7,001 matches
-
acum nopțile ălea ca pe niște coșmaruri : nu puteam să închid ochii decît după chinuri îndelungate. Nu sfo răia, ci pur și simplu fluiera, precum zic. și asta cu frecvența respirației unui copil. Cînd ai mei îi ziceau : „Nu mai fuma atîta, că ai să te cureți“ (nu știu dacă foloseau chiar cuvîntul ăsta - de fapt, nu cred că-l foloseau, pentru că ei se exprimau îngrijit), el răspundea : „Ei, am trăit destul, acu’, cînd mi-o fi să mor, oi muri
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mi se pare o chestie care trebuie luată în seamă cînd e să vorbim de Moșu. Moartea lui Moșu de cancer pulmonar mi-a ridicat mingea la fileu ceva mai tîrziu, cînd aveam să-mi joc cu succes trăirile existențialiste. Fumam de stingeam, eventual țigări tari, cubaneze, și le povesteam celor din jurul meu cum bunică-meu a murit de cancer pulmonar. Mai adăugam, așa, în treacăt, că se pare că, în cazul cancerului, se moștenește genetic o anu mită predispoziție. Era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și și-a pus-o pe capul lui. „Pun pariu că-mi stă bine“ - mi-a rînjit. Eram într-o situație jalnică : și tuns chilug, și fără șapcă - asta ar fi fost prea de tot. Am plecat amărît să-mi fumez țigara și să-mi rumeg nefericirea. Amicii mă felicitau că scăpa sem doar cu atît. Putea să-mi mai frigă și cîteva labe. Cînd m-am întors de la locul de fumat, am trecut iar pe lîngă Grecu, care acum se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Este una din strategiile lui de supraviețuire./ Cît despre mine, am redevenit un singuratic, numai că acuma priveam lumea de pe alte poziții. De pe ce poziții ? în primul rînd, de sus. Noaptea, după ce ai mei se culcau, ieșeam pe balcon să fumez o țigară (deschideam ușa cu mare atenție și, pentru că făcea foarte mult zgomot, care ar fi putut fi reperat în liniștea nopții, așteptam să treacă vreo mașină pe stradă pentru ca motorul să acopere bufnitura). Îmi aprindeam țigara și priveam, de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
deștept». Iar nemirarea este spe cifică pros tului și înțeleptului“ - completam eu cu înțe lepciune. La școală, mă duceam la rîpa din apropierea liceu lui (un alt loc unde obișnuiam să ne ascundem pentru a nu fi văzuți de profesori cînd fumam), îmi aprin deam țigara și meditam la întrebarea : „Oare viața merită să fie trăită ?“. Bineînțeles, cochetam și cu ideea sinuciderii (sinucidere din rațiuni înalte, filozofice, cum altfel ?). Vremea urîtă îmi convenea de minune, căci mă facea să-mi ridic gulerul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
merită să fie trăită ?“. Bineînțeles, cochetam și cu ideea sinuciderii (sinucidere din rațiuni înalte, filozofice, cum altfel ?). Vremea urîtă îmi convenea de minune, căci mă facea să-mi ridic gulerul... Numai că plimbarea de unul singur, adîncit în gînduri și fumînd agale, îi favorizează doar pe eroii din filme ; atunci muzica e corespunzătoare, iar personajul nu-și iro sește talentul în van - spectatorii îl văd, deși sînt nevăzuți. În realitate, după ce îți dai seama că nu ești observat de nimeni (deși
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lui Camus, Kierkegaard sau Cioran - cu alte cuvinte, i-am inoculat băiatului simpatic și superficial care era amicul meu doze puternice de mal du siècle și „filozofare“ melan colică. El fusese cel care, în clasa a noua, mă învățase să fumez ; de data aceasta, eu eram maestrul. și tratamentul a dat roade. Ne plimbam amîndoi tăcuți, fumînd dezabuzați și cu gulerele ridicate (cînd vre mea ne permitea), și din cînd în cînd unul spunea cîte o cugetare adîncă. Așa a fost
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era amicul meu doze puternice de mal du siècle și „filozofare“ melan colică. El fusese cel care, în clasa a noua, mă învățase să fumez ; de data aceasta, eu eram maestrul. și tratamentul a dat roade. Ne plimbam amîndoi tăcuți, fumînd dezabuzați și cu gulerele ridicate (cînd vre mea ne permitea), și din cînd în cînd unul spunea cîte o cugetare adîncă. Așa a fost, de exemplu, o dată cînd, pe o vreme mohorîtă, Preotu’ mi-a zis : „Pe o vreme ca
