56,083 matches
-
Pavlov și Makarenko. Propagandistul Alexandru Bogdanovici a dovedit un zel ieșit din comun, a influiențat tineri inocenți, onești, facându-i prozeliți ai metodelor bestiale. Reeducatorul dorea să-l determine pe „încarcerat” să inițieze un act de anihilare, de distrugere interioară a „genului de viață” de care fusese atașat până atunci (Ilie Bădescu și Dan Dunganciu), adică se urmărea o „autodesfigurare antropologică”, o „transformare a eului” [...] Oricum Piteștiul a atins o culme în această privință, care îl face unic în lumea Europei, o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
foarte mare măsură din cauza datoriilor pe care în anumite situații, le au față de stat. În programele de televiziune predomină concursurile, serialele de acțiune violente, importate din străinătate, și emisiunile cu o tentă naționalistă, prezentate adeseori de personalități de frunte;” Acest gen de programe îi împiedică pe telespectatori să judece în mod obiectiv comportamentul celor aflați la putere și felul în care acest comportament le afectează viețile. În diversele țări unde există un grad mare de inegalitate și nedreptate, dominația unor astfel
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
totalitare înlocuiesc educația cu dresajul, prin «situarea proceselor formative - de fapt de formative - doar pe fundamentul biologic și cel psihologic elementar: reflexe necondiționate și condiționate» (L.Antonesei). Se ajunge în felul acesta la un dresaj general permanent. Îndoctrinarea reprezintă «un gen aparte de învățare, dar o învățare cu un caracter tendențios și parțial, ajungând să încorseteze și să atrofieze gândirea, în loc să o dezvolte și s-o elibereze». Putem aprecia că „fascismul și comunismul aparțin acestui tip de sistem politic (totalitar) care
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
minimul de trai decent al unei familii din mediul urban, constituită din patru persoane (părinți plus doi copii). În analizele ICCV, pentru a asigura minimul de trai decent era nevoie de 5,5 milioane de lei (pentru o familie de genul celei menționate), iar minimul de subzistență putea fi acoperit cu 3,3 milioane de lei. [...] Starea de spirit, calitatea familiei, siguranța acesteia, a proprietății, calitatea vieții politice, calitatea consumului spiritual etc. lasă de dorit. [...] Lipsa de instruire și pregătirea slabă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și Japonia, în care atuul Europei este cea mai largă piață integrată cu cea mai mare capacitate productivă. [...] În prezent, asistăm la o ofensivă a dreptei în SUA și în Europa Occidentală, care sub steagul globalismului tinde să reducă cuceririle gen Welfare State din perioada postbelică, partidele socialiste și social-democrate opunându-se acestei tendințe”. Într-un interviu, d-l Nicolae Manolescu afirma că: „Stânga, dreapta, nu prea sunt lucruri limpezi în mintea românului. În clasa politică românească există, de fapt, două
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
că progresul general nu va putea fi înfrânt niciodată și noile generații vor avea mentalități desprinse de cele tributare trecutului și chiar în mod sensibil îmbunătățite. Avem nevoie de oameni noi, la timpurile care vin peste noapte, dar nu de genul celui dorit de comunism sau nazism... Nu am pretenția că această carte va îndrepta lucrurile în România, care merg atât de rău. O societate perfectă nu există încă și nici nu se prefigurează la orizont. De aceea ne vom confrunta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
real și vorbăria despre «interesul național». Ne lipseau și criteriile.” Prezentul ne demonstrează impasul în care a ajuns omenirea însăși. S-a ajuns la un „exces de civilizație” prin promovarea fără limite a societății de consum și culturii de același gen, în dauna omului și spiritualității de care are absolută nevoie. Pe fundalul în care unele națiuni își sporesc nivelul de trai (celelalte toate sărăcesc într-una), banii au devenit mult prea importanți în viața noastră. Trăim într-o lume a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o denumire improprie), care nu credeau în valorile comunismului cu adevărat, pretindeau supunerea oarbă, cu orice preț față de statul comunist, față de sistem și valorile acestuia, ba chiar în multe cazuri supunerea în toate față de ei înșiși, deveniți în timp un gen de dictatori, unul mai mare ca altul. Experiențele noastre de-a lungul veacurilor, suferințele îndurate sub mai multe stăpâniri au erodat adânc sufletul românesc, cuprins de resemnare. Mentalitatea de sclav s-a răspândit în rândul populației și rareori ne-am
