaniolă a Facultății de Filologie din București. După obținerea doctoratului în filologie în 1971 este promovat în postul de conferențiar, în care va funcționa până la pensionare (1979). A îndeplinit funcțiile de vicepreședinte al Asociației de Prietenie Româno-Venezuelene și membru corespondent al secției de lingvistică a Academiei Naționale din Columbia (din 1979), a
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
agricultorilor Voicu Ilin și al Mariei (n. Voicu) din satul oltenesc Fărcașele. A urmat studii primare la școala din Fărcașele (1941-1945), Gimnaziul Unic Comercial din Caracal (1945-1948), Școala Medie Tehnică de Comerț „Gheorghe Chițu” din Craiova (1948-1952) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957). A beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
beneficiat de o bursă „Humboldt” la Universitatea din Tübingen (1969-1970; 1971) și apoi de o altă bursă la Universitatea din Bonn (1991). Cercetările sale dedicate operei literare a lui Liviu Rebreanu au fost finalizate cu o teză de doctorat în filologie intitulată "Liviu Rebreanu în lumina manuscriselor și a corespondenței sale" (1978). După absolvirea facultății a lucrat pe post de cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București (din 1957). Activitatea sa profesională este consacrată
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
operei literare a lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale, aducând puncte de vedere noi și constituind materiale documentare de importanță fundamentală în analiza creației literare a autorilor sus-menționați, deoarece apelează pentru elucidarea unor aspecte la științe înrudite: folcloristica, filologia, istoria, istoria artelor. Studiile sale au contribuit, de asemenea, la îmbogățirea literaturii române cu identificări ale unor noi opere, articole, reviste și alte colaborări literare. Stancu Ilin a publicat două cărți despre viața și opera lui Liviu Rebreanu: "Liviu Rebreanu
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
Rogério Noel Peres Claro () a fost un profesor în învățământul profesional tehnic, jurnalist și popularizator al istoriei orașului Setúbal. a urmat studii la Liceul Național din Setúbal (actuala Școală Secundară Bocage) și apoi a obținut o licență în filologie romanică la Universitatea din Lisabona. și-a început cariera didactică ca profesor în învățământul profesional tehnic în 1943, după care a fost director al Școlii Industriale și Comerciale din Estremoz (actuala Școală Secundară Rainha Santa Isabel) între 1952 și 1961
Rogério Peres Claro () [Corola-website/Science/337123_a_338452]
-
încă în Franța. Își satisface stagiul militar la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești în 1940. Teza sa de doctorat, redactată în limba franceză, a fost publicată în 1941 și este considerată una dintre cele mai importante opere de filologie clasică din secolul al XX-lea. Publică în anul următor colecția de studii clasice "Problèmes de critique et d’histoire textuelle". Ambele lucrări vor fi reeditate la Hildesheim în 1966 și, respectiv, 1973. este numit în anul 1943 în funcția
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
colaborat cu note și recenzii din literatura latină și portugheză în revistele "Viața Românească", "Ion Maiorescu", "Ausonia", "Buletinul Institutului de Studii Latine" (la care a îndeplinit funcția de prim-redactor), "Vremea", "Revista Fundațiilor Regale", "Dacia rediviva" etc. Publică studii de filologie clasică și română în reviste de specialitate din București, din Portugalia, din Franța, din Italia și din Spania: "Revista clasică" (București), "Revue des Études Latines" (Paris), "Humanitas" (Coimbra), "Revista da Faculdade de Letras" (Lisabona), "Euphrosyne" (Lisabona) și în vol. academice
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
București, din Portugalia, din Franța, din Italia și din Spania: "Revista clasică" (București), "Revue des Études Latines" (Paris), "Humanitas" (Coimbra), "Revista da Faculdade de Letras" (Lisabona), "Euphrosyne" (Lisabona) și în vol. academice omagiale sau într-o serie de publicații de filologie romanică din diferite țări europene. Studiile publicate, volumele "Hespéria. Antologia de cultura greco-latina" (1964) și "Introduçăo à cultura clássica" (1970) și comunicările susținute la congresele internaționale îi creează o reputație de specialist. A lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]