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cel mai mic efort, nu putea să alerge nici doi metri, și că acuma, la douăzeci de ani, poate să alerge și douăzeci. Pe moment, ne-a umplut și el de respect, dar după aia, cum el nu bea, nu fuma (deși, ca să pară de gașcă, nefericitul avea tot timpul iniția tive : „Hai, băieți, noi nu bem nimica ? Stăm pe sec ?“), am început să-l cam luăm peste picior. Oricum, porecla „Avortonu’“ se lipise perfect de el. Nu i-am zis
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
firea, ca mama sau ca tovarășea. Hotărît lucru, Stroe ăsta era un individ foarte dubios și se gîndea numai la prostii...) într-o zi, a venit un coleg și i-a spus tovarășei învățătoare că a auzit că Stroe a fumat. Învățătoarea îi dădu mai întîi ce-i trebuia, iar apoi îl puse pe Dănuț să-l poarte în pauză prin curtea școlii și să le spună tuturor ce a făcut nenorocitul. Dănuț era mîndru de misiunea pe care o primise
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în pauză prin curtea școlii și să le spună tuturor ce a făcut nenorocitul. Dănuț era mîndru de misiunea pe care o primise. Plecă ținîndu-l strîns pe Stroe - să nu fugă - și începu să strige cît putea de tare : „A fumat ! A fumat !“. Din cînd în cînd, arăta cu degetul spre individ, ca să se știe despre cine era vorba. În curtea școlii se sui pe scena de beton din fața careului și se duse drept în mijloc, gîndind că toți sunt cu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prin curtea școlii și să le spună tuturor ce a făcut nenorocitul. Dănuț era mîndru de misiunea pe care o primise. Plecă ținîndu-l strîns pe Stroe - să nu fugă - și începu să strige cît putea de tare : „A fumat ! A fumat !“. Din cînd în cînd, arăta cu degetul spre individ, ca să se știe despre cine era vorba. În curtea școlii se sui pe scena de beton din fața careului și se duse drept în mijloc, gîndind că toți sunt cu privirile pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vedeau de treaba lor. Era o hărmălaie de nedescris, ca în pauză. La un moment dat veni un coleg de clasă și-l întrebă : „Cine e afumat ?“. „Nuuu ! - răspunse Dănuț cu disperare, realizînd că pînă atunci fusese înțeles greșit - A FUMAT ! EL A FUMAT !“... Degeaba însă, dezastrul se pro dusese. Deși de-atunci încolo se chinui să o spună cît mai clar, de pe scena de festivități a școlii răsu nase toată pauza numai cuvîntul „afumat“. La concursuri, în schimb, tovarășa se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lor. Era o hărmălaie de nedescris, ca în pauză. La un moment dat veni un coleg de clasă și-l întrebă : „Cine e afumat ?“. „Nuuu ! - răspunse Dănuț cu disperare, realizînd că pînă atunci fusese înțeles greșit - A FUMAT ! EL A FUMAT !“... Degeaba însă, dezastrul se pro dusese. Deși de-atunci încolo se chinui să o spună cît mai clar, de pe scena de festivități a școlii răsu nase toată pauza numai cuvîntul „afumat“. La concursuri, în schimb, tovarășa se arăta foarte nedreaptă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
merit, sînt doar patru locuri în fiecare an și, dacă n-ai pile, nu ești copilul vreunui ștab sau prof sau nu te culci cu vreunul de-acolo, nu pupi Grigorescu !“). La subsolul stabilimentului se afla un bufet unde puteai fuma și puteai „servi o gamă“ absolut neva riată : Cuic forever, cu momente rarisime de Brifcor (nu te servea nimeni - cumpărai Cuicul de la o mamaie care era de fapt o femeie de serviciu și te așe zai să-l dai pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Brifcor (nu te servea nimeni - cumpărai Cuicul de la o mamaie care era de fapt o femeie de serviciu și te așe zai să-l dai pe gît la o măsuță). Dar, de fapt, Cuicul nu conta - principalul era că puteai fuma și aveai oca zia să discuți cu ceilalți. Coboram la „bar“ cînd băga Biță vreo formație mai nasoală, gen Nazareth sau Electric Light Orchestra, și aveam timp să stăm acolo vreo 45 de minute, cît ținea muzica. Ei bine, cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să fiu bărbat o noapte-ntreagă, nu-mi mai stătea în cale nimic ! Avu sesem grijă să-mi pun de-acasă și cei mai faini chiloți ai mei... Ne-am fîțîit prin cameră, am vorbit drăgăstos unul cu altul, am fumat în liniște (încuiasem ușa, nimeni nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După vreo oră și ceva de program de voie de cabană, am decis că era vremea să ne culcăm - deși era
