6,379 matches
-
mi-au dat ceva tainic: Întărire și sfințenie. Nimeni nu-mi poate lua ce mi-au dat mie personal, este al meu și simt ceva bun. Eu mă bucur, dar bucurați-vă cu mine și voi că veți simți acel fior al Duhului care vine În inimile tuturor celor care se bucură de El și-L primesc tainic. Un preot mi-a dat niște ulei de la candelele care ard. E ca o binecuvântare. Cu aceste bucurii și emoții cobor treptele Golgotei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mi-aduc aminte din trecut Că zece frați eu am avut Mâncam din strachină de lut Purtam hăinuțe de suman Cămașa de cânepă aveam Pe atunci Cuvântul era mai Sfânt Credință tare pe pământ În sat când clopotul se auzea Fiorul Sfânt ne cuprindea De sărbători toți ne adunam Sus la Biserica din deal Părintele Avasiloaie Ilie Cu drag și râvnă slujea Cuvântul din carte când citea Pe toți ne Binecuvânta! Și mulți veneau În turma sa Dar astăzi multe s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Avasiloaie Ilie Cu drag și râvnă slujea Cuvântul din carte când citea Pe toți ne Binecuvânta! Și mulți veneau În turma sa Dar astăzi multe s-au schimbat În lume, În țară și În sat Și nu mai este acel fior Să alergăm la acel izvor Izvorul veșnic nesecat Dar noi ne-am mai Înstrăinat Pe căi departe am plecat Și astăzi clopotele bat Dar câți le mai aud În sat? Aș vrea ca iar să ne adunăm Un cor frumos
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
ani de la decesul mamei sale (Marlene Dietrich a decedat la 6 mai 1992, în vârstă de 90 de ani!). O relație interesantă, între doi adulți celebri, care-și scriau scrisori demne de pana unor liceeni loviți pentru întâia oară de fiorul dragostei: Hemingway "Mă îndrăgostesc de tine rău de tot"! Marlene Dietrich: Te voi iubi pentru vecie și chiar dincolo de ea"! Au mai rămas "Bodeguita del Medio"si "Floridita", cu scaunul de la bar, bustul și "Daiquiri Salvaje", Cojimar cu barul "La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
din legendă, ci prima putere economică, politică și militară a lumii! "638 ways to kill Castro"! Am văzut documentarul englez, am citit multe cărți și articole pe această temă. Punerea la cale a lichidării fizice a unui om îmi dă fiori, mai ales când asasinatul este pregătit "cu sânge rece", așa ca în cunoscuta carte a lui Truman Capote. În toate timpurile și în toate țările au existat și există "sindicate ale crimei", cu patroni fără scrupule și executanți așișderea. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Șefilor nu le trebuie mult ca să ochească un agent de pariuri clandestine sau un dealer de marfă. Erau acum vreo șase clienți obișnuiți În centru și asta-nseamnă ceva du-te-vino. Așa că ne tot mutam. Barul lui Tony Încă Îmi dădea fiori. Într-o zi ploua foarte tare și eu mă-ndreptam spre Tony, cu vreo jumătate de oră Întîrziere. Ray, tînărul italian branșat, a scos capul din ușa unui restaurant și m-a strigat. Era un snack bar, cu mese separate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să-i prezinte lui Giurescu, directorul Așezământului I.C. Brătianu. A doua zi, duminică, 20 noiembrie, deși se plângea de durere în gât și-l rugă Eliza să nu iasă, s-a dus la inaugurarea Casei Crucii Roșii; la întoarcere avea fiori și s-a băgat în pat. Neștiind nimic, nu m-am dus pe la el. Aveam o serbare a copiilor Pillat și fusesem cu Pia s-o instalez în sanatoriul diaconeselor, pentru operația de apendicită ce i se făcea luni. Seara
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
proza lui Mihail Sadoveanu (asemănări și deosebiri) axată pe tema vânătorii și pescuitului, cu poezia tradiționalistă a lui Ion Pillat, cu lirica de inspirație religioasă aparținând lui Nichifor Crainic și Adrian Maniu, sau cu poezia lui Lucian Blaga străbătută de fiorul cosmic și de contemplație metafizică. Ion N. Oprea aduce în sprijinul afirmațiilor sale opinii critice ale cunoscuților G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Străinu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Eugen Simion, Perpessicius, Mircea Tomuș, C.D. Zeletin ș.a. Cel din urmă volum - publicat postum
