12,272 matches
-
ocolit gaura de pe Șelari (canalul, unul din cele mai mari din zonă, avea probabil valoare istorică: dispăruse imediat după ’90), și-am oprit lângă „Hanul cu Tei“. Înainte s-o cunosc pe Maria, crezusem că-i un restaurant, nu o galerie de artă. „Pupici, ne vedem după-masă! Ai grijă ce telefoane mai primești!“ Încă nu uitase; să fiu sincer, nici eu. Dar vocea nu-și găsea coloana de sunet din memorie. I-am deschis portiera și-am privit-o cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Apoi, înainte să fug spre biroul Mariei, l-am cedat pe Brutus portăresei. Părea o femeie de treabă, genul textilistă APACA, dată afară la cincizeci de ani. Mă știa, mi-a zâmbit frumos, numai bujori și mustăți. Am străbătut liniștit galeria, ocolind fotolii grăsuțe și mese de epocă, pictate în zece culori, cum se lucra pe vremuri. Sus, pe pereți, prinse cu sfori groase și holtșuruburi, atârnau câteva sute de tablouri, pentru cunoscători. Nu mă număram printre ei, degeaba încercase Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai bălăcit tu prin cadă, eu am lucrat pe laptop. La noi, la «Hanul cu Tei», dacă ești cuminte și-ai rezultate bune, pleci cu calculatorul acasă.“ „Întotdeauna m-am gândit că «Hanul cu Tei» e-o cârciumă, nu o galerie de artă...“ „Nu fi mitocan!“ „La noi la facultate, n-ai cu ce să pleci: sunt vreo patru calculatoare cu totul, unul la decanat, două la secretare, unul la noi la catedră. Monitoarele arată ca un geamantan, iar două au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le potrivesc, în ordinea care îmi convenea. După doi ani, Maria se mutase la mine în Dorobanți. Terminase Literele, făcuse apoi un masterat la Arte Plastice și se-angajase la „Hanul cu Tei“, unde oricum avea acces și înainte (proprietarul galeriei era unchiul ei). Așa luase sfârșit și ideea cu Sindicatul Șomerilor, la care afiliasem toată scara A și pe care ne pusesem în gând să-l organizăm în Pajura, cu acte în regulă: am fi strâns jumătate de cartier, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Și eu care credeam că problemele ni le facem noi. Indiferența, neatenția, lipsa de afecțiune. Tăcerile. Felul în care ne ignorăm zilnic, mințindu-ne că ne e bine, că mergem înainte liniștiți, ca un cuplu voios și fericit. Eu la galerie, tu la facultate. Seara sub plapumă, fiecare cu somnul lui. Nici măcar nu ne mai culcăm la aceeași oră.“ Se posomorâse brusc, fără motiv, ca și cum ar fi înțeles în câteva secunde un adevăr pe care nimeni nu i-l mai spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Toamna mă simțeam cel mai bine, prin septembrie. Atunci, orașul se trezea asaltat de femei de toate vârstele, cu pielea de culoarea cozonacului uns cu puțin gălbenuș de ou. Începea marea exhibare, momentul în care se făceau diferențele, ca între galeria Catacomba și Musée d’Orsay: corpurile rămase acasă, la firmă sau în uzină și cele venite din Antalia, Rhodos sau Vama Veche. Masa de femei degerate, impersonale, care pleca dimineața la slujbă, era străbătută acum de fragmente de corpuri coapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
începeai să te bucuri de norocul care îi ocolise pe toți ceilalți, pentru a da tocmai peste tine. Maria intrase în viața mea, cu istoriile ei tulburi sau puțin prea clare, cu familia ruptă și azvârlită pe două continente, cu galeria de la „Hanul cu Tei“ mirosind a trabuc și lemn vechi, cu o jumătate de cartier care ar fi sărit s-o apere și la patru dimineața, și, mai ales, cu un „dom’ profesor“ numai al ei, pe care îl proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adevărat din el? Când venea vremea tranzacțiilor, și Economiștii Minții se întâlneau să negocieze spațiile rămase libere și să redeseneze topografia locurilor scoase la licitație pe piața cerebrală, Bucureștiul n-avea nimic de oferit. Un cumpărător dorea să achiziționeze cupola Galeriilor Lafayette și discuțiile tuturor vizitatorilor din ziua de 12 octombrie. Altcineva vindea turnurile gotice din Stephansdom. Un al treilea prelua canalul Herengracht, cu inelul său de apă. Alt client evalua gara din Amsterdam, cu toți cei 8657 de piloni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de bărbați. Doar ei contau. Chiar dacă nu-i descopeream pe toți, chiar dacă bucăți din viețile