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe geam! interveni dna Pascu în defavoarea mea. Și imbecilul chiar mă aruncă pe geam. Iar eu la rându-mi am aruncat înapoi pe geam o grenadă și am pornit către casă, ștergându-mi sângele de pe bot și bombănind ceva de genul: după plată și răsplată’. MENUET CU PULA În timp ce-i sugea pula cuiva lipsit de importanță, Angelica se gândea la unele, altele. Pasiunea pentru orice fel de sex i se trezise pe la treisprezece ani, când la ora de sport își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu o prea băgasem în seamă. La urma urmei, nu era decât o altă prietenă de-a lui, pe care probabil că în anul următor nu aveam s-o mai întâlnesc. Era o fată drăguță; grăsuță, dar nu grasă, cu genul de față dulce (păr blond, ochi albaștri) care mă lasă rece. Ce avea de spus nu era prea important, dar măcar asculta muzica potrivită, văzuse câteva din filmele esențiale, citise niște cărți. N-am stat prea mult de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care propria formă pare să-l semnifice, ci comunică senzația unei lumi precare, în suspensie, fărâmițată. Dar dacă tu admiți asta, trebuie să recunoști că volumul Călătorului în întregime răspunde în oarecare măsură acestui model (începând cu folosirea - caracteristică acestui gen - a vechiului topos de roman: conspirația universală, investită cu puteri incontrolabile, în manieră comico-alegorică, cel puțin de la Chesterton încoace - dirijată de un proteiform Deus-ex-machina. Personajul Marelui Mistificator, pe care tu mi-l reproșezi ca pe o găselniță prea simplă, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și, dacă-l rog, o să-ți dea ceva de lucru. Asta n-o îmbună deloc pe menajeră. — Nu vreau să lucrez într-un hotel unde toți sunt tratați ca sclavii, zise ea. Eu nu sunt o menajeră de-alea de genul fă-asta, fă-ailaltă. Sunt o menajeră de înaltă clasă, făcută să lucreze la case particulare. Vai! Vai! Sunt terminată. Și dumneavoastră veți fi la fel dacă vă însurați cu grăsana asta. O să vă rupă patul. O să muriți, cu siguranță, în scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
îmbogățirea solului, și câțiva localnici din Mochudi care lucraseră acolo în mișcarea Brigăzii. Presupun că i-am putea numi un soi de comună, dar nu cred că acesta ar fi cuvântul cel mai potrivit. Mă gândesc la comune ca fiind genul de loc în care se strâng hippioții și fumează dagga, ceea ce nu era cazul aici. Erau cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tatăl meu și nu mă afecta deloc ideea de a-l lăsa cu ceva bani. Știam că există riscul ca Burkhardt să-l convingă să doneze banii fermei sau să-i folosească la construirea unui baraj sau la ceva de genul ăsta. Dar nu-mi păsa. Mă simțeam mult mai bine la gândul că, la nevoie, avea un cont în Gaborone. Ne-am întors la Washington. În mod ciudat, când am ajuns acasă, am înțeles exact ce anume îl reținuse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
puțin de o jumătate de oră de folosire și erau îngrijorați că o să cedeze cu totul. — Uleiul, diagnostică domnul J.L.B. Matekoni. O pompă fără ulei se încinge. Trebuie să fie o scurgere pe undeva. O garnitură ruptă sau ceva de genul ăsta. — Și mai sunt și frânele microbuzului, zise domnul Potokwane. Scot un zgomot ciudat. — Plăcuțele de frână, conchise domnul J.L.B. Matekoni. A cam sosit timpul să le schimbăm. Pe vremea asta intră o grămadă de praf în ele și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Nu sunt un bărbat bogat. — Știu cine sunteți, zise bijutierul. Sunteți proprietarul garajului Tlokweng Road Speedy Motors. Vă permiteți un inel ca lumea. Mma Ramotswe se hotărî să intervină. — Nu-mi doresc un inel impunător, spuse ea ferm. Nu sunt genul de femeie care să poarte un inel mare. Mă gândeam la un inel fin. Bijutierul îi aruncă o privire. Părea aproape enervat de prezența ei, de parcă ar fi fost vorba de o tranzacție între bărbați, ca o vânzare de vite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