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Nicolae Labiș și Nichita Stănescu se impun ca două cote de altitudine, esențiale. Prin creația "spectaculoasă", îmbibată de "prezența eseniană" a lui Nicolae Labiș, "eminescianismul" dobândește "dimensiuni perihelice" în vreme ce "prin lirica modernă" a lui Nichita Stănescu, poetul marcat definitiv de fiorul morții învățate din Oda (în metru antic), modelul eminescian se dovedește a fi exemplar în creativitate. Aici, la Nichita Stănescu se înregistrează ne încredințează Florin Oprescu "apogeul eminescianismului" în forma sa catalitică, pe care, de fapt, a urmărit-o cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Apreciabilă este nu doar atitudinea sa tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent în care abordează analitic, aducând nu idei ci unghiuri de vedere noi, câteva dintre operele eminesciene în care fiorul creștin pulsează subtextual. Așa bunăoară, relectura poemului Doina mi se pare întru totul de reținut. Refuzând acea "inadecvare a criteriilor estetice" cu care se operează de obicei, punând textul sub semnul politicianismului agresiv și al ultrana ționalismului, domnia sa cere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
să-i apară în geam. Veți zice, probabil că așa i s-a întâmplat lui Eminescu tânjind după amorul Cleopatrei Lecca. Numai că poezia acestei poezii e alta, care dacă îți scapă, epicizarea ei nu face decât să compromită definitiv fiorul liric și ideatic existent, ducând, la urma urmelor, totul într-un banal fapt divers și penibil. Dar, repet, nu aici e poezia lui Eminescu. Derapajele de felul acesta, mult prea multe totuși, fac un nedorit deserviciu întreprinderii lui Mihai Rusu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
gata să pocnească. Ochii din cap mi se mărise peste măsură de mult ce fixam toate tufele unde de câteva ori parcă văzui chiar mișcând blana ursului. Apoi, din vreme în vreme, când se clătina vreo creangă pe copac, un fior rece mi se strecura prin trup și părul mi se ridica măciucă în vârful capului. Dacă vrei să știi, iubite cetitor, ce vra să zică a aștepta să dai bună dimineața cu trei urși, te-aș ruga să te înțelegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în spate, am pus pușca la ochi și... O! Doamne! ce văzui! în loc de înfricoșatul urs, văzui o veveriță mică și sprintenă care sărea de pe creangă pe creangă, se uita galeșă la mine și părea că se strică de râs de fiorii ce-mi dăduse. Iar eu nu tăgăduiesc că în acea clipă de strașnică emoție am simțit o nespusă bucurie, văzând că ursul s-a prefăcut în veveriță. În același moment sosiră și haitașii și goana se isprăvi. Mulțămit că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o întorsătură serioasă, deoarece vrând nevrând trebuia să stăm acolo pănă la ziuă. Cunosc mulți oameni care mai curând s-ar duce într-o bătălie decât să doarmă noaptea într-o biserică sau într-o ruină. Ideea singurătăței, spaimele întunericului, fiorii vedeniilor le umple sufletul de groază mai mult decât orice primejdie pe care ar vedè-o cu ochii. Noi însă eram patru; prin urmare, n-aveam grijă de năluci. Dealtfel, eram bine pregătiți pentru o asemenea petrecere puțin obicinuită. Drept armă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
n-ai pe umere un cauciuc. În aceeași zi ne-am dus să vizităm și Les Gorges du Trient. Când intri în acea strâmtoare de stânci, pe fundul căreia fierbe râul Trient ca pe un așternut de jaratic, et apucă fiorii. Păreții sunt așa de aproape unul de altul și așa de nalți, că abia strabate lumina zilei între dânșii; iar vuietul râului care curge în cascadă și se sfarmă de stânci deșteaptă toate ecourile din întunecata potică și acopere orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
toate la locul lor, să văd că pământul nu s-a prăbușit odată cu dragostea mea, precum îmi închipuisem la început. Cu toate aceste, a rămas ceva schimbat în mine. Chipul cel blond și diafan care mi-a dat cei întăi fiori de iubire, care m-a inițiat cu tainele unui rai sufletesc necunoscut mie pănă atunci, mi-a rămas neșters în închipuire ca o dulce vedenie ce-mi luminează și astăzi căpătâiul de noapte, ca un cântec ce-mi vine dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
zilnic ca să luați micul dejun împreună? Cu un surâs dulce și o mângâiere pe mână, îmi răspunde: E-adevărat că ea nu mai știe cine sunt eu, dar eu știu bine cine este ea. Am rămas fără cuvinte și un fior m-a străbătut în timp ce mă uitam la bătrânul care se îndepărta cu pași grăbiti. Mi-am înghițit lacrimile spunându-mi în sinea mea: Asta este iubirea adevărată...”. Se recomandă tuturor și în special tinerilor, să iubească adevărul, binele și frumosul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