sau intențiile lor lipseau din cărți și dosare, cu ei mergeam înainte, încărcat de emoții și amintiri pe care mi le reprimam cu grijă. În galeria obiectelor pierdute ori furate (ca bicicleta „Pegas“ sau memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia contorului electric, în caz că se ia curentul. Privirea bătea departe, printre CC și Palatul Regal. Dincolo de galerii, la intersecția cu bulevardul Dacia, plutea Cazinoul, transformat de comuniști în teatru și sală de rock. Urcai pe Știrbei-Vodă și, în vârful pantei, dădeai cu capul de Ateneu, mare cât o minge de baschet. Sub minge, veghea Eminescu, șubred, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
minute, strălucitul teatru este un câmp de întristare, o casă de morți, unde pe coridoare și pe scări zac femei și bărbați asfixiați, oameni zdrobiți și călcați. S-au scos peste 120 cadavre; majoritatea pare a fi dintre cei din galerie, căci publicul din loje și din parchet a putut ieși mai curând afară. Se cunoaște numărul victimelor ce s-au adus în curtea poliției, dar nici câteva ore după izbucnirea catastrofei n-a fost posibil a se obține o cifră
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
numărul victimelor ce s-au adus în curtea poliției, dar nici câteva ore după izbucnirea catastrofei n-a fost posibil a se obține o cifră mai exactă a nenorociților cari și-au aflat moartea în teatru și mai ales prin galerii. Numărul morților din teatru se evaluează la peste 200. În acest moment nu se poate încă apreția toată mărimea acestei grozave nenorociri, noi reproducem mai la vale buletinele, după cum le primim sub imediata impresiune a catastrofei. Un membru al teatrului
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură iute înlăturate. Dar în etajul din urmă locuiește inspectorul iluminatului Nitsche cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Deodată dete un strigăt îngrozitor și cade în brațele însoțitorului său. El [î]și găsise fiica. Era tânăra copilă cu fața cea frumoasă și după moarte. Un june cere să intre. Cumnatul și cumnata s au asistat la reprezentațiune în galeria a treia. Până acum ei n-au venit acasă. El nu-i poate găsi. Au scăpat ei oare sau vor fi morți și zac între cei rămași în galerie? Pompierii spun că ar fi văzut grămezi de cadavre în galeria
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
să intre. Cumnatul și cumnata s au asistat la reprezentațiune în galeria a treia. Până acum ei n-au venit acasă. El nu-i poate găsi. Au scăpat ei oare sau vor fi morți și zac între cei rămași în galerie? Pompierii spun că ar fi văzut grămezi de cadavre în galeria a treia și a patra. Nu cumva ochiul lor s-a amăgit de fumul ce străbătea toate localitățile? Sau poate groaza i-a făcut să vază acea icoană teribilă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
galeria a treia. Până acum ei n-au venit acasă. El nu-i poate găsi. Au scăpat ei oare sau vor fi morți și zac între cei rămași în galerie? Pompierii spun că ar fi văzut grămezi de cadavre în galeria a treia și a patra. Nu cumva ochiul lor s-a amăgit de fumul ce străbătea toate localitățile? Sau poate groaza i-a făcut să vază acea icoană teribilă? Bine ar fi dacă spusele lor s-ar dovedi că sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
insectelor, la Începutul lunii august. Eficiența În combaterea atacurilor active ale insectelor xilofage este bună numai o perioadă relativ scurtă după tratament (maxim 6 luni), după un an daca tratamentul nu a distrus insectele, ele se Întorc din nou În galeriile vechi, de aceea se recomandă ca după șase luni să se monteze martori pentru verificarea eficienței tratamentului, iar dacă apar urme de rumeguș pe martori atunci tratamentul trebuie repetat. Luând În considerare aceste aspecte cât și formele avansate de degradarea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
s-a regulat și de cătră Senat. Nu mai departe decât ieri, 3 aprilie, s-a petrecut o altă faptă care dovedește înalta ponderațiune cu care se urmează regulamentul acelui corp matur, o faptă comică desigur pentru privitorul nepăsător din galerie și din loje dacă n-ar avea un caracter care să întristeze pe oamenii aciia cari nu văd în parlamentarism o simplă formalitate. Iată dar ce s-a întîmplat. După regulamentul Senatului e știut că, ori de câte ori se face o propunere