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-a sinucis) a fost toată viața o femeie cumpătată. Nu a fumat și nu a pus deloc alcool pe limbă. În plus, a fost și virtuoasă - nu din cine știe ce rațiuni, ci pentru că era învățătoarea satului și și-a făcut întotdeauna griji de ce zice lumea ; ea trebuia să ofere un exemplu de moralitate
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pregătire psihopedagogică și metodică, inculți și fără o educație elementară, mulți dintre ei folosesc în relațiile cu copiii atitudini și expresii greu de imaginat. Am cunoscut un asemenea „profesor”, cum pretindea să i se spună, care venea beat la școală, fuma și mânca semințe în timpul orelor scuipând cojile în obrajii elevilor, îi înjura și-i lovea cu șutul în fund, pe băieți și fete, fără discriminare. Cu puțini ani în urmă, de când pregătirea învățătorilor și educatoarelor a intrat în sfera afacerilor
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îndoit cu apă care ne provoca dureri de cap, tratabile doar cu miraculosul purgativ al madamei Georgescu. Întotdeauna eram obsedați de teama de a nu depăși ora până la care era învoirea. Năravul fumatului l-am deprins extrem de ușor. După ce am fumat câteva țigări, pentru a le încerca gustul, am devenit dependent de nicotină și numai după mulți ani, și cu mari eforturi de voință, m-am debarasat de această patimă. Mult mai târziu mi-am dat seama că eram niște copii
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
apă curentă și fără scurgere. În anotimpurile calde și pe vreme bună mergeam pe dealul din spatele spălătoriei, urcând prin pădure o pantă abruptă care ne punea mari probleme la urcat, dar și mai mari la coborâre. Acolo, în vârful dealului fumam în aer liber, admiram peisajul care ni se înfățișa privirii, citeam, sau chiar ațipeam, mângâiați de razele blânde ale soarelui. Când timpul nu era prielnic pentru asemenea evadări în decorul natural mai îndepărtat, foloseam plimbările prin parc, pe malul lacului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
voit. De asemenea în câteva din portretele mele strecuram unele elemente suprarealiste, de exemplu pictam un moș cu o pipă în care era un lac, iar pe lac erau niște păsări, sau în alt caz am făcut un moș care fuma pipă, din care creștea un mic pom, la care i-au dat și frunzele. “Moșul cu berea” Autor: Mihai Dascălu În tabloul de mai sus am dorit să redau una din marile mele plăceri, aceea de a bea o bere
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în capitala țării. Aveam și afiș, pus la intrarea în sală, așa că totul era perfect. La ora 18.00, ora vernisajului, eram împreună cu Victor Ernest Mașek în sala de expoziție și așteptam oaspeții. Îmi aduc aminte că D-l Mașek fuma pipă și avea un tutun foarte bun care lăsa niște dâre de fum albăstrui, și un miros...care te îmbăta. Urmau să vină și o serie de personalități invitate de D-l Mașek, printre care regretatul Valentin Silvestru cu soția
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ro mâni, va fi un pic mai bine în țara asta. (2010) Copii în manej La circ, lumea se distrează când vede că animalele se comportă ca oamenii. Ia te uită! Cimpanzeul ăla cu pantaloni, bretele și ochelari de soare fumează trabuc, câinii joacă fotbal, ursul se plimbă cu motocicleta și aplaudă, elefantul merge în două picioare și stă în fund. Aplauze furtunoase și toată lumea e fericită. Ne simțim bine că animalele din arenă sunt ca noi. De fapt, ne face
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
să comanzi ce dorești să bei. - Ai dreptate, e destul de neplăcut să stai într-un bar să vorbești și să nu bei ceva. Doar pentru asta am venit aici. - Eu nu le simt lipsa niciodată. Nici nu beau, nici nu fumez. Cred că-i ereditar. N-am pe nimeni în familie să-i placă alcoolul. - Eu vreau să beau totuși ceva tare. De exemplu un coniac cu Coca-Cola. - Băuturile alcoolice sunt niște dușmani ai omenirii, în unele cazuri. Sunt parșive și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]