fie! Adică, rebeliunea se amână. Ei aveau în plan ceva care deocamdată poate să mai aștepte. Și toate astea pentru o simplă piesă. Din nou vorba vine simplă. Let it be e o piesă mare. Când o asculți, simți un fior pe șira spinării. În stomac. Și simți nevoia s-o asculți cu ochii închiși. 13. Mirel Mă întorceam acasă odată. Merg acasă ca să mă limpezesc. Am nevoie de un fel de cantonament din acesta după două-trei săptămâni de stat prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aminte de o altă cutie metalică, aproape plină cu nasturi superbi, de toate culorile și toate mărimile, din care astăzi mai păstrez doar două lămâi, pe care le-am cusut la reverul unei bluze. Oare, gândește cineva câte amintiri și fior existențial pot îngloba cei doi năsturași ? Ai spune „o lume uitată în două lămâi minimalizate”. Dar acolo, în cei doi năsturași se ascund nebănuit de bine torenții mei interiori, un „suflet de copil ce s-a ascuns tiptil” în spatele a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
atât de înalți ascund până și cea mai mică rază de soare, chiar și în miezul verii; și abia atunci înțelegi de ce locul este împărțit în trei sectoare numite Poarta Iadului, Pridvorul Iadului și Gâtul Iadului. Numele acestea îți dau fiori, dar acest labirint muntos nu este așa de înfricoșător precum pare ! Este liniștitor în zilele în care nu trec sute sau chiar mii de mașini. Dacă ajungi în Neamț, este obligatoriu să faci o plimbare cu vaporașul pe „Marea dintre
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
se poate această operație și asmuțind răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia, ale tigrilor regali din Bengal, ale panterei din Lahore, ale leopardului din Abisinia, ale jaguarului din Pampas și ale hienei din Sudan, cu mârâitul ei plângător. Fioruri, senzații, emoții și deliciile unui adolescent cu mințile furate de tentații aventuroase pentru vreo mândră Îmblânzitoare de fiare, În cizmulițe, rochiță scurtă și tunică de catifea, cu găitane de brandenburguri, sau pentru vreo zveltă și surâ zătoare acrobată În maillot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale lui taică-său, până la o catedră de profesor al tinerelor generații de muzicanți. Tot conu’ Mișu Caloianu, leneșul nostru profesor de latină, [a fost] singurul din toată școala care ne-a comunicat, iarăși ca un divertisment pentru lenea lui, fiorul de respect pentru textele clasice ale ediției Teubner de dinaintea nasului nostru, evocându-ni-l imaginației noastre de adolescenți pe călugă rul medieval pus să copieze pe brânci, ca un pensum, texte trans mise nouă peste veacuri, din generație În generație
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu era gratuit. Iar noi nu aveam bani. Singura soluție la îndemână era „blatul”, intrarea clandestină. Eram un grup mărișor de elevi, majoritatea de la internat, dar și câțiva din afară, cum era Dorel Moțoc și Butnaru Leandru, cărora le plăceau fiorii aventurii. Cunoșteam toate intrările dosnice la unele cinematografe cât și la Casa Populară și devenise un titlu de glorie să pătrundem prin cele mai bine păzite și fiecare se lăuda cu performanțele lui. De obicei mergeam la spectacolele de seară
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
haine caraghioase. El pe de-a-ntregul e caraghios, seamănă... da, seamănă cu căpetenia piticilor din Albă-ca-Zăpada..., atâta doar că este un pitic uriaș, dacă se poate închipui așa ceva. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când îl întâlnesc îmi provoacă fiori. Însă n-am încotro, alt cizmar nu există, trebuie să-l conving pe acesta, oricât de caraghios și de puțin prietenos ar fi. Oricum, după ce i se luase prăvălia, circula zvonul că se cam scrântise. Iar în ultimele luni, devenise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Au ales un loc ferit de priviri dintr-o zonă puțin circulată chiar și ziua, undeva lângă biserica Sfântul Nicolae. Până atunci flecăriseră, spuseseră glume nevinovate, râseseră. Acum însă, poate și din pricina locului, scufundat în beznă, pustiu, care-ți dădea fiori, au schimbat tonul discuțiilor. Tot la inițiativa lui Stelian. Acesta i-a mărturisit lui Victor că îi inspiră deplină încredere și de aceea are curaj să vorbească deschis, să-i împărtășească opiniile lui adevărate. Întâi, Victor n-a priceput la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]