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mare luptă se aprinse în inima viteazului june între dorul de a vedea pe vestitul boem și între durerea de a se separa de arme pentru câteva momente. În fine învinse dorul și cetățeanul din Cetinie intră fără pistoale în galeria Camerei. [ 15 aprilie 1880] ["AM VORBIT AȘA DE DES... "] Am vorbit așa de des despre ușurința cu care la noi în țară se discută și se cotează legile încît mai nu mai aflăm o parafrazare fericită spre a esprima din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
8 octombrie 1880] TEATRUL NAȚIONAL: MĂNĂSTIREA DE CASTRO Melodramă în 7 acte cu mare spectacol O dramă care de mult făcea deliciile publicului nostru de provincie, cea mai vulgară țesătură cu tablouri, peripeții, schimbări de scenă și surprinderi calculate pentru galerie, a fost aleasă pentru a doua reprezentare a Teatrului Național. Am avut nefericirea a vedea pe Millo, fala scenei noastre, silit să suplinească un rol de necesitate și ridiculizat prin înființarea teribilă de cardinal intrigant; Eufrosina Popescu coborîndu-se la un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
funcționare, de care societatea occidentală în curs de îmbogățire nu mai avea nevoie. Anusul capitalismului, cum îl numește un amic francez, doctorand ca și mine. În lumea obiectelor la un franc bucata, sunt regele cumpărătorilor. Cele mai triste obiecte din galeria Emmaus sunt fotografiile vechi de familie, cu elvețieni serioși și mustăcioși. Plus vechile "diplome de confirmare" care se dădeau tinerilor catolici care își făceau intrarea în viață. Oamenii s-au lepădat de ele, așa cum ne-am lepădat de tradiție. Fluierând
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Geneva sunt foarte amestecate. The Cavern, barul unde s-au produs pentru prima oară The Beatles, e transformat într-o Mecca turistică. Vechile docuri de unde plecau spre America pacheboturilor liniei Cunard încărcate cu emigranți sunt renovate impecabil și găzduiesc muzee, galerii de artă contemporană, cafenele liniștite. Engleza imposbilă care se vorbește acolo, cu un accent dur ca un fierăstrău pe timpan. Atât de greu de înțeles, încât americanii cu care stăteam la rând în aeroportul local nu înțelegeau anunțurile din difuzoare
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iubirii, își dezvoltă acțiunea dintr-o asemenea relație imposibilă, ca și o proză scurtă, Ana la Boston. Afectele familiale sunt și ele cariate de mecanica obișnuinței. Femeia este fie misterioasă (Maria din Firul principal), fie de-a dreptul stupidă, aici galeria fiind mai cuprinzătoare, de la nevasta din Cronica de la Miaua până la cea a pădurarului din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai. Cuplul viu, autentic, apare sporadic, el vertebrează totuși romanul Noiembrie viteză, figurare spumoasă a destinului unui personaj self made man
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
i se recunosc primele „semne de rătăcire”. Ca să-și înțeleagă mai bine fiul, tatăl va citi jurnalul intim al acestuia și va afla despre prietenia lui cu copiii de țărani, cu slugile și cu alte persoane nedreptățite de bancherul arivist. Galeria de personaje imaginare e îmbogățită cu o serie de personaje reale, istorice, precum Take Ionescu sau Titu Maiorescu, prezentate ironic și tendențios. Dramaturgul V. compune o serie de piese (cele mai multe într-un act) care plătesc, de obicei, tribut propagandei oficiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290644_a_291973]
-
și se va desfășura pe o durată de câteva săptămâni. Ca metode și strategii se folosesc: observarea, conversația, explicația, dramatizarea, jocul de rol, activitatea independentă și pe echipe și unele metode interactive („Știu - Vreau să știu - Am Învățat”, „Ciorchinele”, „Turul galeriei”). În perioada fixată pentru desfășurarea temei elevii vor realiza individual sau pe echipe compuneri, eseuri, versuri, scenarii pentru jocuri de rol, desene, colaje etc. Pentru Însușirea noțiunilor la lecțiile de istorie, Învățătorul poate folosi și cunoștințele Însușite la educația civică
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Miron Petru, Miron Doina () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93550]