își aleg secretarele. — Și cum crezi tu că hotărăsc bărbații cine obține slujba și cine nu? Crezi că se orientează după notele noastre? Așa crezi tu? Mma Makutsi rămase tăcută. Nu-i trecuse niciodată prin minte că deciziile de acest gen se iau altfel decât în funcție de note. La școală fusese învățată că munca susținută te ajută să obții o slujbă bună. — Ei bine, o lămuri prietena, zâmbind crispat, văd că tu așa crezi. Dar te-nșeli. Bărbații își aleg angajatele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu brațele lungi și subțiri, un bărbat care ar arăta stângaci și nelalocul lui în orice fotografie. Chipul lui Mma Soloi, care stătea alături de el, radia plăcere. Era o femeie care se simțea bine așa cum era - femeia motswana tipică, muncitoare, genul de femeie care întreținea o familie numeroasă, care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta era fotografia unei eroine; o eroină nedeclarată, dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Mma Makutsi. Sosi într-un Mercedes Benz, dar era un model vechi, în concluzie insignifiant din punct de vedere moral, cu urme de rugină în jurul roților din spate și cu o adâncitură vizibilă în ușa de pe partea șoferului. — Nu sunt genul de persoană care apelează la detectivi particulari, mărturisi el așezându-se tulburat pe marginea fotoliului confortabil, rezervat pentru clienți. În fața lui, cele două femei îi zâmbeau încurajator. Femeia solidă - ea era șefa, știa asta, fiindcă îi văzuse fotografia în ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
spune întotdeauna că micuții sunt flămânzi și mă tot întreabă cu ce să-i hrănească. Nu-i niciodată mulțumită. Florence îi luă partea. — Ar trebui s-o părăsești și să mă iei pe mine de nevastă, îi spuse. Nu sunt genul de femeie care strigă la bărbați. Aș putea fi o soție bună pentru un bărbat ca tine. Propunerea ei fusese serioasă, dar el o trată ca pe o glumă și o plesni în joacă. — Ai fi la fel de rea, zise el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Acum răsucești asta aici. Vezi? Nu prea mult. Așa e bine. Luă cheia franceză de la fată și o puse în cutia de scule. Apoi se întoarse și se uită la ea. Se aplecase înainte, cu ochii strălucitori de curiozitate. Cunoștea genul acela de privire; era expresia cuiva căruia îi plac motoarele. Nu poate fi simulată; de exemplu, ucenicul cel tânăr nu o avea și acesta-i motivul pentru care n-o să fie niciodată decât un mecanic mediocru. Dar fetița aceasta, acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
școlar, chiar și mai multe. — Vremurile sunt neprielnice? Femeia oftă. — Da, cam așa e de ceva timp încoace. Sunt mulți oameni la ananghie. Înțeleg, o compătimi Mma Ramotswe. Noi avem noroc acolo, în Botswana. N-avem parte de necazuri de genul ăsta. Carla dădu din cap aprobator și spuse îngândurată. — Știu. Am locuit acolo câțiva ani. În urmă cu ceva ani, dar am auzit că lucrurile nu s-au schimbat prea mult. De-aia sunteți norocoși. — Preferați vechea Africă? Carla se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
el la parfum de tre’ să las toate portierele deschise dup-aia... asta-i viața... faci și codoșlâc dacă iese loveaua... „nanana... se mărită Mona mea... nu știu Doamne ce-i cu ea...”. *** Carina se relaxează. A aprins bețișoare aromate, genul care sfârâie ca șoricul pe cărbuni și lasă un damf de praf pentru molii. Din CD player se scurg clipoceli și orăcăituri de diverse viețuitoare. Am o bucată de natură în mijlocul sufrageriei. - Trebuie să stăm serios de vorbă! Tu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de dispreț superior - „n-ai ce vorbi, e un personaj absolut dubios, ai văzut ce-a îndrăznit să spună?”. În Aulă, soția lui Pârvulescu e întruchiparea suferinței cu prestanță, în rochie lungă, cu voal negru cu găurele, peste-o pălărie gen anii treizeci, ținută de văduvă de lux, grande dame. Pe peretele din dreapta, într-o frescă azurie cu mai mulți luceferi și-un Car Mare la scară redusă, o îngereasă cu față ovală, cu coamă bogată, brună, călare pe-un bour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
îmi suna mișto să fug acolo, mi se părea de efect. Au început, pe măsură ce le-aruncam amănunte ca iarba tocată la rațe, să se scarpine prin diverse locuri, unele mai rușinoase, și să le apară pete roșii pe față. Prăjina, genul care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele, s-oprească șuvoiul lacrimilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]